presentazione

Transcript

presentazione
PRESENTAZIONE
Rivedere la vecchia Cosenza con gli occhi di un poeta
è un’occasione che si offre al lettore attraverso la raccolta
’Ntra Cusenza di na vota, opera di un tale Franchinu
poeta funtanaru.
Merito dell’idraulica o della poesia? Il mestiere di stagnaro (direbbero a Roma) o di funtanaru permette al
poeta di muoversi su una linea di estrema sincerità
espressiva, in una tessitura linguistica raggiungibile e
fruibile da ogni lettore; gli permette di entrare nelle case,
carpirne le abitudini, gli usi della gente; gli consente di
assaporare la cucina di un tempo fatta di capretto, di
frittuliate, di panzarotti e cullurielli, di taralli e cuzzupi.
Il pettegolo Franchino racconta vita e miracoli dei suoi
clienti, ne illustra i difetti, i vizi, le virtù, le corna; sciorina la sua memoria storica di funtanaru al sole della maldicenza pubblica.
Recupera immagini di vecchi artigiani, quelli di un
tempo passato: sarti, barbieri, calzolai che trascorrevano
le giornate nelle loro botteghe, dalle quali si allontanavano soltanto per dormire; botteghe che avevano la sacralità di un santuario, anche se realizzate in un chiosco
scatriatu sotto gli archi di Vaccaru.
’Ntra Cusenza di na vota anche ’a Ciota trova diletto a
scoprire immagini che le procurano effetti di sorpresa, di
stupore e ammirazione: ’a chiazza ‘i l’ova,’a chiazza ’i
pisci, Portachiana, ’a scisa ‘i l’Archi ’i Ciacciu, ’u Chianariellu. In questa passeggiata anche la Ciota, quindi, gode
la poesia dei luoghi che non colpisce soltanto gli unti
della cultura.
Quella di Franchino è oggi una voce nuova, che fa
tanto bene ascoltare tra lo schiamazzo degl’innumerevoli
verseggiatori del nostro tempo.
7
La sua garbata satira suggerisce poi l’iperbole dei
porci dei nostri giorni, porci che pretendono d’imitare i
nostri figli in tutte le loro abitudini.
‘Un su’ cchiù chiri puorci di na vota
Vicienzu dicia, ccu n’aria scunsulata,
ca facianu na vita regolata,
cumu dicìa ’a poesia, chiusa e ricota:
Mò chissu stamatina, ppe tti dire,
m’ha circatu cinquantamila lire.
Dicia ca vonnu jì a na discoteca
ccu dua cumpagni ‘i n’atra massaria…
Qui Franchino diventa garbato poeta satirico e ci
regala i simpatici componimenti ‘Ntra ‘ssu catuoju, Vita di
puorcu, ‘U puorcu arripezzatu, ‘U puorcu allitteratu, ‘Un
su’ cchiù chiri puorci; satire dirette a mettere in burla vizi
e ridicolaggini del nostro tempo, con un’ironia che morde
e provoca, allo stesso momento, la voglia di meditare.
Trovare accostamenti con le abitudini degli umani
non sminuisce minimamente le eccelse qualità dei suini,
che avrebbero meritato una citazione di dote nel Cantico
delle Creature del poverello di Assisi.
Il viaggio di Franchino ‘Ntra Cusenza di na vota lo
esalta e gli fa vivere evasioni ed emozioni particolari; ne
affina la sua abitudine a ricevere impressioni attraverso i
sensi, la capacità d’intendere una determinata realtà,
sepolta dal tempo e risvegliata dal poeta per offrirla ai
lettori disamorati del nostro tempo.
Domani Franchino ci farà certamente dono di una
sburiata lirica, e siamo certi che tale sburiata sarà suonata sulla cetra di chi vive la poesia con emozioni intense
che rivelano aspetti nuovi dell’idealità umana.
Achille Curcio
8
NOTA SULL’AUTORE
Franchino ‘u funtanaru è stato un mio compagno di
scuola, alle elementari. Era di famiglia povera e il padre
faceva pure lui il fontanaro, quando i fontanari non avevano il telefonino. Alla licenza elementare arrivò con fatica e
ripetendo la quinta, perché il pomeriggio, portando la cassetta dei ferri, andava in giro col padre a sturare i bidè e a
stagnare le cassette sifonate. Da allora ha continuato a
lavorare da fontanaro per tutta la vita.
Siamo rimasti amici, per una certa simpatia che è stata
poi consolidata dall'affinità di mestiere; così, quando mi
ha chiesto di battergli al computer queste pagine e di scattare qualche fotografia, l'ho fatto molto volentieri.
Il mondo di Franchino è semplice e racchiuso tra la
Cosenza di una volta e la vicina campagna. Protagonisti
delle sue storie sono i personaggi della vecchia Cosenza,
e, oltre a questi, “puorci”, “crapietti” e “cullurielli”, assediati, purtroppo, da un mondo che li considera sempre
meno.
Forse scrivendo questi versi Franchino ha voluto raccontare di cose che si estinguono, come la lingua in cui si
esprime, o forse ha voluto solo passare un pò di tempo
serenamente, come me e, spero, chi li leggerà.
Un pò meno serenamente invece ho dovuto preoccuparmi dell’ortografia, del lessico, della grammatica, della sintassi e di qualche questione metrica. Franchino non era un
campione neanche in italiano, figuriamoci in dialetto. Per
una trascrizione il più possibile corretta, a favore della
comprensione, mi sono stati di grande aiuto il Rohlfs e
l’Accattatis; in caso di discrepanze tra i due, ho adottato
la soluzione che consente una più semplice lettura. Ho infine aggiunto alcune note lessicali, limitandomi però allo
stretto necessario.
9
Il dialetto di Franchino è il cosentino di Cosenza, con
alcuni inevitabili riflessi e commistioni del cosentino dei
Casali e della provincia. Per esempio, in cosentino dovrebbe dirsi “ra” piuttosto di “la”, “cuddrurieddri” invece di
“cullurielli”, e così via, ma per motivi eufonici molte volte
ho preferito la seconda opzione. Il dialetto è una lingua,
anche se umile, e perciò va trattato con la dovuta attenzione; tuttavia oggi, volendo scrivere in dialetto, non si può
rinunciare a usare parole prese dall’italiano, che non si
trovano nei vocabolari dialettali. Perciò a volte Franchino
usa termini di più recente origine al posto delle equivalenti
forme classiche, assai meno conosciute, e in qualche altro
caso impiega termini gergali, che neanch’ essi si trovano
nei dizionari, ma che sono tuttavia assai diffusi. Di tutto
questo, spero che non gliene vorranno i cultori del cosentino puro.
La metrica di Franchino si svolge tutta nel filone tradizionale, e non avrebbe potuto essere diversamente, sia per
l’estrazione popolare dell’autore, sia perchè le sue storie
richiedono ritmi che facciano parte integrante del racconto, e che naturalmente si trovano tra quelli consueti e più
volte ascoltati. Qualche problema di metrica potrebbero
dare alcune parole come “haju”,” vaju”, “staju”, che sono
bisillabe, ma che, sostiene Franchino, a Cosenza si pronunciano quasi sempre come monosillabi.
Per concludere, Franchino, che è soltanto imprestato alla
letteratura, mi ha chiesto di ringraziare con tutto il cuore gli
amici che l’ hanno letto in varie edizioni provvisorie, l’hanno
capito e apprezzato e gli hanno dati validi suggerimenti, e
tre autentici uomini di lettere, Achille Curcio, Franco Crispini
e Vittorio Benincasa, che l’hanno incoraggiato e convinto a
pubblicare questo volume. In particolare desidera ringraziare Achille Curcio per la discrezione e l’autorevolezza con cui
ha suggerito più d’una correzione e per l’affetto con cui ha
scritto la presentazione di queste pagine.
F. C.
10
COSENZA 1956
11
12
‘A CIOTA
‘Ntra Cusenza di na vota,
‘ntra na cammera e cucina,
stava donna Carmelina
ccu na figlia menza ciota.
‘U maritu, ‘u quarantunu
ppe ra guerra era partutu,
e di tannu ‘unn avìa avutu
cchiù notizie di nissunu.
Stava dintr’a Chiazz’ i l’ova1,
ma ogni juornu jìa facìa
i servizi ‘i pulizia
dintrad’ a Cusenza nova.
Na matina, ‘a figlia ciota
l’avìa data, ppe ‘a guardari,
a na certa sua cummari,
e nun s’era cchiù ricòta .
‘A guagliuna, ‘a chiazza chiazza
jìa girannu e jìa rotannu
e ‘a cummari vataliannu2
e gridannu ch’era pazza.
Acchiappava a ri turrère3
ca venìanu a San Giuvanni
e lli strazzuliava i panni
e dicìa “Mè si cachère!”
1
2
3
a Chiazz’ i l’ova: Piazza San Giovanni
(jìa) vataliannu: andava strillando
turrère: contadine
13
Li facìa vulà i palumme
menze muorte d’a pagura,
e quann’erad’a cuntrura
jìa sunannu ccu dua trumme.
E s’avìa di vena a chiova
l’ammucciavadi li ‘mbrelli,
li fricava i panarielli
e sc-cattava tutte l’ova.
Pù fujìa a ra Chiazz’i pisci4
sfriculiannu i piscinari
ca l’avìan’i amminazzari ,
ed allura ppe ‘un si ‘ncrisci
saglìa fin’a Prifettura,
ccu na cuda di guagliuni,
ppe zumpà d’u Cafaruni.
Dintr’i juorni d’a calura,
ch’ era ciota ma no fissa,
ppe circà na picca friscu
si nni jiadi a San Franciscu,
mentri ca dicìanu ‘a missa
facìa trasa quattru cani
fin’a dintr’a sacristìa
e alligati li mintìa
a ri corde d’ i campani.
Si jittava ppe i vinelle,
ccu ri frati arribbellati
e scinniad’a Lungo Crati
sbarattann’i bancarelle.
4
14
Chiazz’i pisci: Piazza Piccola
Arrivata a ru chioschettu
addui frìjan’i cullurielli
ccu na murra ‘i quatrarielli5
si chiantava di rimpettu.
Versu l’una, l’una e menza,
all’ ìsciùta d’u Liceu,
attaccav’u piagnistèu,
ca ‘un li davanu cridenza.
Ed ancuno d’i studienti
cchiù ppe nunn a stà a vidìre
l’allongava vinti lire,
ppe lli fa spacchiari i dienti.
Nu dorato culluriellu
si cumprava dunca ‘a ciota
e fujennu a briglia sciota
azziccava a ru Castiellu6,
sicutannula i quatrari
ccu na fame ’i na simana
fin’a supra a Portachiana
e circannu ‘i l’acchiappari .
Ma calava cum’u lampu
ppe ra scisa ’i l’Arch’i Ciacciu
ed a cchi li dava ‘mpacciu
‘u tummava7 senza scampu,
ppe ru Cursu a na vulata
finu a supr’u Chianariellu
5
6
7
ccu na murr’i quatrarielli: con una torma di ragazzini
azziccava a ru Castiellu: saliva fino al Castello
‘u tummava: lo buttava giù
15
mentri ccu ru culluriellu
s’era mmenza strafucata.
I turrere, i piscinari
i quatrari, i cani sciùoti
ccu ra ciota iscìanu ciùoti
e ‘a vulìanu paliari.
Ma la ciota, bonusìa,
summarcava8 ‘a barcunata ,
e cci stava appierricata9,
i guardava e s’a ridìa.
Cà ccu tuttu ch’era ciota,
s’avìa fattu na sburiata10,
ca si cc’era ricriata,
‘ntra Cusenza di na vota.
8
9
10
16
summarcava: scavalcava
appierricata: appesa
s’avìa fattu na sburiata: si era presa un diversivo
DRAMMA DELLA GELOSIA
Don Ciccillu Cannataru
na duminica matina
s’avìa datu supr’ a capu
na passata ’i brillantina,
s’avìa fattu dà na bella
bott’ i fierru a ri quazuni,
s’avìa misu ‘ntr’ a sacchetta
nu pacchett’ i ‘Sportazioni
e ccu i scarpe janche e gialle
a ru Carmini scinnìa
salutannu a tutti chiri
ca scuntava ra via via1.
Stava supr’a Jostra Vecchia2
ccu ‘a mugliera e na niputi
- s’avìa misa dintr’ a casa
picchì figli ‘un n’ avìa avuti.
Si cacciamu ‘a passiata,
iddru, ‘i fari, ‘un facìa nenti,
c’u papà l’avìa lassatu
otto o nove appartamenti:
l’affittava e cci campava
senza pressa e senz’affanni
ed intantu ‘un s’accurgìa
c’arrivava a cinquant’anni.
‘A niputi, ‘ avìat’ i vida,
na bellezza veramenti,
e ddi chhiù c’eran’appriessu
chiri deci appartamenti.
Don Ciccillu ‘a tenìa chiusa:
‘a mannava ccu ra zia
1
2
ca scuntava ra via via: che incontrava per la strada
a Jostra Vecchia: la Giostra Vecchia
17
a ra missa a ri sia e menza,
e ppù, sempre ‘ncumpagnìa,
versu l’ura d’a cuntrura,
s’un passavadi nissunu
a facìa pur’affacciari
na minz’ura a ru barcunu.
Don Carluccio Cardarelli
dicìa ‘a missa a San Gatànu,
e ppù, quann’avìa finitu,
passijava chianu chianu.
Chira santa matinata
a don Cicciu ti va scunta,
e faciennusinni gabbu3
bellu bellu li va cunta
c’a niputi l’avìa dittu,
ccu na faccia menza janca,
s’è piccatu a fà l’amuri
cc’u garzuni di na chianca4.
“Quali chianca, cchi garzuni?”
- va gridannu don Ciccillu “Cchi garzuni, quali chianca,
diciamillu, diciamillu” .
“E’ ra chianca d’i Casali5 ”
“Ohi, ch’è ‘a chianca addui vaju iu,
e mi manna ru garzuni
ogni miercuri, perdìu,
ccu na menza libbra ‘i trippa
e nu quart’i macinatu,
e bbù vì ca su vigliaccu
‘a niputi m’ha parratu?”.
3
4
5
18
faciennusinni gabbu: mostrandosi scandalizzato
chianca: macelleria
i Casali: Cosenza Casali
Don Ciccillu, di natura,
era’u tipu d’u sanguignu
e perciò c’a prima botta
pensa subbitu “’U vaju mignu6:
ca cussìd’a fà ‘u gaddruzzu
forsi forsi ca cci ‘u ‘mparu;
ma pped’essa cchiù sicuru,
fors’è miegliu s’u vaju sparu”.
Va ara casa, e ‘un dìcia nenti,
però piglia ra sc-cuppetta
e na sc-catula ’i cartucce
ca si ‘nzacca ‘ntr’a sacchetta.
Si nni scinna a ri Casali,
e va trasa dintr’a chianca,
però subbitu s’accorgia
c’u garzuni llà cci manca:
addimmanna a ru chianchieri,
ed è jutu a ru macieddru
d’ a prim’ura d’ a matina
a scannari a nu vitieddru:
“Miegliu, dìcia don Ciccillu,
picchì ‘u sangu sangu chiama,
e su gaddru c’ha cantatu
mo’ vidìmu cumu sc-cama7”.
Si nni vena d’ i Casali
ccu ‘a sc-cuppetta a ra tracolla,
ccura faccia ‘i chiru ca
né s’a tena né s’a colla8
pass’ avanti a San Nicola,
pass’u ponti d’ Alaricu
6
7
8
‘U vaju mignu: vado a pestarlo
cumu sc-cama: come grida di dolore
né s’a tena né s’a colla: nè se la tiene nè se l’ingoia (un’offesa)
19
ccu ra faccia ‘i chiru ca
ten’u munnu ppe nimicu.
Quann’arriva aru macieddru
c’è na fulla ca l’aspetta:
“Ohi garzuni, vieni fora”,
grida, e carrica ‘a sc-cuppetta.
Però chiru nunn iscìa“A, tu ‘unn iésci? Allura trasu!”
Va e lli mustrad’a sc-cuppetta
e cci ‘a para sutt’u nasu:
“Mò ti fazzu vi’ ‘a niputi !”.
Chiru povaru garzuni
lassa perdari ‘u vitieddru
li si jetta a jinocchiuni,
si fa ‘a cruci ccu dua mani,
cà vidìa ra morte certa,
e ara fine li cumpessa
“Cchi niputi, era muglierta”.
“Cumu, cumu?”. “Era muglierta,
‘a guagliuna ni vidìa
e perciò na certa storia
l’avìa ‘mpapocchiat’a zia9,
c’u garzuni d’u chianchieri
picchì mangia ru salatu,
ten’u cazzu purgativu
ed allura ‘unn è piccatu”.
Don Ciccillu ‘unn’ha sparatu,
si nn’è isciutu ccu na scusa
e a ra fulla là davanti
l’ha cuntatu “No, s’a spusa”.
Don Ciccillu, quannu dìcia,
dìcia propriu veramenti
9
20
l’avìa mpapocchiat’a zia: le aveva raccontato la zia
e cci ha datu ppe dirittu
quattru o cincu appartamenti,
l’ha cumpratu a ru garzuni
na chiancheddra a Lungo Crati,
l’ha finitu ru corredu
e a ra fine l’ha spusati.
‘U garzuni e ra niputi
mò cci campanu felici,
e don Cicciu a ra mugliera.....
mò li manna sulu alici.
21
22
CLAMOROSA CONVERSIONE A PASQUA
‘A matin ’u juorn’i Pasqua
a Cusenza currìa ‘a vuci
ca Carmela ‘a Paulitana
era juta a ssi fà ‘a cruci
propria a mmienz’a Cchiesa Matre,
‘njinucchiata sutt’a atari
e ccu don Vicienzu Serra
s’era juta a cumpessari:
chiru, cumu la sentìa,
cumu fadi chini sc-canta1,
s’era jutu dua o tri voti
a bagnà ccu ll’acqua santa.
Cum’è juta, cum’è statu?
Dintr’u vicu San Tummasu
nun si réscia a parrà d’atru:
ch’è successu no ppe casu,
ma ‘u miraculu cc’è statu,
ca Carmela l’avìa dittu,
si ’u Signuri mi fa ‘a grazia
mi cumpiessu ppe dirittu.
Ch’è successu? Don Peppinu,
pensionatu, benestante,
i settantanove anni,
però arzillu e ben portante,
ppe jì a visità i Sepuorcri
jìa girannu ‘u Juovi Santu
‘ntra Cusenza i gghiési gghiési,
jennu d’u Spiritu Santu
finu a San Francisch’ i Paula,
ccu nna sosta a San Gatànu,
e pù doppu San Nicola
1
chini sc-canta: chi prende uno spavento
23
è sagliutu chianu chianu
fin’a San Francisc’Assisi,
e siccome s’ a sintìa
avìa dittu ca a ra fine
vulìa jì a Santa Lucia2.
Mò Carmela ‘a Paulitana
si nni stava a ra vrascèra
assettata avant’a porta,
e cum’era chira ch’era,
e d’u vicu San Tummasu3
Don Peppinu jìa passannu,
si scummeglia nu jinuocchiu
e lli dìcia cumu quannu
“Giuvinò, cumu si’ bieddru”:
Don Peppinu si nni préjia4
e si caccia ru cappieddru.
Ch’è successu chira notte
dintr’u vicu nunn’u sannu:
però ‘u Vennari matina
Carmelina jìa gridannu:
“E’ nu diavulu spacchiatu,
zumpettìa cum’a nu griddru
e vò fare certi cosi
ca canuscia sulu d’iddru,
e ca doppu cchiù ‘i vint’anni
ca mò fazzu a ssu’ mestieri
mai nissunu cum’ a chissu
avìa vvistu fin’ a jeri”.
Tutt’u juornu ‘i sa manèra,
ca parìa n’assatanatu,
2
3
4
24
Santa Lucia: La chiesa di Santa Lucia, nell’omonimo malfamato quartiere
vicu San Tummasu: vicolo che scende a Santa Lucia
sinni préjia: se ne compiace
ogni tantu iscìa Carmela
a piglià na picca jatu5.
Vers’a sira, nu silenziu
ch’è duratu tri o quattr’uri:
a ra fine éscia Carmela
lacrimannu ccu duluri:
“‘U sapìa di stamatina
ca m’avìa di jiri stuortu,
ha sbattutu, ha smaniatu
ed all’urtimu m’è muortu”.
L’ha sintutu Gemma ‘a Russa,
ca n’avìa passatu tante,
l’ha vulutu jiri a vida,
ed a ha dittu: “Mò, all’istante
l’àmu ’i fari nu massaggiu
ccu l’acitu e ‘a varichina,
e a ri vote si ripiglia
a pprim’ura d’a matìna,
quattru tazze di cafè
e nu bellu cognacchinu”.
E ccussì ca ppe miraculu
s’è sarvatu Don Peppinu.
‘A matina s’è sumatu,
s’è vistutu bieddru bieddru,
si nn’è isciutu ammienz’a via
aggiustannusi ‘u cappieddru.
E Carmela ‘a Paulitana
si nn’è juta a cumpessari,
e pperò, puru vuliennu,
cc’ha ddi fari ppe campari?
‘Ntra vint’anni di mestieri
nunn avìa mai fattu danni.
Però ha dittu: “Fazzu votu,
mai ccu chiri d’ottant’anni”.
5
na picca jatu: un pò di fiato
25
26
RICCHEZZA E POVERTÀ
Mastru ‘Gnaziu facìa ‘u sartu
‘ntr’ a vinella d’i Casciari1.
Chin’avìa na giacca vecchia
cci ‘a faciad’ arripezzari,
chi purtava na cammisa
ppe cci fà cangià ‘u collettu,
e ccu chiru ca cacciava
ppe cci fà nu fazzolettu:
picchì chiri eran’i tiempi,
ca dinaru ‘un ni currìa,
e ca ognunu s’arrangiava
ccu ri panni ca tinìa.
Ma l’avìati ‘i vì na vota,
cchi cci avìa dintr’a putìga:
nu bancuni ccu parati
fierru, forbici e ra riga,
dua divani e tri poltroni
foderati di vellutu,
sia stampelle, e pped’ognuna
nu costume ggià cusutu,
rolle ‘i stoffa ‘i chira bbona,
scelte ‘i fodere e buttuni
e ppe ll’ajutari a cusa
si tinìa cincu garzuni.
Ccuru metru supr’ u cuollu
girijàva Mastru ‘Gnaziu,
dànnu ancuna forbiciata,
cchiù ca d’atru ppe ll’aggrazziu,
ma ‘u cchiù tiempu s’u passava
ccu i dutturi e l’avucati
1
‘a vinella d’i Casciari: vicolo dietro Piazza San Giovanni
27
a sfogliari i figurini
ca di Roma avìa purtati:
e ra sira si nni jìa
a ra casa soddisfattu
a ccuntari ri dinari
d’a jurnata c’avìa ffattu.
Ma mò i tiempi su’ cangiati,
‘un c’è cchiù chini pò spenna,
Mastru ‘Gnaziu a malappena
ten’u liettu ppe ssi stenna.
‘Ntr’a putiga cc’è rimastu
sulamenti nu bancuni,
ccu na seggia scatriata2
e nemmenu a nnu garzuni.
C’è nu scuru, c’è nu gelu,
‘un c’è mancu na vrascèra,
Mastru ‘Gnaziu cusa strazzi
e ogni tantu si dispera.
Mò nu vennari matina
‘i nu viernu friddu e bruttu
si presenta na signora
tutta quanta mis’i luttu ,
ccu a ri manu nu cappottu:
“Chissu”, dìcia, “è di Papà,
ca l’atr’ieri si nn’è jutu:
m’u vulissi fa cunzà,
s’ ’ avìa fattu ‘u vintinove
e ra stoffa è bbona ancora,
cci putissi ricavari
nu cappottu ppe signora.
“Sini3”, dìcia Mastru ‘Gnaziu,
e lli pigliad’a misura;
2
3
28
scatriata: scassata, con la schiena rotta,
Sini: si
a signora si nni vadi4,
scusa ancuna cusitura
e ‘ntr’a fodera e ra stoffa
sutt’a piega d’u collettu
addui stava sc-camacciatu
piglia e trova nu pacchettu.
C’era supra stampigliata
a corona, bonusìa,
‘i Vittorio Emanuele
Re d’Italia e d’Albanìa.
Mastru ‘Gnaziu chiud’a porta
e s’appiccia na cannila;
guarda ‘u paccu ccu ‘a curuna,
e ssi pensa “ Cca cc’è pila.
Mò cchi fazzu? A ra signora
cci l’avissi ‘i dari intattu.
E pperò ppe tutt’a vita
pù mi dicu ‘Ma cc’ha fattu?’.
Chissu ‘u patre si nn’è jutu
e a ra figlia ‘un l’ha avvisata..”.
Mastru ‘Gnaziu chiuda l’uocchi
e lli dà na forbiciata.
Taglia ‘a carta giru giru
e d’u paccu sciaventratu5
tira fora ad unu ad unu
cientu Tituli di Statu.
Ogniunu ccu ri stemmi,
ccu l’Italia e ccu ru Duce:
Mastru ‘Gnaziu si njinocchia
e a ra ‘mpressa si fa ‘a cruce.
Pù s’ammucciadi ’u trisuoru
4
5
si nni vadi: se ne va
sciaventratu: sventrato
29
e ‘unn’ u cuntad’a nissunu.
Ma ‘i na cosa ’un s’è parratu:
simu dintr’u cinquantunu!
Mò ccu i tituli d’ u Duce
ci putiti jì a ru cessu,
‘un c’è nuddru ch’ i và circa
doppu chiru ch’è successu:
forse ‘u muortu ‘ avìa capitù,
o, va sa, s’ ’ avìa scurdatu
c’avìa mmisu ‘ntr’u cappottu
tutt’i Tituli di Statu.
Mastru ‘Gnaziu nun l’ha dittu,
però forsi puru ‘u sa,
ca nun sempre si capiscia
s’è ricchezza o povertà.
30
PUORCI
Ppe qquistioni di lingua e di crianza
‘u puorcu ‘u vu’ chiamari “passaturu”:
ma ppe qquistioni ‘i stomacu e di panza
iu ‘u chiamu “puorcu” e tu cci ‘u chiami puru.
31
32
‘NTRA ‘SSU CATUOJU
‘Ntra ssu catuoju1, ccu ss’acqua e vientu,
n’atra vernata a passar’u mma sientu;
mò l’atra sira, bellu squitatu2,
si nn’è vinutu nu comitatu
e ccu na caspit’i faccia tosta
mi cci ha lanciatu chissa proposta:
“ Puorcu, m’ha dittu, cc’aspietti a fari?
vieni, ca jamu a ni ricriari:
‘a cumpagnìa è bell’affiatata
e cci passamu na bella jurnata.
E si vù stari càudu, ara ‘mpara,
c’è sempre postu dintr’a quadàra”.
Mò quasi quasi fazzu ‘a pinzata
dici ca fannu na frittuliata,
e ppù magari na cord’i sazizza,
dua scarafuogli dintr’a na pizza:
ma, vu’ sapì cchi mm’ha ‘mpressiunatu?
dici ca signu ‘u primu ‘mmitatu!
1
2
catuoju: porcile, spesso nel sottoscala
bellu squitatu: in modo spensierato
33
VITA DI PUORCU
Vita di puorcu, chiusa e ricòta
‘ntra nu catuoju, ‘mpacci1 a nu muru:
o ch’è ra stati scunchiusa e ciòta
o ch’è ru viernu mussutu e scuru
mai n’occasioni ppe sburiari2
sarbu a mmi goda ‘u picca mangiari.
Ogni matina na bella vrodata
ccu ‘a lavatura d’avantarsira3
ciarcu cc’u mussu dintr’a pignata
e truovu tuorzi di mila e pira,
corchi ’i patati e di casicavallu,
e mi cci calu, e mi l’aggallu4.
A ra staggiuni na bella vrancata
di erva frisca, miedica e sulla,
ccu cardi tennari a ra mmisc-cata,
e fogl’i cavulu e cap’i cipulla:
iu mi cci junno, e mi la futtu,
e mi nni pasciu, e mi nn’abbuttu.
‘U mis’agustu corch’i miluni,
ccu pimmaduari , i malamenti,
fasuoli e ciciari a perramuni5,
ma sempre corchie ccu dintra nente,
m’inchian’u scifu e mi ci tuffu
e mi li sgranu e mmi nn’abbuffu.
1
2
3
4
5
34
‘mpacci: di fronte
sburiari: distrarsi
d’avantarsira: d’avantieri sera
mi l’aggallu: la prendo, come fa il gallo con le galline
a perramuni: lanciati da lontano
Glianni e castagni a ra rifriscata
ccu migliu tennaru e cachi lippusi,
fave siccati na maniata
e ficu fracidi d’i cchiù sc-chifusi:
iu mi li gustu e mi li suco
ed a momenti mi ci strafucu.
Dintr’a vernata erv’i finuocchi,
ccu cuocci d’uorzu e caniglia6 ‘mpastata,
cumu la vìu mi nn’escianu l’uocchi
e mi ci jettu a ra disperata
‘ntruzzu a ru scifu e mi cci sgrugnu
mi fazz’u sangu e ‘u mmi nn’addugnu7.
Vita di puorcu ricòta e chiusa
‘mpacci a nu muru ccu nu porcaru:
o ch’è ra stati ciota e scunchiusa
o ch’è ru viernu friddu ed amaru
sempr’a null’autru ppe ccumpagnia
ca sa calòmia8, sa vramusìa.
6
7
8
caniglia: crusca
mi fazz’u sangu e ‘u mmi nn’addugnu: mi ferisco a sangue e
non me ne accorgo
calòmia: fame disperata
35
‘U PUORCU ARRIPEZZATU
A notti d’a vijìlia ‘i Menz’Agustu
‘u puorcu dintr’u vasciu muoticava1
ca Vincienzu ‘un putìa dorma ccu gustu.
Allura ha dittu ara mugliera: “Brava,
ccu ssi ciciari virdi ca cci ha’ datu
nu bellu mali ’i panza l’ha chiavatu”.
“Ma quali ciciari, - li rispunna Lidia ‘a cosa nun mi sona, miu cumpari,
ca su puorcu n’u guardanu ccu ‘mmidia,
vu’ vi’ ca ‘ncunu circa ‘i s’u ragari2?
Vicienzu senta chissu e zumpa all’erta
e trov’a porta d’u catuoju aperta.
Ràpati cielu, e manna nu scalasciu3,
nent’appara ra furia di Vicienzu;
prima spingia ru puorcu dintr’u vasciu,
sbatt’u cancieddru e ti nni scascia mienzu,
zumpa a ra casa, spica ru dua-botte
e spara a chiummu dintr’a nira notte.
Zumpa d’u liettu Lidia, e ssi cci arraggia
“Ca su catuoju è na vrigogna vera,
ccu dua pali ‘i castagna e dua di caggia
e ppe porta na frasca a pinnacchiera:
mò stessu scinna, va’ a ru magazzinu
e porta dua matassi ’i fierru spinu”.
Dittu, fattu. Ppe ru mienzijuornu
‘u catuoju parìa nu fortiliziu
ccu fierruspinu stisu ‘ntuornu ‘ntuornu,
1
2
3
36
muoticava: si agitava
circa ‘i s’u ragari: cerca di trascinarlo via
scalasciu: frastuono
e tutti avìanu datu nu giudiziu:
“Vegnanu latri, vegnanu briganti
ca cci truvàmu ‘mpinti4 tutti quanti”.
Supr’a tavula cc’era ‘a pasta china,
a quann’ a quann’ ognunu era assettatu,
ca ti vèna nu gridu d’a cucina:
“ ‘U puorcu a ru spinatu s’ è ‘mpicatu !”
Escia Vicienzu, curra senza jatu
e ti cci ‘u trova ‘mpintu ‘mmulicatu.
‘U sangu era cum’acqua a ri jumari
e ra gridata ‘ncielu si nni jìa:
cchiù circava ru puorcu ‘i si sbrogliari
e cchiù s’arrivugliava5 e si pungìa.
“Curra, Giuvanni, figliu, ppe riparu
a ru paisi, e chiama a ru forgiaru!”.
Ven’u forgiaru e portad’a tinaglia
c’u puorcu è già nu mienzu dissanguatu,
‘u fierruspinu chjica6, spezza e taglia,
guarda a ru puorcu ca si sta curcatu,
e doppu dìcia, faccia ‘i gesuita,
“Tagliamuli la gola, ed è finita”.
“Cumu?”, gridava Lidia arribellata,
“ mi l’haju crisciutu cumu figliu ‘mpiettu !”
“Cumu?” , jetta Vicienzu na gridata,
“Ca cci pierdu sia chili di filiettu!”
“Vati, Giuvanni, figliu, fuja, curra,
chiam’u scarparu e portal’ a ra turra7”.
4
5
6
7
‘mpinti: attaccati
s’arrivugliava: s’attorcigliava
chjica: piega
turra: casa (colonica)
37
Quannu è arrivatu, ‘u fatt’era cunchiusu,
c’u puorcu t’avìa già vutàtu l’ uocchi:
ma cumu era nu gobbu cuscienziusu
‘mbrazza si lu pigliàu supr’i jinuocchi
e ccu pacienza ed acu, spacu e pici
l’arripezzàu ca nuovu ti lu fici.
Cumu ca ti finiscia l’interventu
piglia ru puorcu e mòvadi na ricchia
“E’ vivu! ohi cchi miraculu, purtientu,
l’amu scampata bella ppe na ‘nticchia8,
cà si stavamu a sentari ‘u forgiaru
sì ca n’era vinut’u dannu amaru!”.
“Falli nu bellu brodu di vaccina”,
dìcia allura Vicienzu a ra mugliera;
ed a botta di brodu e di pastina
e di ova sbattuti a ra zuppèra,
‘u puorcu fu sanatu ppe jennaru:
e cumu fu sanatu, l’ammazzaru.
Fatti tutt’i sirvizi ccu alligrizza
all’urtimu cuntaruno ‘mpicate
novantanove corde di sazizza,
sia capicuolli e cientu suppressate.
E tutti nu giudiziu avìanu datu:
’ U puorcu rescia miegliu arripezzatu!
8
38
ppe na ‘nticchia: per pochissimo
‘U PUORCO ALLITTERATU
Finiscia ‘a scola, ed a ra massaria
si ricoglia Giuvanni d’u Cunvittu,
purtannu na paggella ccu dua e tria
e nu giudiziu a pinna russa scrittu
e firmatu d’u patre ‘e Diretturi
e chi era cchiù o menu ‘i su tinuri:
“Ognunu ppe na cosa sula nascia
e nun lli pu’ cangiari la Natura.
Chissu è miegliu ch’i piecuri va ppascìa
c’u tenari a ru studiu è ciotìa pura
ca na cap’i cucuzza cchiù cunchiuta1
è raru c’a ssa scola l’ àmu avuta”.
“ ‘U vi’, ‘u vi’ cum’è”- Lidia si sgola “C’avìa raggiuni quannu t’u dicìa,
ca puru tu dop’a sett’anni ‘i scola
t’avià ‘mparatu sulu finu a tria.
Mo’ pinne e libri jettali a ru cessu
o dunali a ri puorci, ch’è ru stessu”.
“ ‘Un sulu jettu ‘u sangu mia a ru vientu,
ma puru mi l’haju sentari cantari”
grida Vicienzu for’ i sentimientu
e afferra libri, pinne e calamari
rap’a finestra e fora li sbilanza
ch’i puorci si nn’inchissiru la panza2.
Mò c’era tra li puorci dintr’u chiusu
nu rivuotu3 chiamatu Serafinu,
1
2
3
cunchiuta: gonfia, matura
sinn’inchissiru la panza: se ne riempiano la pancia
nu rivuotu: un porcellino
39
di caratteri seriu e cuscienziusu
e d’intellettu ricamatu e finu.
E sì ca l’intellettu finu c’intra,
ca vida i libri e pù s’i raga dintra.
Passanu i misi, quannu nu matinu
si prioccupa Lidia ccu Vicienzu:
“ Sacciu cum’è ru puorcu Serafinu...,
è cchiù ddi na simana ca cci pienzu,
‘u viju nu pocu jancu ‘i culuritu,
e ddi mangiari ... ‘unn ha chir’appititu..”.
Vicienzu scinn’ a bida a ra mmucciuni4,
e dintr’u vasciu trova ssu quatriettu:
carte, quaderni, pinne ccu libruni
rapierti supr’u chianu ‘i nu vanchiettu,
na cannila appicciata ca lucìa
e ru puorcu assittatu ca lijìa.
“Cumu, ca ti ruvini la salute...
E ‘un pienzi a nua, ohi puorcu disgraziatu,
a quante malanove àmu patutu
ccu ssa smania d’u figliu litteratu...
E m’ ha di crida, puorcu, ca sa scienza
scarafuogli ‘un ni porta ‘ntr’a cridenza”
“Patrù”, rispunn’u puorcu, “chissu sfiziu
forsi ‘un tiegnu dirittu ‘i m’u cacciari?
C’u fazzu for’ orario di serviziu.
E d’a cannila ‘un t’ ha di prioccupari,
ca mi l’abbusc-cu5 ccu ‘a fatica mia,
faciannu doppu-scola ‘i giometria”.
Cumu Vicienzu vida su purtientu,
c’u puorcu studia e fa ru prufissuri
4
5
40
a ra mmucciuni: di nascosto
mi l’abbusc-cu: me la guadagno
priestu pigliadi e fuja a ru cummientu
e ru cunta a ru patre ‘e Diretturi.
E chissu, ppe cunfuortu e ppe cunsigliu,
rispunna: “O ch’è nu puorcu, o ch’è nu figliu
tu nun li pù cangiari la Natura,
ca ognunu ppe na cosa sula nascia:
chissu è purtatu ppe’a litteratura,
e tu a botta di libri l’ha di pascia.
Ed anzi, mannamillu a ru Cunvittu
ed ‘u puortu ad esempiu ppe dirittu”.
‘U juornu appriessu, ppe jiri a ru cummientu
‘u puorcu parta ccu gioia ed allegria,
ma n’cap’a nn’ura, fujannu cum’u vientu
torna e si furga6 dintr’a massaria,
e d’a pagura muortu strafuttutu
li cunta tutt’u fattu cum’è jutu.
“Arrivatu cuntientu dintr’a scola,
ppe mmi fa’ n’accuglienza ‘u Diretturi
mi fa abbrazzari di na quatraschiola7
i sia o sett’anni, ccu nu mazz’i juri.
Ppe cumprimientu, e no ppe fari mali,
li fazzu l’annascata d’u maiali.
‘Puorcu, maiali, brutu, pirvertitu,’
sientu gridari allura d’ogni banna8,
Ccu re quatrare, piezzu d’invertitu,
t’ha di portari cumu Ddiu cummanna’.
Iu fuju, e mmi si junnad’ a ra caccia
‘u patri ‘e Diretture ccu na gaccia.
6
7
8
si furga: si slancia
quatraschiola: una bambinetta
d’ogni banna: da ogni lato
41
Mi jettu ppe ri scale e m’arrivuogliu
e pu’ strafuju cumu manc’u vientu
sinca a ra massaria nu ‘mmi ricuogliu.
A Natura ha pigliat’u sopravvientu,
ed a chissu, Patrù, nun c’è riparu”.
Tannu Vicienzu e Lidia si guardaru.
‘U juornu appriessu, priestu, a ra prim’ura
- ca ppe re malenove ‘un c’è n’ orariu dua carbinieri ‘i supr’a prifettura
ccu ‘u Diretture ‘i chiru Seminariu
circanu a Serafinu, ppe ‘u reatu
d’oscenità e libidine aggravatu.
Vicienzu dìcia “Vieni, ti cci puortu,
ca nunn ‘u vuogliu tenari ammucciatu”.
Rapa na porticella arrieti all’uortu
e lli mustra ru puorcu...quartiatu9
e pezziatu ppe ni fà prisuttu,
sazizza, supprissata, lardu e struttu.
“Ca ognunu ppe na cosa sula nascia,
e nun li pù cangiari la Natura:
e chini puorcu nascia, puorcu pascia,
e ‘u mintari a ru studiu è ciotìa pura
ch’iddru sempri rimanadi maiali
e all’urtimu... finiscia sutta sali”.
9
quartiatu: squartato
42
‘UN SU’ CCHIU’ CHIRI PUORCI
“‘Un su’ cchiù chiri puorci di na vòta
Vicienzu dìcia, ccu n’aria scunsulata,
ca facìanu na vita regolata,
cumu dicìa ‘a poesìa, chiusa e ricòta:
mò chissu stamatina, ppe tti dire,
m’ha circatu cinquantamila lire”.
“Dìcia ca vonnu jì a na discoteca,
ccu dua cumpagni ‘i n’atra massarìa,
ca già su’ dua o tri siri c’unn iscìa,
e ca nun vod’armà nulla zimèca1,
ma siccome vulissi arrivà priestu
m’ha dittu si la machina li ‘mpriestu”
“Va bù,- rispunna Lidia - dopu tuttu
è nu puorcu ca nun nni dà pensieri,
iu ccu l’amici cci ‘u mannu volentieri,
picchì quann’è cuntientu è pur’abbuttu2,
e si na sira si vò jì a diverta,
mannàmulu, e lassàm’a porta aperta”.
‘A sira, ‘u puorcu si pripara ed éscia,
ccu nu gins, ccu ri Raiban e nu berrettu,
Vicienzu e Lidia si mintan’a ru liettu
ma però a dorma ‘un ci putìanu réscia,
i dua, i tria, i quattru, i cincu, i sia
e chiru, ‘u puorcu, ancora ‘un si parìa3.
A ri sia e mmenza, na telefonata:
Vicienzu zumpa, Lidia si cci junna
1
2
3
nun vo’ d’armà nulla zimèca: non vuole iniziare una lite
abbuttu: sazio (come può esserlo un porco)
‘un si parìa: non arrivava
43
e concitatamente va a rispunna:
“Cumu, sì tu? n’ha fattu fà ‘a nuttata..”.
E però chiru nunn’a fa cunchiuda,
li cunta ‘ncuna cosa, e priestu chiuda.
“Dìcia c’ha canusciut’a na purcella,
ch’è janca e russa, tunnarizza e pista4,
ca insomma l’è piaciuta a prima vista,
l’ha fattu simpatia, l’è parsa bella,
e fin’a mmò nunn ha truvat’a guala,
pur’ammessu ch’è sempre na maiala.
Dìcia ca tutt’i dua mò vonnu parta,
ccu ra machina tua, picchì s’a trova,
ca si vonnu jì a fà na vita nova,
ma ‘un tenanu na lira ppe ss’a sparta,
e s’ari voti li vù fà nu vaglia,
s’u va cangia a ra posta e ppù s’a squaglia”.
“Cchi vaglia e vaglia, iu chiamu a ra questura
- vataliannu smaniadi Vicienzu e si li cosi vannu cumu pienzu,
dintr’a stasira, ti pù stà sicura,
o si ricoglia ccadi cchiù ca ‘mpressa,
o cci ‘a fazzu vid’ ìu ‘a maialessa!”.
“Pronto, ‘a Questura? denunziu a dua maiali
ppe ‘u furtu di na cientuvintisette
targa CS novanta due tre sette,
cci nn’è unu cc’u gins e ccu l’occhiali...
cumu sarebbe si tenad’a patente?
Mi sa c’unn ha capitu ‘u riest’i nente!”
All’ottu e menza, ccu na camionetta
arriva na pattuglia d’a stradale
4
44
pista: soda
tirannu ppe na ricchia a ru maiale:
“L’amu piscatu assiem’all’amichetta,
s’eranu a nu vallune ‘ncavunati5
e stavanu ‘ntr’a machina ‘ncupati6”.
“‘A guagliuna ‘u mmi para malamente,
e vena di na famigliella bbona,
- rifletta Lidia - e tuttu si cumpòna
si nua li fidanzàmu ufficialmente:
e ppù, dittu tra nua, nun nn’ha di ‘ncriscia
ancunu purcelluzzu ppe nn’u criscia”.
“E sì, Vicienzu dìcia – c’haju capitu,
t’ammazzi ppe lli dà n’educazione,
ccu principi ’i morale e religione,
‘un ci duormi, cci pierdi l’appettitu,
e all’urtimu, a ra fine, a ru finale,
pù li damu ragiuni a ru maiale.
Mò però t’u dich’iu cum’am’i fari,
mò c’avim’u maiale e ‘a maialessa:
iu mi mintu ed ammuolu ‘a curtellessa7,
e ‘ntantu la cucina tu pripari,
pù va piglia ‘a majilla8 e pù va para
supr’a nu bellu fuocu na quadàra”..
5
6
7
8
s’eranu a nu vallune ‘ncavunati: erano precipitati in un burrone
‘ncupati: rintanati
‘a curtellessa: il coltellaccio
majilla: madia, per impastare la carne degli insaccati
45
46
‘U PALLUNI
47
48
‘A PARTITA
Giuvanni è funzionario ‘ntra na banca,
soffra d’asma, ma fuma, e si nni scorda,
quann’un si fa ra varva, è tutta janca,
ha fatt’a panza, e ttena pur’a jorda1.
Vicienzu è specialista a ru spitali,
però è cchiù malandat’i nu malatu ,
quann’a catrèa2 l’acchiappa a lli fa’ mali
ppe’ na siman’ o dua resta sciancatu.
Luviggi è capufficiu d’u Catastu,
sempre finu, elegante, fimminaru,
ccu’ tri capilli ‘ncapu mò è rimastu,
e ten’a prostata cum’a nu panaru.
Na vota all’annu si fannu na partita,
a San Vicienzu ‘a Costa, addui n’amicu
ha ristauratu ‘a bella casa avìta,
e cchi succeda mò v’u cuntu e dicu.
Cum’ a lloru cci nn’ha n’atra decina,
chin’un ci vida e chini nun ci senta,
e chin’ ha già passat’a cinquantina,
e cchin’a malappena si la venta3.
Mannàmu ‘ncampu a ssi rottami umani,
e chiru ca succed’un para vveru,
ca ‘ntr’i miracul’ e dintr’i fatti strani
chissu rimana ppropriu nu misteru:
1
2
3
‘a jorda: i piedi piatti
‘a catrèa: la schiena
si la venta: se la sente
49
I ciunchi4, cumu furguli; i sciancati
filanu cumu razzi, e ri panzuti
ròtanu ‘u campu campu assatanati,
manch’i muglieri l’hannu canusciuti.
Passan’a palla forte e rascinente5,
scappanu all’avversarii ‘i tutti i parti,
crossanu ‘i metà campu cum’a nnenti,
minanu ‘mporta sinca d’a triqquarti.
Vua l’àti propriu ’i vida, a ssi liuni:
Giuvanni giostra dintr’a metà campu,
amministrannu a ggiru a ru palluni,
Vicienzu cumu stopper ‘un dà scampu,
martella a tutti e adduvi coglia coglia:
ma Luviggi è ru miegliu ‘i tutti quanti,
ca ‘ntra l’area nimica si la sbroglia
cumu mezz’ala e cumu centravanti.
A gara ‘unn è finita per la quale:
Giuvanni l’è pigliat’u torci-cuollu,
Luviggi ppe tirà s’è fattu male,
Vicienzu, pù, s’è fattu n’autogollo.
Ma chissu, tutti dìcianu, ‘un fà nnenti,
e cchin’un cci ha pensatu cci pensasse,
picchì àmu dimostratu certamente
c’a ra vecchiaia si vida ‘a vera classe.
4
5
50
I ciunchi: gli zoppi
rascinente: raso terra, strisciante
‘A PARTITA D’ I FIMMINI
Chist’annu, a ra partita a San Vicienzu
s’è presentata na vera novità:
senz’accettari nuddra1 via di mmienzu
hannu prites’ i fimmini ‘i jucà.
Ssa cosa l’ha vuluta fà Giuvanna,
ca vadi tuttu l’annu a ra palestra,
a ru stadiu la fa di capubanna,
canuscia a tutt’ i jocaturi, e nnestra
ha vulutu cumprata ‘a pai-tivvù
ca si vid’ a Ueà in culi-nudu
picchì li piacia, e cchì vi dicu cchiù,
putiennu s’u mangiassi puru crudu.
Tutt’ u cuntrariu paradi Gabriella,
ca si va bbona va a ra scol’ i danza
ed è na magrolina, na fringuella,
si spagna ca pò para2 ccu ra panza.
A matina, picchì è professoressa,
vad’ a ra scola e accìta3 ri guagliuni,
si rapad’ a Gazzetta ‘mpressa ‘mpressa
e ssi leja ‘i notizie d’u palluni.
Ma chissu è nente, ca ri cchiù patite
su n’atri vinti ca - mancu li cani tutt’a duminica vidanu partite,
‘u luni cumpranu cincu quotidiani
1
2
3
nuddra: nessuna
pò para: può sembrare
accìta: fa stare zitti
51
marti, mierculi e juovi c’è ra Coppa,
‘u vennari ritiru e distensione,
‘u sabatu l’anticipu, e unn’è troppa
n’atra jurnata a ssa televisione?
Ccu tutta ssa sequela, a ru maritu
chini tena cchiù u tiempu ‘i cci pensari?
nu pimmaduoru, n’uovu frittu e citu,
e si vò protestà, su’ cazzi amari.
‘Ntra cert’atri argumenti ‘un si cci ‘ncappa,
ca para ca cci’u fannu ppe dispiettu,
‘u maritu la ‘nsista, e cchira scappa,
e ‘un si pò numinà ’a parola “liettu”.
Mo’, ppe jucari, fannu na riunione
ppe vida cchi divisa avìan’i sceglia:
chin’ ‘ha vuluta russa e cchi arancione,
a cchini gialla e blù l’è parsa meglia.
‘Unn aviannu cunchiusu ‘u riest’i nente,
si su’ selvaggiamente accapigliate
e ccu ri bbone e ccu ri malamente4
a quann’a quannu pù l’hannu stagliate5.
‘U juornu d’a partita i vintidua
si presentanu tutte sparpagliate
ca ognuna avìa purtat’a maglia sua:
a ru fisc-cu d’iniziu su’ junnate
tutte quante all’attaccu, ‘ntra na murra6,
tutte a fujare appriassu a ru palluni
4
5
6
52
ccu ri bbone e ccu ri malamente: con le maniere buone e le
cattive
stagliate: separate
na murra: una massa, una moltitudine
gridannu “Passa, tira, crossa, curra,
ca iu m’avanzu, arrieti stacci tuni”.
‘Ntra n’arrimisc-camientu forsennatu
i sc-caffi, puni, frangiate e muzzicuni,
propriu a ru novantesimu spaccatu
‘i dintr’a misc-ca esciad’u palluni.
Na palla strafuttente e strascinata
ca d’ a porta vacante piglia’a via,
d’i fimmini gridannu sicutata
cumu c’a na gallina chi fujìa:
ma rascinente, cum’a nu cursuni7,
e zig-zagannu cum’ a mala sorta
irraggiungibilmente ru palluni
finiscia ca si ‘mpila dintr’a porta.
Chiangia Giuvanna e ‘nterra ‘mpacchia puni
ed iu, cumu cunsigliu cchiù sentitu,
li dicu “Lassa stà si vrinzuluni8,
l’annu chi vena, fà jucà ‘u maritu”.
7
8
nu cursuni: un serpente
vrinzuluni: da vrinzula: beghina, donna di chiesa
53
54
CRAPIETTI, CULLURIELLI
E PANZAROTTI
55
56
ZU’ PIETRU, ZA’ LUIGGINA E I PANZAROTTI
‘Ntra nu suppuortu1 ‘ntra Santa Lucia,
a ru cantu cchiù scuru e affumicatu,
nu vanchiettu zu’ Pietru avìa cchiantatu,
addui li cullurielli cci frijìa:
chiss’era l’arte sua: ‘mprima matìna
già lu vidìi ammassare la farina.
‘U vidii lassà ‘a pasta cummegliata
‘i na cuverta vecchia, e pù si seda
ppe d’ appicciar’ u fuocu ccu ra deda2
sinca na bella vampa era pigliata:
e na frissura ca parìa na sporta
parava za’ Luiggina, la consorta.
Pu’ ccu na palettella e nu curtiellu
piglia nu pugn’i pasta, la fa guala,
cci fa nu bucu e all’uogliu ti la cala,
l’assist’ a frìja, e caccia ‘u culluriellu:
e ccussì trascurrianu la matina
mastru zu’ Pietru e donna za’ Luiggina.
C’è na famiglia ‘i sutt’ a Prifettura
ca si nni manna ad inchia nu buccacciu,
n’atra famiglia ‘i supr’ all’arch’i Ciacciu
chi ni circa na fatta a ra cuntrura:
e ru barune Passalacqua c’è
ca si nni piglia dua ccu ru cafè.
C’è chini va e chini ven’i lluocu3
tutt’ a santa jurnata, bonusìa,
sinca zu’ Pietru a tutt’ a cumpagnìa
duna ra bonanotte, e stut’ u fuocu:
si ricòglia a ra casa ccu ‘a mugliera
e dua si li quadìad’a ra vrascèra4.
1
2
3
4
suppuortu: è un arco che collega due fabbricati di un vicolo,
creando un tratto coperto
deda: legnetti di pino per accendere il fuoco
lluocu: qui
si li quadìad’a ra vrascèra: se li riscalda al braciere
57
Mò na bella matìna, di bonura,
- c’ancora si nni parra ‘ntra Cusenza piglia’a solita pasta d’ a cridenza
e i cullurielli cala a ra frissura:
ma si rumpìanu, si facìanu a stuozzi5,
ed iscìanu cunchiùti e vuozzi vuozzi.
Iscìanu culluriell’i form’umana,
e ccu sembianz’i pura fantasìa:
chiru na bella fimmina parìa,
chir’atru assimigliav’ a na befana:
e chin’ avìadi i ricchi, e chin’ u nasu,
e chin’a jumma, cum’ a nnu vastàsu6.
E c’eranu suggetti ‘i form’ ignota,
ccu cculi ca nun s’eranu mai visti,
atri n’iscìanu ch’eranu pruvvisti
‘i minn’i balia, all’usu di na vota.
E tutt’ a ggente s’era arribbellata,
ed aspittava l’atra frissurata.
Donna Luiggina allura piglia e penza
a cumu pò sarvare la jurnata:
caccia ‘mpressa dua alici d’ a cridenza,
nu pocu muzzarella zichiniata,
na cucchiarat’i salsa ch’è rimasta,
piglia e cci d’ ìnchia na maniàt’i pasta.
Minta l’impaccu a frija, e ssi prodotti
escìanu d’ a frissura assai aggrazziati,
senza cchiù minne e cculi sbentuliati:
furunu ditti allura “panzarotti”,
picchì d’ a form’ umana, ppe crianza,
l’era rimasta sulament’a panza.
5
6
58
a stuozzi: a pezzi
vastasu: facchino
I CULLURIELLI ‘I ZIA ANNA MARIA
‘Mprima matina, versu i cincu i sia,
ppe mint’ a fare na culluriellata
si risbiglia e si suma1 Anna Maria
e ‘ntr’a cucina cumincia ra jurnata.
Cincu chili ’i farina li carrìa
‘u maritu Ninì, ccu ri patati
‘ntra nu sacchiettu ‘i n’atri cincu o sia,
ca tanti cci nni vò ppe tutt’i frati.
I mint’a bulla, i munna e ri fellìa2,
e dintr’a mentre Gina è già arrivata,
ppe aiutari a ru ‘mpastu, cca ppe mia
è ra cosa cchiù spara3 e delicata.
Cientuvinti ni cunta Anna Maria
e i lassa supr’ a tavula parati,
cumu qualmente dìcia ra poesìa,
‘i na cuverta vecchia cummegliati.
Dopu nu quartu d’ura va e ri spìa,
e lli paranu cumu ‘ avìa lassati,
n’atri deci minuti i scuotulìa,
e li paranu cumu arricioppati4:
na borsa d’acqua allura li quadìa,
cà li paranu friddi congelati,
ppù cc’ u fon l’asciutta e i vientulìa,
ca li paranu ‘mpusi ed ammollati.
1
2
3
4
si suma: si alza
ri fellìa: le affetta
spara: disagevole
arricioppati: raggrinziti
59
Donna Cicchina tèna na teoria,
e dìcia c’a ru ‘mpastu ‘u’ ll’ha curati,
cci ha misu ‘u lievitu ccu l’acqua chi vullìa,
e chissu fattu l’ha cumu squadati.
Li cunta Sara ca quannu si frijìa
cu ri turdilli passava ra nuttata,
e ‘ntantu, mentre juornu si facìa,
truvav’ a pasta bell’ e allievitata.
Si dispera e si scusa Anna Maria,
c’ammentre su’ arrivati li canàti:
‘un tèna scampu allura, e ancunu ‘u frija,
c’a ri voti n’escissiru cunzàti.
Unu, ca nu tarallu mi parìa,
nu pocariellu l’haju spizzichiatu:
era siccagnu, tuostu, ‘ntisicatu
e ddi patata fritta mi sapìa.
‘Un fa nnenti, li dìcian’ i canàti,
simu ccà ppe nni stari ‘n cumpagnìa:
ccu dua alivi e ddua alici Anna Maria
l’ha accuntentati, e ppù ni l’ha mannati.
‘Un ci dorma ra notte Anna Maria
a ru liettu si gira e riminìa,
na figura chi via chi via chi via,
cumu l’haju fatta dintr’ a casa mia!
A matina si nn’éscia Anna Maria
e lassa tutt’a tavula parata
e quannu si ricoglia ‘ntr’ a sirata
ppe dispiettu, ppe juocu o magarìa5
5
60
magarìa: magìa
ohi meraviglia,’a pasta è lievitata
ca supr’ a tavula mancu cci capìa,
e tentu s’era fatta e s’era ‘unchiata
ca di sutt’ a cuperta si nn’escìa.
Parìanu pitte, tòrtani, cuzzùpi6,
tant’eranu crisciuti, bonusìa,
c’un c’eranu rimasti manch’i grupi,
cumu pallun’i pasta li facìa.
Tannu li vena cumu na ciotìa,
e ssi minad ‘a ffà telefonati,
sinca ’un ricoglia a tutti li canàti:
“Vinìti, ca mi staju mintiennu a frija”.
Unu ‘u cacciava ’i l’uogliu bellu russu,
cum’ u vidìi ti nni venìa ’a gulìa7,
e d’i canàti a cchin’un ci cridìa
li nni parava deci sutt’ u mussu:
mè cchi bellezza, mè chi pumpusìa,
e nni pruvassi n’atru vussurìa8,
ca su’ fatti ccu’ l’arti e ’a fantasìa,
su’ i cullurielli ‘i zia Anna Maria.
6
7
8
cuzzupi: cuculi, dolci pasquali con l’uovo
gulìa: desiderio
vussuria: vostra signorìa
61
I CULLURIELLI ‘I ZIA SARA
Sù di n’atra manèra, ‘i n’atra pasta,
‘i gustu, di sapuri supraffinu,
mi nni calu ott’ o nove e nun mmi vasta,
n’atra decina si li colla1 Pinu:
su’di na cosa ca mancu vera para,
ca sunn’i cullurielli di zia Sara.
Brava a ru ‘mpastu, brava a ra frissura,
ammassa chili ’i pasta e nun si spagna,
affronta l’uogliu senza mai pagura,
e ‘ntramentri pripara pur’ a sagna,
avant’ u fuocu è cum’ a na magàra
quannu li cullurielli fa’ zia Sara.
Su’ ccussì fini ca l’uogliu nun ci resta,
e si ‘un ci cridi vieni e fà na prova,
a ru maritu l’è pars’i fà na festa
e l’ha cumprata na pelliccia nova,
ccu ra frissura ‘un cc’è chini l’è para
quannu li cullurielli fa zia Sara.
Sù ‘i n’atra pasta, sù ‘i n’atra manèra,
e chissu l’ha d’ammetta puru Pinu,
su ddi na cosa ca mancu para vera,
si merita nu deci chinu chinu,
e chi sa s’ancun’atra si cci ‘mpara
a fà ri cullurielli cum’ a Sara.
1
62
si li colla: se li ingoia
‘U CRAPIETTU ‘I ZU’ PINU
L’atru juornu, paratu a ra cucìna,
priparava zu’ Pinu nu crapiettu
tenutu ppe sia juorni ad erba fina,
ligatu a na cordella ‘ntr’ u passiettu1.
Nu crapiettiellu purtat’ i Bisignanu,
crisciutu ‘n libertà tra vuosc-cu e pratu,
don Sarvaturi ‘ avìa scisu a ru chianu
ca mancu a na simàna era smammatu2.
Iancu di pilu, e ‘nfrunte avìa na stilla,
ed a ru mussu russa avìa na fiamma,
quannu Sara scinnìa chira scalilla
iddru chiamava sempre: “Mamma, mamma”.
Basta. Nun nni parramu, ch’è piccatu.
Zu’ Pinu avìa mmitatu a tutt’i frati,
l’avìa prumisu ca cci ‘u facìa ‘mpurnatu,
ccu’ ccincu frissurati di patati,
ca cci ‘u facìa truvari rosolatu
dopu c’avìa cacciatu tutt’ u sivu3,
ca si scioglìa tra ’a lingua e ru palatu,
e lli fòra4 parùtu cchiù ca vivu.
“Va buonu”, dìcia Sara, c’ u priparu,
ed ìnchia na quadàra d’acqua e sali,
e ppù la para supr’ u fuocularu
e sàglia a ru crapiettu ppe ri scali.
1
2
3
4
passiettu: ballatoio
smammatu: svezzato
sivu: grasso
lli fora: gli sarebbe
63
‘U zù Pinu si stava for’ a porta
ammolannu a ra petra na mannara,
Sara era janca ca parìa na morta
mentr’aspittava chi vuddrìa ’a quadàra.
‘U zù Pinu, ammolann’ u curtellazzu,
li dìcia, ma di faccia para jancu,
“Ca iu t’ u tiegnu, ma però u’ ll’ammazzu”
Rispunna Sara “Ca iu ’u ll’ammazzu mancu!”
A ra sira, a na bella tavulata,
dopp’ a nu piattu di crocchè di risu,
‘ntra nu bicchier’i vinu e na risata,
portanu a ssu crapiettu tisu tisu.
Era vispu, curcatu ‘ntr ‘a tijella5,
avìa a ra capu nu fiocchettu russu,
aru cuoddru na bella campanella,
guardava ‘ntuornu e s’alliccav’ u mussu.
“Vi l’haju purtatu cumu’ ’ avìa prumisu,
c’ avìa dittu ca vivu vi parìa’’,
dìcia zu’ Pinu cù nu mienzu risu,
e ‘ntantu ccu ’a furcina ’u friculìa.
A cchiru ‘un li quatrizza6 ‘a furciniata,
d’ a tijella si aza e zumpettìa,
passa fujennu supr’ a tavulata
si nn’ esciadi e d’ a scala piglia’a via.
E’ sempre llà, e ‘u tenanu sutt’uocchiu,
dìcianu ca nunn ha nulla pritisa,
ogni tantu na capu di finuocchiu.
E ‘ntantu i frati? aspettan’ a prumisa.
5
6
64
tijella: largo tegame
quatrizza: non gli quadra
SAN FRANCISCU, ZA’ SARA E I CULLURIELLI
San Franciscu avìa di parta
e di jì fin’a Messina,
e zà Sara d’ a matina
‘unn avìa cchiù cchi lli fà.
L’avìa fattu na valiggia
ccu nu pocu biancheria,
però chiru ’unn’a vulìa,
ppe r’amur’a povertà.
L’avìa datu ppe ra pioggia
nu ‘mpermiabile e nu ‘mbrellu,
però chiru avìa ‘u mantiellu
e ss’ ’ avìa ddi fà vastà.
Di sazizze e suppressate
l’avìa chinu dua panàri,
però chiru ppe mangiari
jia circannu ‘a carità.
“Cum’ haj‘i fà”, dicìa zà Sara,
“ccu ssi santi povarielli:
si li fazzu i cullurielli,
fors’u puozzu accuntentà”.
“Sì, però m’ ha di fà lieggi1”,
dìcia ‘u santu, “ppe daveru,
lieggi cum’ a nu pensieru,
cumu sulu tu i sa fà”.
Priestu priestu cc’i va ‘mpasta
e vulannu cc’i va frìja,
pu’ cci i ‘mpila a ra currìa2,
ca cussì s’ì pò purtà.
1
2
lieggi: leggeri
currìa: cintura
65
A ru strittu di Messina
San Franciscu ppe tri uri
và circannu i piscaturi
ca s’ancun’ u fa passà.
Chini vò cinquantamila,
chini pù vò cchiù chi tantu,
San Franciscu piglia ‘u mantu
e ssi mint’ a navigà.
Mmienz’u strittu na ventata
piglie e strazzad’u mantiellu:
San Franciscu, povariellu,
si sta quasi ppe affucà.
Ma a ra cinta i cullurielli
nunn i tena llà ppe nenti:
miegliu di nu sarvaggenti
chissi ‘u fannu galleggià.
Quannu sbarcad’ a Messina
trova ’a fulla ammunzellata3
cà ppe vid’a traversata
tutti stavan’a guardà.
San Franciscu paru paru
piglia e sciogliad’ a currìa
ed a chini ni vulìa
belli asciutti cci li dà.
“U miraculu d’ u strittu,
cullurielli galleggianti,
fatti apposta ppe ri santi,
chin’ i vò s’ i pò mangià”.
3
66
ammunzellata: ammucchiata
PARRA FRANCHINU
67
68
NOZZE D’ARGENTO
Su’ vinticincu! Ca s’eranu nucille,
t’avìi ricòte ‘ntra nu maccaturu1:
ma chisse su’ cucuzze, e cci vò ’a viertula2
ppe l’azziccare supr’a ssu tratturu!
Ca ‘u matrimoniu è cum’a na viarella
‘n sagliuta e petre petre, arrassusia,
addui nu ciucciu viecchiu raga ‘a viertula,
ccu’ na fimmin’i supra, c’u palìa.
Appriessu vann’i figli, jestimannu,
quann’u ciucciu s’abbenta a na votata3,
‘u tiranu d’a cuda a ru pirrupu,
e ogni vota ca ‘nciampa, na palata.
E si parrassi, dicissi ch’era miégliu
si s’anni s’avìa fatti di galera,
picchì a chist’ura s’avìa scuotuliati4,
e ss’avìa fatti luntànu d’a mugliera.
Ma su’ vinticinc’anni, e ‘un ci pensamu,
circàmu ‘i na passari in allegria,
puru aru ciucciu, ‘ntra na palata e n’atra,
na coppa di sciampagna ‘n cumpagnia!
1
2
3
4
maccaturu: fazzoletto
viertula: bisaccia
votata: una svolta della strada
s’avìa scuotuoliati: se n’era liberato
69
70
MERA SI VUOSC-CHI
Mera si vuosc-chi, cumu sù ridutti,
sù fatti reglie reglie1 e stuozzi stuozzi,
ci arruzzulianu, ci riminianu tutti,
ci truovi a chiri d’Acri e a chiri ‘i Luzzi,
ci venanu, si fannu na pirucca2,
mangiannu mancu chiudanu la vucca.
Portanu si tijelle ‘i pasta china,
venanu ccu ssi ruoti ‘i milanciani,
scafunìanu3 dintra a ssi cusc-china4
e t’i lassanu cumu manch’i cani:
chiss’ hannu vistu, c’avissir’i sc-cattà,
prima a ra machina, e pù a ra civiltà.
1
2
3
4
reglia: scheggia di legno; fari reglie reglie: ridurre a pezzettini
pirucca: una bella bevuta
scafunianu: rovistano
cusc-china: boschetti di quercia
71
‘U VINU NUOVO
Papà Luigginu, ppe pruvar’u vinu,
mi purtava ccu d’iddru a ra cantina,
sciacquava nu bicchier’i n’ottavinu
e dintr’a vutta jìa a ‘mpilà na spina:
rapìa ru rubinettu chianu chianu
e ‘u bicchieri tenìa ccu l’atra manu.
Iscìa fisc-cannu e gorgogliannu ‘u vinu
di vigna e d’uva ancor’ era addurusu,
chiaru, lucente e russu di rubinu.
Papà Luigginu restava pensierusu,
pù azàva ru bicchiere vers’a luce
e ru guardava, e ssi facìa ra cruce.
72
‘A BBONA FRITTULIATA
Ci vonnu i cosi fatti
sicunnu ‘a tradizziona
ppe ddì ch’è fatta bbona
a frittuliata.
Cci vonnu ‘a suppressata,
chira di l’annu prima,
ppe vvida si li stima
la patruna.
E doppu ca cci ‘a duna,
e ca cci ‘a duna fina
ròtanu ‘ntr’a cucina
spizzichiannu.
N’alivu di l’atr’ annu,
na fella ‘i capiccuollu:
mancu s’i cacc’i ‘ncuollu
cc’ u prisuttu,
cà cci ha di dari tuttu,
sinnù li dannu ‘mpacciu,
e sparti1 nu buccacciu
ccu dua fungi.
E ppriestu cci ha di jungi
nu bellu piatt’i pasta
ma ‘u primu nun l’abbasta
e nè ‘u sicunnu.
Nu bellu piattu funnu
ccu pasta e carne russa,
ca li fa ven’a tussa
cc’u pipazzu.
E tannu nun c’è cazzu,
e nuddru cchiù c’aspetta,
si fannu na scarpetta
ccu ru pani
1
sparti: oltre a ciò
73
e vonnu i milanciani
cunzàti a ra scapicia2
e subbitu li dìcia
ra minesta.
Ccà cci fannu na festa,
ccu verzu e ccu cicoria,
e chissu ppe ra gloria
d’u patruni.
Ci vonnu i frittuluni,
i frittuli veràci,
i frittuli ca piacia
a s’alliccari.
Si conzanu cchiù ‘mpari
cà cci hann’i fà na fossa
e ss’hann’i spurpà l’ossa
ccu ‘a ‘nzalata.
Vonnu na frissurata
i pipi ccu patati
e pù vonnu purtatu
ru filiettu.
E ccà, senza rispiettu,
vonnu puru assistuti
ccu i ficati arrustuti
dintr’u picchiu3.
Pù vonnu nu milicchiu,
dua pistiddri4 e dua fichi.
Iu dicu “Ti nni frichi !
‘Unn hannu funnu.
A mmia mi gir’u munnu
ccu nu bicchieri ‘i vinu,
e chissi ‘u vonnu chinu
a nu jascuni.
2
3
4
74
scapicia: melanzane conservate sott’aceto
picchiu: l’omento del maiale, buono per avvolgere il fegato
da arrostire
pistiddri: castagne secche
Pù circanu limuni,
picchì s’hann’i spacchiari
prima di s’attaccari
a ru suffrittu.
All’urtimu hannu dittu
c’u stomacu si rapa
ccu dua vrùoccul’i rapa
e ra sazizza.
Si vida d’a alligrizza
ca’ l’è piaciuta tutta
e vonnu ccu ra frutta
‘u scarafuogliu.
Miegliu ca mi ricùogliu,
è miegliu ca m’a quazu5,
sinnò di ccà nun m’azu,
ca cci sc-cattu.
5
m’a quazu: me la batto
75
‘U BIDÈ
‘U marti ‘a sira, vers’i sìa passati,
ca d’a putiga mi truvava fora,
mi mannan’ a chiamà d’ i Rivucati.
Vaju, e mi rap’a porta na signora
vistuta, si pò dì, in disabbigglié,
ca dìcia “Cc’ haju patutu1 cc’u bidé”.
“Signora mia, li dicu, fammi vida,
po’ ess’u rubinettu ch’è sbanatu..”.
“Noni, rispunna, c’un si cci po’ crida
a ssu bruttu momentu c’haju passatu
c’a malasorta mia m’avìa di coglia,
e marituma mò s’ha di ricoglia2”.
“E cchi lli fa?” “Allura ‘un sìmu ‘ntisi.
‘U ragiunieri Mazza, nu vicinu,
era ccà ppe ri cunti di su misi....
Cùotu ‘i nu mal’i panza repentinu
è vutu jì a ru cessu, e ancora c’è,
ch’è rimastu ‘ncasatu ‘ntr’u bidé”.
Mi cci porta, e a ru cessu veramenti
c’è nu vastasu3 ccu i cavuzi calati,
ccu ‘ntr’u bidé dua natiche potenti,
ca mi guarda ccu l’uocchi spalancati .
“Signò, li dicu, iu fazzu ‘u funtanaru,
e guasti ‘i chissa specie ‘u nni riparu”.
E mi vulìa ricoglia a ra putiga,
quann’u vastasu jetta nu ruggitu
1
2
3
76
cc’haju patuto: cosa ho passato
s’ha di ricoglia: deve rincasare
vastasu: persona rozza, scostumata
m’acchiappa ppe ri cavuzi4 e m’ i sciga,
a ru momentu stessu c’u maritu
trasa e mi trova cum’ a nnu citrùlu,
e a cchiru c’u bidé ‘mpint’a ru culu.
“E ru garzuni mia, ca l’haju purtatu,
dicu ppe accuntentari a ru maritu,
ppe ppruvari ‘u bidé c’avìa cunzatu,
e cc’è rimastu ‘mpintu. Mo’ mi svitu
tutt’ i bulluni e ’a rubinetteria
e cci ‘u vaju scasu a ra putiga mia”.
L’haju jittatu nu cappotto ‘ncuollu,
e pigliatu d’a manu paru paru
mi l’haju ragatu senza fà nu sciuollu5.
E’ ru destinu di nu funtanaru,
ca ppe sarbà cliente e prufissiuni
cci fa puru ‘a figura d’ u ricchiuni.
4
5
cavuzi: pantaloni
sciuollu: disastro
77
‘A MODIFICA
Ni cuonzu tazz’i water scuffunnate,
rutte, ‘ntippate1 e jute fòra d’usu,
e ni cuntu di storie strampalate,
ma chissu è certamente ‘u cchiù curiusu
i tutt’ i fatti ca mi su’ successi,
ccu rispiettu parrannu, ‘ntra si cessi.
Don Cornelio Mazzulla, na matina,
mi chiama d’ a finestra e mi fa saglia.
Si nni stava assittatu ‘ntr’a cucina,
vistutu cc’u piggiama e ra vestaglia.
“Franchì, dìcia, muglierma è isciuta pazza,
e vo’ fà na modifica a ra tazza”.
“E cchi modifica?” – “Ppe ru fattu stessu
d’ a ggilusìa c’a stona2 tutt’u juorno,
iddra si pensa ca quannu va a ru cessu
iu tannu li vaju mintu ancunu cuorno.
E pperciò, ppe ‘un si fà ri fatti sua,
tazze, a ru cessu, mò cci nni vò dua”.
“E cum’i vò? ‘I rimpettu?” – “No, di latu.
E ccu’ nu paravientu, ppe decenza.
Quann’è ‘u mumentu, mi vò llà assittatu,
e mi vò tèn’a manu ppe ‘a presenza.
Mò vida cchi ppù fà, ch’iddra è sicura
e ggià t’aspetta ppe piglià ‘a misura”.
Amu fatt’i misure supra postu,
ppe vida i tazze cum’ ’ avìam’i minta.
Mi ricuogliu e lli dicu: “Tutt’ a ppostu.
Ca mustrannuli ‘u spaziu s’è convinta
ca l’unica è a castieddru, supra e sutta.
E ha dittu “Mè, Franchì, lassam’u futta”.
1
2
78
‘ntippate: otturate
c’a stona: che la sconvolge
L’URTIME ‘I FRANCHINU
79
80
‘U GATTU
Mi nni vaju girannu i casi casi
ppe circari ‘i cunzà ‘ncuna funtana
e viju a nnu sacch’i ggenti, e quasi quasi
puozzu cuntà cchiù fatti ‘i na puttana:
ni sientu ‘i quannu annotta a quannu ajjorna
e su’ principalmente fatti ‘i corna.
A na vinella ‘ntra Sant’Agustinu1
l’atru juornu mi chiama zù Nicola,
n’uominicchiu malatu e finu finu,
ca facìa ru bidellu ‘ntra na scola:
‘a malatìa c’avìa, ch’era sturciatu2,
‘unn’era curpa ‘a sua, ma cc’era natu.
A cinquant’anni fatti, ppe mmugliera
l’avìanu dittu ‘i si piglià a Cuncetta,
na luzzitana3, ‘a figlia ‘i na turrera,
ccu dua miluni dintr’ a camicetta,
c’ unn avìa fattu mancu diciott’anni
e avìa nu prosiu c’un capìa ‘ntr’i panni.
“Franchì – mi dìcia – senta cch’è successu:
oji mi ricuogliu versu l’una e mmenza,
e cumu mintu pede ‘ntra l’ingressu
sientu nu scatafasciu ‘ntr’a dispensa:
addimmannu a muglierma cum’è ‘u fattu
e mi rispunna ‘Sicutava4 ‘u gattu’.
Iu, a ssu gattu ‘u canusciu: cà si chiama
Toninu Malacarne, nu studienti,
1
2
3
4
Sant’Agustinu: quartiere di Sant’Agostino, tra la Massa e
Casali
sturciatu: storpio, sciancato
luzzitana: donna di Luzzi
sicutava: stavo scacciando
81
ca sta a ru Tribunali e ttena fama
c’un canuscia né amici né parienti
quannu si tratta ‘i jì chiantannu corna:
e pienzica5 dumani vena torna6”.
Rispunnu “ Mè, cuntàmuli a Cuncetta
ppe dumani matina ‘ncuna scusa
ca ppe’ d’esempiu cc’è na canaletta
ca funna7 e ca si trova ‘a casa ‘mpusa:
sagliu a ri ciramili8 e llà m’aqquattu
e aspiettu ch’èscia sicutatu ‘u gattu”.
‘U juorn’appriessu, all’un’ e mmenza ‘mpuntu
‘u gattu zumpa llà, cum’a nu razzu:
cum’u viju ca si para, iu mi cci puntu,
l’affierru ppe’ ru cuoddru ccu nu vrazzu
‘u tiegnu fermu supr’ i ciramili
e cacciu ‘i sutt’a tuta nu vurpili.
Immaginativilla cchi scenata:
Nicola chi ridìa cum’a nu ciuotu,
Cuncetta chi gridava disperata,
iu manteniennu ‘u gattu supr’u vuotu,
ca si strafùca9 e ca si tuorcinìa,
dicu: ‘Nicò, c‘u sturciu cum’a ttia!’
‘Franchi’ – rispunna – mò ca l’àmu vistu
facìm’u fuja cumu fa nu latru:
l’avìa ‘i sapì ca capitava cchistu,
mò c’è nu gattu, doppu n’escia n’atru:
ch’i corna su na brutta malatia,
ca si cci nascia, cum’ a sturciarìa’.
5
6
7
8
9
82
pienzica: penso che
torna: di nuovo
funna: perde
i ciramili: le tegole, il tetto
si strafùca: soffoca
FRANCHINU MALATU
Faciennu cumu fad ’u tupinaru1,
iu mi signu curcatu ppe Natali
ppe mmi sumà a ra fine di frevaru:
‘un vuogliu dì ca m’a passava mali,
mi davanu nu piattu di minestra
e ‘u munnu m’u guardava d’a finestra.
‘U munnu d’a finestra ‘un tantu è variu,
chjinu cum’è ‘i cristiani ca rotannu
paranu tanti pisci ‘ntra n’acquariu,
ch’i vidi rapa ‘a vucca ccu n’affannu
ppe ccircà d’acchiappà ‘ncuna mullica
c’ un saziassi nemmenu a nna furmica.
I vidi riminià, povera ggenti,
vidi ca si pezzìanu2 ccu i muglieri,
jiennu sbattiennu e ‘un cunchiudiennu nenti,
ccu ‘a capu china ‘i diebbiti e pensieri.
Nù juornu ‘i ‘sa manera e l’atru torna,
ragannu pisi ed ammucciannu corna.
Ma s’è ccussì, mi pienzu e mmi convinciu,
cci vvò ca vaju sbattiennu i rasi rasi3,
na cosa lassu e n’atra ni cuminciu?
Mò, quannu vena ‘u viernu, quasi quasi,
iu mi vaju curcu e mi vaju cuonzu ‘mparu4,
e fazzu cumu fàd ’u tupinaru.
1
2
3
4
‘u tupinaru: la talpa
si pezzianu: litigano violentemente
vaju sbattiennu i rasi rasi: vado in giro dannandomi
mi vaju cuonzu ‘mparu: mi metto comodo
83
‘U TUBBU
Mi chiamanu ppe fa’ mille servizi
e cchiù di tuttu ppe stippà funtane
e vaju vidiennu tanti ‘i chiri vizi
e tanti ‘i chire situazzioni strane,
cà dintra cessi, vasche e lavandini,
iu sacciu1 i fatti ‘i tutti i cusentini.
Mi venad’ a cchiamà ‘a matina priestu
chiru zu’ Pietru ca fa ri cullurielli:
“Franchi’ - mi dìcia – fúja liestu liestu
c’amu ‘i fà nu serviziu bielli bielli
mò ca muglierma si va ‘ senta ‘a Missa
sinnò capiscia tuttu, c’unn è fissa.
Muglierma, c’u Signuri ti nni scanza,
è bbona e cara cum’ a nu biggiù
però dìcia ca staju faciennu ‘a panza
m’ha misu a dieta c’un ni puozzu cchiù
ca mi fa spanticà ppe nu grissinu
e ‘un mi fa vvida nu bicchieri ‘i vinu”.
Saglimu ‘nzieme supr’u tavulatu2
e dìcia “Vida llà ca c’è na vutta3:
cci vulissi nu tubbu collegatu
finu a ru bagnu ch’è a ru chianu ’i sutta,
e mi l’ha’ d’attaccà aru lavandinu,
ca parissi acqua, e invece iscissi vinu.
Iu mi cci chiudu, mi puortu nu tarallu
e ‘ntr ‘a sacchetta ‘ncunu cuocciu ‘alivu4,
1
2
3
4
84
sacciu: so
‘u tavulatu: la soffitta
na vutta: una botte
‘ncunu cuocciu ‘alivu: qualche oliva
mi mintu chianu chianu e mi l’aggallu
e na jurnata armenu supravvivu.
Pu’ rapu ‘u rubinettu e mi cci appuzzu5
e staccu quannu fazzu nu sugliuzzu6”.
Haju calatu nu tubbu ‘u muru muru,
l’haju attaccatu ch’era na bellizza,
e pu’ l’haju dittu “Ti pu’ sta’ sicuru
e portaticci puru na sazizza,
e si muglierta grida ca fa’ tardu
tu ti nni futti, e mangi pani e lardu”.
L’haju scuntatu doppu na misata
ch’era fattu nu mienzu, era patutu
e ppuru tutta ‘a panza era sprejata7.
“Franchì – m’ha dittu - muglierma m’ha futtutu,
ca dintr’a vutta cci ha calatu acitu:
mi l’haju ’i viva e pù m’ haj ’i stari citu.”
5
6
7
mi cci appuzzu: mi ci attacco
sugliuzzu: singhiozzo
sprejata: si era disciolta
85
‘U SIETTU
Ni vulìamu jì a ffà na scampagnata,
iu, ccu muglierma, Gatànu e zà Vicenza,
però tinìa na machina sc-casciata
e ‘u nni putìamu mòva ‘i ‘ntra Cusenza:
quannu a ru Municipiu di rimpiettu
ti viju a nnu cosu ca parìa nu siettu1.
Nu catafalcu nivuro di marmu,
ccu supra na quadara ‘ncuoppulata.
Gatànu ha dittu allura carmu carmu
ca si n’avìamu ‘i fa na scampagnata
‘u siettu parìa fattu ppe cchir’usu,
ccu nu difiettu sulu: ch’era ‘mpusu.
Haju mannatu a ru figliu di Gatànu
a mmi piglià ‘a cascetta ccu ri chiavi
ca d’u siettu iscìad’ acqua chianu chianu,
e ‘un ti putìi assittà2, cà t’abbagnavi.
Funnìa nu tubbu, allura l’haju abbitatu,
e ‘ntra cincu minuti s’è attagnatu3.
Cci àmu stisu di supra nu misali,
e nni simu assittàti ‘u latu latu.
L’alivi, i pimmaduori sutta sali,
‘a suppressata e ‘u vinu àmu paratu.
E vacanti ‘a quadara ‘un cc’è rimasta,
ca l’haju vutàta , e cci haju calatu ‘a pasta.
1
2
3
86
nu siettu: un sedile
‘un ti putìi assittà: non ti potevi sedere
s’è attagnatu: è ristagnato
‘A BACCHETTA
Ppe nni jiri a nni fari na ciambotta1
avìamu jutu a nni sbarcà a Turzanu.
Giuvanni avìa abbusc-catu2 na ricotta,
Cicciu nu vujjularu3 sanu sanu
ed iu dua suppressati e tri sazizzi
e nu buccacciu chinu ‘i cipullizzi.
Ni purtava Luviggi, nu cucchieri,
cà quannu cc’è ddi fà na ciambottiata
iddru cci vena sempre volentieri
e si resta ccu nua tutta ‘a jurnata
assieme ccu ‘u cavallu e ra carrozza,
purchè ‘u facimu viva a gargarozza.
Su Luviggi è n’autenticu animali,
ch’è granni e gruossu e cc’u mustazzu giallu,
a ra sagliuta doppu d’i Casali
bacchettiava a ru poveru cavallu
ca d’u luntanu l’iertu4 avìa allumatu,
e allura ppe prudenza avìa frenatu.
“Ccussì àti ‘i fari puru ccu ‘a muglieri,
si v’a vuliti tènari suggetta”,
ni priedicava allura ru cucchieri,
“facitili pruvà cum’è ‘a bacchetta:
c’a bacchetta è na vera cosa santa,
ca vùa ‘a sunàti, e ra muglieri canta.
Iu, ppe vvi dire, quannu mi ricuogliu
doppu ca signu statu a ra cantina
1
2
3
4
ciambotta: una bella mangiata
avìa abbusc-catu: s’era procurato
vujjularu: guanciale di maiale
l’iertu: la salita
87
mi fazzu cucinà chiru ca vuogliu
ed iddra s’ha ddi chiuda ‘ntr’a cucina
e m’ha di frìja pipi ccu patati
sinnò piglia na passa ‘i bacchettati.
Dintr’a cucina l’àti ‘i tena chiusa,
e cci ha ddi stari tutta la jurnata
e accuorti c’un cacciassi ‘ncuna scusa
ppe ssi jiri a ssi fà na caminata,
n’iscissi sulu ppe jì a ffari ‘a spisa
e ppe vvi jì a lavà ‘ncuna cammisa”.
Simu arrivati, cum’ ha vvulutu Ddiu,
e nni simu paràti sutta ’ alivi.
Cci àmu minatu, vi l’assicuru iu,
ca ppe mmiraculu simu ancora vivi.
N’ àmu sgranatu sazizzi e supprissati
e bbuoni bbuoni ni simu ‘mpiruccati.
Doppu ni simu stisi supra all’erva,
e Luviggi ni dava na rizetta
c’a muglieri suggetta vi cunserva:
“Nu’ lli faciti mai mancà ‘a bacchetta.
Cà si mariti ca fannu l’evoluti
o priestu o tardi finiscianu curnuti”.
A cchiru mentri arriva di Cusenza
sbuffannu trafelata na vicina,
gridannu “Luviggì, iu ppe cuscienza5,
ca muglierta l’ha’ chiusa ‘ntr’a cucina
e mmentri tu ti sta sutt’a ssu ficu
s’ha fattu trasa dintra ‘u miegliu amicu”.
“Cazzu - Luviggi ha dittu - ‘unn’haju pututu
ccu tutt’i forze fari ‘u riest’i nenti:
5
88
iu ppe cuscienza: in tutta coscienza
quann’è destinu ca t’hann’ i fà curnutu
‘un rispettanu amici nè parienti.
A voglia ca ti và guardannu ‘ntuornu,
quannu ‘un t’aspietti, tannu arriva ‘u cuornu”.
“Luvì”, l’haju dittu, “ccu ssa brutta razza,
e t’u dicu parrannu ppe esperienza,
‘un cci pò nè ‘a bacchetta nè ra mazza.
Perciò t’ ha di stà ‘mpaci cc’u ‘a cuscienza:
comunque sia, nu paru ‘i bacchettati
stipàlli6 ppe ll’amici cchiù fidati”.
6
stipàlli: conservale
89
90
A CAROCCHIA1
‘Un sapiennu fa’ nent’atru
ppe ccampà fazz’u scarparu
‘ntra nnu chioscu scatriatu
sutt’all’archi di Vaccaru.
Cuonzu scarpe scancarate2,
arridutte a na tappina3
cà ccussì chini m’i porta
n’atru misi cci camina.
‘U patruni è n’avucatu
i su chioscu maledittu
e ogni misi vò pagatu
cincu mila lire ‘i fittu.
Mò, ppe fa’ na mille lire
iu cci mintu na jurnata
dopp’aviri arripezzatu
‘ncuna scarpa scarcagnata.
L’atru juornu, ‘a fin ‘ u misi,
n’avìa fattu sulu mille,
haju chiamutu a Ninnu figliuma
e ll’haju dittu “ Portaccile,
e lli dici ca ppe ‘u riestu
dua o tri juorni e cci ‘u vaju puortu”.
E’ ricuotu Ninnu figliuma
e vidìa ca stava stuortu.
L’addimmannu cchid’avìa
e rispunna “ L’avucatu
s’ha pigliatu ‘a mille lire
1
2
3
carocchia: colpetto dato in testa a qualcuno con le nocche,
con malevolenza
scancarate: sgangherate
tappina: pantofola
91
e nu gniffulu4 m’ha datu,
e m’ha dittu ca m’u dava
no picchì tenìa a ri sordi,
ma ppe t’u cuntari a ttia
ca ccusì ti l’ arricuordi.
Iu di llà vulìa scappari
ma su granni figliu ‘i ‘ntrocchia
m’è vinutu sicutannu
e m’ha datu na carocchia.
“Figliu, haju dittu, cumpurtamu5,
cumpurtamu, cà ‘u d’ è nnente,
l’avucatu è nu signuri
e ‘u scarparu è nu pezzente”.
Doppu mancu na simana
l’avucatu ccà è vinutu
ccu na scarpa nova nova
granni cumu a nu tavùtu6,
e m’ha dittu bellu bellu
“Vì c’a scarpa stamatina
a ra sola s’è scollata,
mintamicci na puntina”.
“Avucatu, e ccumu no,
na puntina e ppuru dua l’haju rispusu - ccu piaciri,
ppe ccunzari ‘a scarpa tua”.
Dua puntine cci haju chiavatu
ca cuntate eranu sia
e ogniuna pocu pocu
dintr’a scarpa si nn’iscìa.
Cci l’haju mise c’u mestieri
4
5
6
92
gniffulu: leggero manrovescio
cumpurtamu: sopportiamo
tavutu: cassa da morto
d’u scarparu ‘i bbona scola,
menze dintra e mmenze fora,
longhe ‘u duppiu cchiù d’a sola.
L’haju pruvate ccu na manu,
si sintìanu a quannu a quannu.
Pù l’haju dittu “T’a pù minta,
e camìnacci carcannu”.
L’avucatu si l’ha misa
si nn’ è jutu – bene mia –
e ogni passu dintr’u pede
na puntina li trasìa.
S’è ricuotu mazzupìtu7
strascicannu a ri jinocchia.
E ll’ haju dittu “ C’accussì
t’arricuordi d’a carocchia”.
7
mazzupitu: abbattuto
93
94
FRANCHINU 2000
95
96
IU VI CANTU
Iu vi cantu rumanze di paisi,
fatti ca quasi sempe ggià si sannu,
sù fatti i nenti, fatti calavrisi,
i fatti d’ogni juornu ‘i tuttu l’annu.
Perciò su cantu pocu e nnente vala,
‘un sù juri, sù foglie di ‘nzalata.
Cantu cumu pò fari na cicala
tantu ppe cci passari na jurnata.
‘Un cantu rose e juri di ggiardinu,
cantu, si puozzu, pampini di ficu1.
Ccu nu dialettu tuostu cusentinu
e quattru viersi zuoppi ca vi dicu,
cantu, si puozzu, nu bicchieri ‘i vinu
e ‘u piaciri ‘i m’u viva ccu nn’amicu.
1
pampini di ficu: foglie di fico
97
‘A NOTTE ’I CAPUDANNU
(Capodanno 2000)
Muglierma ppe ra nott’ i Capudannu
m’ha vulutu ragari1 a nu vegliuni:
chissa è na granni festa, addui zumpannu
si ponnu ammunzellà2 mille pirsuni,
ccu i vrazza all’aria, fumannu cumu turchi.
E tutt’a notte, tu nun ti va curchi.
Ccu na musica sulu di tammurri
‘ntra na neglia ccu luci russi e gialli,
ccu na fulla c’abballa a vurri-vurri3
spingìannuti e zampànnuti a ri calli4,
e ccu ra scusa d’a frenesìa d’a danza,
dànnuti gumitate dintr’a panza.
Tutt’a nuttata ccu ssa zimpunia5,
ccu certe nonne grasse scollacciate
ca si ti ‘ncappanu, povariellu a ttia,
abballànnu t’ammazzanu ‘i panzate!
A ri sia e mmenza, c’ancora nun l’abbasta,
ti dannu ppe mangià fasùoli e pasta.
Però, mi dicu, cci ha d’essa na raggiuni
ppe ti jiri a pigliari zampunate,
i jirita n’ntra l’uocchi, i sc-caffittuni,
pasta e fasùoli fridda e gumitate:
ca chiru ca t’aspetta tuttu l’annu,
‘ntra na nuttata sula, llà t’u dannu.
1
2
3
4
5
98
ragari: trascinare
ammunzellà: ammucchiare
a vurri vurri: disordinatamente
zampannuti ari calli: calpestandoti i calli
zimpunìa: sinfonìa, nel senso di chiasso
‘A VECCHIA
Signu na vecchia,
quasi d’ottant’anni,
ca staju a Cusenza
dintr’a San Giuvanni1,
a nna suffitta
ca mancu si cci campa,
‘u viernu ggela
e ‘a stati si cci svampa2.
Tiegnu nu gattu
ch’è nu malimparatu3
éscia ra notte
doppu c’ha mangiatu
trova a nna gatta
supr ‘u chianariellu
e ppù si senta
ca fannu nu burdellu.
Iu scinnu i scali
mi vena ru jatuni
ca sunnu cientu
e dudici scaluni
‘u chiamu “Misci,
misci, vieni ccà,
vieni addui a nonna,
e jamun’a curcà”.
‘U gattu vena
a dari na spijata
e piglia e penza
1
2
3
dintr’a San Giuvanni: a piazza San Giovanni (o piazza delle
uova)
si cci svampa: ci si arde (dal calore)
malimparatu: viziato
99
“’A vecchia s’è sumata4”,
pù vot’a cuda
e torna adduv’ a gatta
para ca dìcia
“E ttuni, vecchia, sc-catta”.
L’aspiettu ccà,
cci puozzu far’ u tartaru5
e quann ‘u piscu
l’haju i fricà nu paccaru6
cci pass’a notte,
ch’iddru ha d’arrivà
e l’haj ‘i fà cchiangia
quante mi nni fà.
Ma chiru vèna
quannu si fa juornu
mi striscia i gamme
e ggira ‘ntuornu ‘ntuornu.
M’ u pigliu ‘mbrazza
li dugnu nu vasuni
e sagliu i cientu
e dudici scaluni.
Cum’arrivamu
supr’a ra suffitta
ju li vulissi fà
na sarda fritta:
iddru si pensa
c’a sarda li fa mmali,
fuja d’a porta
e scinna i scali scali7.
4
5
6
7
s’è sumata: s’è alzata
ci puozzu far’u tartaru: anche se ci dovessi restare tanto da
restarci incrostata
nu paccaru: un ceffone
i scali scali: giù per le scale
100
Iu pigliu e scinnu
e cchiamu “Misci misci,
vieni addui a nonna
ca ti da nu pisci”.
A ru purtuni
si fermad’ e s’assetta
para ca senta
e ca sta llà e m’aspetta.
Cumu mi vida
fuja cchiù di llà,
iu signu vecchia
‘unn’haju cum‘u piglià.
Mentri mi guarda,
su gattu malandrinu
va ruocculiannu8
‘u cursu ad appenninu9.
Ma ccà l’aspiettu,
cci puozzu fari i pappici10,
e quann’u pizzicu
l’haj’i ‘mpacchià nu cavuci:
tutt’a jurnata
iu nun mi muovu ‘i ccà
ca l’haj’i fa’ penta
i quante mi nni fa.
S’è fatta notte
quannu si ricòglia
mi striscia i gamme
e a cuda mi cci ‘mbroglia.
8
9
10
ruocculiannu: lamentandosi
‘u cursu ad appenninu: giù per il corso (Telesio)
ci puozzu fari i pappici: anche se ci dovessi restare tanto da
farci le ragnatele
101
M’ u pigliu ‘mbrazza
li dugnu nu vasuni
e sagliu i cientu
e dudici scaluni.
...................................
102
‘A LAUREA
(d’a figlia, in una università di Roma)
Doppu discussa finalmente ‘a tesi,
sfriculiata d’i prieviti chi via1,
ni sintìamu na picca cchiù distesi,
‘a laureata, ‘a mamma, ‘a nonna e ‘a zia.
Chissa, quannu ca menu ti l’aspietti,
ha cacciatu nu bellu mazz’i rose,
assieme ccu na sc-catul’i cumpietti,
picchì a nna laurea ci vonnu chisse cose.
A sc-catula ‘ntr’a machina d’a mia
a ru sedil‘i arrieti l’haju appuggiata.
Si cc’è assittata ‘a nanna e bonusìa
ppe bonaguriu ‘a sc-catula è sc-cattata.
Mò tiegnu ‘a machina china di cumpietti,
sutt’ i sedili tutti sparpagliati:
però ‘un fa nnenti, c’accattu dua pastetti2
e i stipu3 ppe i futuri laureati.
1
2
3
chi via: come non si può nemmeno immaginare
dua pastetti: qualche biscotto
i stipu: li conservo
103
104
CHINI PISCA SI RIFRISCA
‘U vintunu di lugliu, all’una e mmenza,
appena avìa finitu nu lavuru,
ccu ’u suli ca ‘mpetrava ‘ntra Cusenza
mi ricoglìa a ra casa ‘u muru muru,
ca dintr’a vvia Sertorio Quattromani1
‘un si putìa scuntà mancu a nnu cani.
Sutt’u suli cocente d’a cuntrura
mi parìa ca d’u Carmini venìa
‘a vampata potente d’a calura
ca passava frijiennu ra via via,
e si sentìa ogni tantu ‘a sc-cuppettata
i ‘ncuna bàsula2, c’u suli ‘ avìa sc-cattata.
Cum’ha vulutu Ddiu, sign’arrivatu
a passà supr ‘u ponte, spanticannu3.
Nu viecchiariellu stava llà assittatu,
ca quasi quasi mi putìa essa nannu:
supr ‘u muriettu stava di na banna4
e piscava a ru jume ccu na canna.
Haju datu na guardata a ru Vusientu,
ch’era siccatu cum’a na petrara.
‘Ntra l’aria senza n’alitu di vientu
mannava nu caluri ‘i na carcara5.
“’U sà, nannù, -li dicu – c’ha raggiuni?
E cc’ ha piscatu ? Trotte o capituni6? ”
1
2
3
4
5
6
via Sertorio Quattromani: dal Carmine al ponte Mario Martire sul Busento
basula: una elemento della pavimentazione stradale in pietra lavica
spanticannu: ansimando
di na banna: da un lato
na carcara: una calcinaia, fossa dove si faceva la calce viva
per le murature
trotte o capituni: trote o capitoni
105
Iddru ha rispusu “ Cittu! ca su’ trotte!”
e all’umbra sutt’u ponte m’ha mustrate
certe belle quatrare pacchiarotte7
ccu i vrazza i fora e ri suttane azàte.
Erano dèci o dudici quatrare
ca facìanu a ru jume i lavannare.
“Franchì, -m’ha dittu- quannu ‘ntra Cusenza
facìa su cavudu, a ri tiempi mia,
ccu ra voglia, cc’u tiempu e ra pacienza
iu n’acchiappava quante ni vulìa.
Mò m’è rimastu sulu su rifriscu:
‘i vida s’a ri vote ‘ncuna ‘a piscu”.
7
pacchiarotte: bene in carne
106
‘A RAPINA
Er’isciùtu ppe ffa’ ‘ncuna mmasciata1
e ppe mmi jì a pagari na cambiale,
però l’avìa capitu c’a jurnata
‘un putìa jì a finiscia per la quale,
picchì, cum’ a ra porta m’haju affacciatu,
pùmmiti, nu palummu m’ha cacatu.
Forsi fujennu appriessu a nna palumma,
ppe jiri a vvida s’avìa fattu l’uovu,
s’è lliberatu di na speci ‘i bumma.
Iu avìa a ra capu nu berrettu nuovu
e ccu nna bbotta llà s’è sc-camacciata2
càvuda e llarga cum’ a nna frittata.
Mò dicu, na cacàta di n’acieddru
è cosa ca ti guasta na jurnata?
cacciannumi ‘u berrettu bieddru bieddru3
chianu chianu mi l’haju scutuliata4.
C’è rimasta na macchia verde e janca
e mi signu avviatu vers’a banca.
Llà m’avìa fattu ggià tri uri ‘i fila
assieme a nna trentina ‘i pensionati
ca si jìanu a sarbà5 na picca pila
amminenz’a strafuttenza ‘i l’impiegati,
quannu è trasùtu inaspettatamente
nu tiziu ccu na faccia ‘i delinquente.
1
2
3
4
5
mmasciata: commissione
sc-camacciata: spiaccicata
beddru bieddru: con grazia
mi l’haju scutuliata: l’ho scossa via
sarbà: conservare, risparmiare
107
“Azàti i mani, chissa è na rapina”ha gridatu cacciannu a nnu curtiellu,
na borsetta ha pigliatu e si l’ha china
ccu i sordi c’ha truvatu a ru sportiellu,
pù è vutatu a ra fila e ha cuminciatu
ad arrobbà a ru primu pensionatu.
Diciennu a tutti “Stamu carmi carmi”,
iu ppe ‘ntantu cacciavu ‘i ntr’a sacchetta
nu tubbu i chiummu giustu di dua parmi.
Chiru pensava a s’inchiari ’a borsetta,
e cumu m’è arrivatu dirimpiettu
pigliu e cci fricu ‘u tubbu ‘ntr’u cuzziettu6.
Mò nu titulu supra a nnu giurnale,
dìcia “IDRAULICO SVENTA UNA RAPINA”
cuntannu tutt’u fattu tal’e quale
cum’era jutu llà chira matina:
dìcia puru cum’era ‘u tubbu ‘i chiummu,
ma ‘un dìcia d’a cacata d’u palummu.
6
cuzziettu: nuca
108
I MUSCHE
A state ‘un pigliu paci
ca musche e muscagliuni
cum’aquile rapaci
mi vonnu muzzicà.
I sire e ri nottate
ci vaju fujennu appriessu
e a botta ‘i tappinate1
iu ciercu ‘i l’ammazzà.
Di supr’ u tavulatu
vulannu mi fissìanu
ca signu sderenatu2
zumpannu ‘i ccà e ddi llà.
Pù cc’è nu muscagliuni,
ca pigliu i scarpe mie,
cc’i mignu a perramuni
e nun si fà ‘ncappà.
Ca chissu è nu malignu,
iu cci cunsumu i scarpe
e cchiù ca cci ni mignu
e cchiù si sta a vulà.
M’ha dittu zà Batissa:
“I musche sù maligne
però sù puru fissa,
e cci ha’ di sapì fà.
1
2
tappinate: a colpi di ciabatta
signu sderenatu: ho la schiena rotta
109
Tu ràpat’ u barcuni3
e astuta4 tutt’ i luci
ca musche e muscagliuni
si nn’escianu di llà”
Di tannu tutt’ i siri
iu vaju astutannu i luci
i viju ca fannu giri,
‘un sannu cchiù cchi fa’,
mi puortu na cuverta
mi sdraju supr’u barcuni,
i musche stannu all’erta
ed ju mi vaju a curcà.
3
4
ràpat’u barcuni: apriti il balcone
astuta: spegni
110
L’APE
‘U viernu, vaju vinniennu purtugalli1
ch’i carricu di sira a Ccuriglianu
e ppe i purtà a Cusenza russi e gialli
ccu l’ape mia m’ i ragu chianu chianu,
e mi cci fazzu na nottata china,
ppe arrivà versu i quattru d’a matìna.
Mò jeri, d’a sagliuta di Pagliaru2
scinnìa ccu ll’ape mia, però a nna vota
na botta, bùm! ca mi parìa nu sparu,
e piglia e mi si bucadi na rota.
L’ape mi s’è chjicata di nu latu,
e ‘ncunu purtugallu è arruzzulatu.
C’era nu piezz’i lànnia3 ammienz’ a vìa
ed iu, ntr’a cchiru scuru, ‘u ll’ avìa vvista.
Putìanu essa forsi quasi i tria,
e addui l’avìa ‘i truvari a nu gummista?
Haju dittu: “Fazzu sulu, pigliu ‘u criccu
e sutt‘a rota rutta cci ‘u vaju ficcu”.
L’ape si stava ccu na rota all’aria,
ca povarella, ni tena sulu tria ,
dintra a nna situazzione assai precaria,
ca ccumu n’avìa d’escia ‘unn’u sapia,
Quannu nu pocu pocu l’haju azàta,
ccu tutti i purtugalli s’è abbuccata4.
1
2
3
4
puortugalli: arance
a sagliuta di Pagliaru: la salita di Pagliaro, oggi in fondo a
corso Mazzini
nu piezz’i lannia: un pezzo di lamiera
s’è abbuccata: s’è rovesciata
111
Cc’ha vistu! I purtugalli sù zumpati
cumu palle di gumma ppe ra via,
i cchiù ni sù rimasti sc-camacciati,
e ‘ncunu i muri muri jìa sbattìa.
Iu stannu sutt’all’ape ‘ncuoppulatu
a tutti i santi allura haju jistimatu.
E’ cumparsa na guardia, versu l’otto,
ppe mi circà ’u librettu e ra patente.
Ccu pacienza l’haju dittu “Ohi pacchiarotto,
na spremuta ti va? C’un custa nnente.
Mò ricùoglio dua aranci e t’i scafazzu5.
Però, pù vavatinni, e ‘u rrumpa ‘u cazzu”.
5
t’i scafazzu: te le spremo
112
NATALI DI NA VOTA
E diciti ca chissi su’ Natali?
C’u Santu Bumminiellu vi nni guardi!
Ni ‘ncufuzzamu1 ppe cumprà rigali
‘ntra ssi sc-catuli ‘i lannia cum’i sardi,
ppe truvà nu parcheggiu finarmente
e ni jiri a mmisc-cà ccu na murriana2
ca spenna sordi senza sceglia nente
e nun si carma prima d’a Befana.
Ma piensu a ri Natali di na vota,
passati ‘ntuornu ‘u pedi ‘i na vrascera.
Tutt’a famiglia stava llà ricota,
cà si dicìa a ra Gloria na preghiera,
e ppe rigalu d’u Santu Patreternu
ni spettava n’aranciu e nu quadernu.
1
2
ni ‘ncufuzzamu: ci stringiamo, ci schiacciamo
na murriana: una moltitudine
113
GRANNI FRATELLU
N’eramu chiusi, ppe na cosa a dua,
ccu muglierma ‘ntr’a cammera d’u liettu,
c’ogni tantu ni gira puru a nnua.
A ru cchiù bellu sientu a nu fisc-chiettu,
mi vuotu, e viju dintr’a televisione
a n’arbitru ca dìcia “ C’è nu fallu,
e perciò v’haju fisc-catu ‘a punizione”.
Allura dicu: “Ohi piezzu ‘i ciarciagallu1,
vì ca Berlusca mò cci ha propriu ruttu,
palluni, varietà, Granni Fratellu,
‘ntra ssa tivù sta arrimisc-cannu tuttu,
insomma ‘u risultatu è nu burdellu.
Si minterra na manu supr’u core:
cà ‘ntr’a ssu juocu, ‘u fallu è di rigore”.
1
ciarciagallu: sciocco
114
INDICE
PRESENTAZIONE
di Achille Curcio
Pag.
7
“
9
COSENZA 1956
‘A ciota
Dramma della gelosia
Clamorosa conversione a Pasqua
Ricchezza e Povertà
“
“
“
“
13
17
23
26
PUORCI
‘Ntra ssu catuoju
Vita di puorcu
‘U puorcu arripezzatu
‘U puorcu allitteratu
‘Un sù cchiù chiri puorci
“
“
”
”
“
33
34
36
39
43
‘U PALLUNI
‘A partita
‘A partita d’ i fimmini
“
“
49
51
CRAPIETTI, CULLURIELLI E PANZAROTTI
Zu’ Pietru, za’ Luiggina e i panzarotti
I cullurielli ‘i zia Anna Maria
I cullurielli ‘i zia Sara
‘U crapiettu ‘i ziu Pinu
San Franciscu, zà Sara e i cullurielli
“
“
“
“
“
57
59
62
63
65
PARRA FRANCHINU
Nozze d’argento
“
69
NOTA SULL’AUTORE
di F. C.
115
Mera si vuosc-chi
‘U vinu nuovu
‘A bona frittuliata
‘U bidè
‘A modifica
Pag.
“
“
“
“
71
72
73
76
78
L’URTIME ‘I FRANCHINU
‘U gattu
Franchinu malatu
‘U tubbu
‘U siettu
‘A bacchetta
‘A carocchia
“
“
“
“
“
“
81
83
84
86
87
91
FRANCHINU 2000
Iu vi cantu
‘A notte i capudannu
‘A vecchia
‘A laurea
Chini pisca si rifrisca
‘A rapina
I musche
L’ape
Natali di na vota
Granni fratellu
“
“
“
“
“
“
“
“
“
“
97
98
99
103
105
107
109
111
113
114
116
‘NTRA CUSENZA DI NA VOTA
di Franchino ‘u funtanaro
Edizioni Memoria
Questo volume è stato stampato
nel mese di novembre 2001
presso la Grafica Cosentina
Cosenza
Stampato in Italia
117
118