presentazione
Transcript
presentazione
PRESENTAZIONE Rivedere la vecchia Cosenza con gli occhi di un poeta è un’occasione che si offre al lettore attraverso la raccolta ’Ntra Cusenza di na vota, opera di un tale Franchinu poeta funtanaru. Merito dell’idraulica o della poesia? Il mestiere di stagnaro (direbbero a Roma) o di funtanaru permette al poeta di muoversi su una linea di estrema sincerità espressiva, in una tessitura linguistica raggiungibile e fruibile da ogni lettore; gli permette di entrare nelle case, carpirne le abitudini, gli usi della gente; gli consente di assaporare la cucina di un tempo fatta di capretto, di frittuliate, di panzarotti e cullurielli, di taralli e cuzzupi. Il pettegolo Franchino racconta vita e miracoli dei suoi clienti, ne illustra i difetti, i vizi, le virtù, le corna; sciorina la sua memoria storica di funtanaru al sole della maldicenza pubblica. Recupera immagini di vecchi artigiani, quelli di un tempo passato: sarti, barbieri, calzolai che trascorrevano le giornate nelle loro botteghe, dalle quali si allontanavano soltanto per dormire; botteghe che avevano la sacralità di un santuario, anche se realizzate in un chiosco scatriatu sotto gli archi di Vaccaru. ’Ntra Cusenza di na vota anche ’a Ciota trova diletto a scoprire immagini che le procurano effetti di sorpresa, di stupore e ammirazione: ’a chiazza ‘i l’ova,’a chiazza ’i pisci, Portachiana, ’a scisa ‘i l’Archi ’i Ciacciu, ’u Chianariellu. In questa passeggiata anche la Ciota, quindi, gode la poesia dei luoghi che non colpisce soltanto gli unti della cultura. Quella di Franchino è oggi una voce nuova, che fa tanto bene ascoltare tra lo schiamazzo degl’innumerevoli verseggiatori del nostro tempo. 7 La sua garbata satira suggerisce poi l’iperbole dei porci dei nostri giorni, porci che pretendono d’imitare i nostri figli in tutte le loro abitudini. ‘Un su’ cchiù chiri puorci di na vota Vicienzu dicia, ccu n’aria scunsulata, ca facianu na vita regolata, cumu dicìa ’a poesia, chiusa e ricota: Mò chissu stamatina, ppe tti dire, m’ha circatu cinquantamila lire. Dicia ca vonnu jì a na discoteca ccu dua cumpagni ‘i n’atra massaria… Qui Franchino diventa garbato poeta satirico e ci regala i simpatici componimenti ‘Ntra ‘ssu catuoju, Vita di puorcu, ‘U puorcu arripezzatu, ‘U puorcu allitteratu, ‘Un su’ cchiù chiri puorci; satire dirette a mettere in burla vizi e ridicolaggini del nostro tempo, con un’ironia che morde e provoca, allo stesso momento, la voglia di meditare. Trovare accostamenti con le abitudini degli umani non sminuisce minimamente le eccelse qualità dei suini, che avrebbero meritato una citazione di dote nel Cantico delle Creature del poverello di Assisi. Il viaggio di Franchino ‘Ntra Cusenza di na vota lo esalta e gli fa vivere evasioni ed emozioni particolari; ne affina la sua abitudine a ricevere impressioni attraverso i sensi, la capacità d’intendere una determinata realtà, sepolta dal tempo e risvegliata dal poeta per offrirla ai lettori disamorati del nostro tempo. Domani Franchino ci farà certamente dono di una sburiata lirica, e siamo certi che tale sburiata sarà suonata sulla cetra di chi vive la poesia con emozioni intense che rivelano aspetti nuovi dell’idealità umana. Achille Curcio 8 NOTA SULL’AUTORE Franchino ‘u funtanaru è stato un mio compagno di scuola, alle elementari. Era di famiglia povera e il padre faceva pure lui il fontanaro, quando i fontanari non avevano il telefonino. Alla licenza elementare arrivò con fatica e ripetendo la quinta, perché il pomeriggio, portando la cassetta dei ferri, andava in giro col padre a sturare i bidè e a stagnare le cassette sifonate. Da allora ha continuato a lavorare da fontanaro per tutta la vita. Siamo rimasti amici, per una certa simpatia che è stata poi consolidata dall'affinità di mestiere; così, quando mi ha chiesto di battergli al computer queste pagine e di scattare qualche fotografia, l'ho fatto molto volentieri. Il mondo di Franchino è semplice e racchiuso tra la Cosenza di una volta e la vicina campagna. Protagonisti delle sue storie sono i personaggi della vecchia Cosenza, e, oltre a questi, “puorci”, “crapietti” e “cullurielli”, assediati, purtroppo, da un mondo che li considera sempre meno. Forse scrivendo questi versi Franchino ha voluto raccontare di cose che si estinguono, come la lingua in cui si esprime, o forse ha voluto solo passare un pò di tempo serenamente, come me e, spero, chi li leggerà. Un pò meno serenamente invece ho dovuto preoccuparmi dell’ortografia, del lessico, della grammatica, della sintassi e di qualche questione metrica. Franchino non era un campione neanche in italiano, figuriamoci in dialetto. Per una trascrizione il più possibile corretta, a favore della comprensione, mi sono stati di grande aiuto il Rohlfs e l’Accattatis; in caso di discrepanze tra i due, ho adottato la soluzione che consente una più semplice lettura. Ho infine aggiunto alcune note lessicali, limitandomi però allo stretto necessario. 9 Il dialetto di Franchino è il cosentino di Cosenza, con alcuni inevitabili riflessi e commistioni del cosentino dei Casali e della provincia. Per esempio, in cosentino dovrebbe dirsi “ra” piuttosto di “la”, “cuddrurieddri” invece di “cullurielli”, e così via, ma per motivi eufonici molte volte ho preferito la seconda opzione. Il dialetto è una lingua, anche se umile, e perciò va trattato con la dovuta attenzione; tuttavia oggi, volendo scrivere in dialetto, non si può rinunciare a usare parole prese dall’italiano, che non si trovano nei vocabolari dialettali. Perciò a volte Franchino usa termini di più recente origine al posto delle equivalenti forme classiche, assai meno conosciute, e in qualche altro caso impiega termini gergali, che neanch’ essi si trovano nei dizionari, ma che sono tuttavia assai diffusi. Di tutto questo, spero che non gliene vorranno i cultori del cosentino puro. La metrica di Franchino si svolge tutta nel filone tradizionale, e non avrebbe potuto essere diversamente, sia per l’estrazione popolare dell’autore, sia perchè le sue storie richiedono ritmi che facciano parte integrante del racconto, e che naturalmente si trovano tra quelli consueti e più volte ascoltati. Qualche problema di metrica potrebbero dare alcune parole come “haju”,” vaju”, “staju”, che sono bisillabe, ma che, sostiene Franchino, a Cosenza si pronunciano quasi sempre come monosillabi. Per concludere, Franchino, che è soltanto imprestato alla letteratura, mi ha chiesto di ringraziare con tutto il cuore gli amici che l’ hanno letto in varie edizioni provvisorie, l’hanno capito e apprezzato e gli hanno dati validi suggerimenti, e tre autentici uomini di lettere, Achille Curcio, Franco Crispini e Vittorio Benincasa, che l’hanno incoraggiato e convinto a pubblicare questo volume. In particolare desidera ringraziare Achille Curcio per la discrezione e l’autorevolezza con cui ha suggerito più d’una correzione e per l’affetto con cui ha scritto la presentazione di queste pagine. F. C. 10 COSENZA 1956 11 12 ‘A CIOTA ‘Ntra Cusenza di na vota, ‘ntra na cammera e cucina, stava donna Carmelina ccu na figlia menza ciota. ‘U maritu, ‘u quarantunu ppe ra guerra era partutu, e di tannu ‘unn avìa avutu cchiù notizie di nissunu. Stava dintr’a Chiazz’ i l’ova1, ma ogni juornu jìa facìa i servizi ‘i pulizia dintrad’ a Cusenza nova. Na matina, ‘a figlia ciota l’avìa data, ppe ‘a guardari, a na certa sua cummari, e nun s’era cchiù ricòta . ‘A guagliuna, ‘a chiazza chiazza jìa girannu e jìa rotannu e ‘a cummari vataliannu2 e gridannu ch’era pazza. Acchiappava a ri turrère3 ca venìanu a San Giuvanni e lli strazzuliava i panni e dicìa “Mè si cachère!” 1 2 3 a Chiazz’ i l’ova: Piazza San Giovanni (jìa) vataliannu: andava strillando turrère: contadine 13 Li facìa vulà i palumme menze muorte d’a pagura, e quann’erad’a cuntrura jìa sunannu ccu dua trumme. E s’avìa di vena a chiova l’ammucciavadi li ‘mbrelli, li fricava i panarielli e sc-cattava tutte l’ova. Pù fujìa a ra Chiazz’i pisci4 sfriculiannu i piscinari ca l’avìan’i amminazzari , ed allura ppe ‘un si ‘ncrisci saglìa fin’a Prifettura, ccu na cuda di guagliuni, ppe zumpà d’u Cafaruni. Dintr’i juorni d’a calura, ch’ era ciota ma no fissa, ppe circà na picca friscu si nni jiadi a San Franciscu, mentri ca dicìanu ‘a missa facìa trasa quattru cani fin’a dintr’a sacristìa e alligati li mintìa a ri corde d’ i campani. Si jittava ppe i vinelle, ccu ri frati arribbellati e scinniad’a Lungo Crati sbarattann’i bancarelle. 4 14 Chiazz’i pisci: Piazza Piccola Arrivata a ru chioschettu addui frìjan’i cullurielli ccu na murra ‘i quatrarielli5 si chiantava di rimpettu. Versu l’una, l’una e menza, all’ ìsciùta d’u Liceu, attaccav’u piagnistèu, ca ‘un li davanu cridenza. Ed ancuno d’i studienti cchiù ppe nunn a stà a vidìre l’allongava vinti lire, ppe lli fa spacchiari i dienti. Nu dorato culluriellu si cumprava dunca ‘a ciota e fujennu a briglia sciota azziccava a ru Castiellu6, sicutannula i quatrari ccu na fame ’i na simana fin’a supra a Portachiana e circannu ‘i l’acchiappari . Ma calava cum’u lampu ppe ra scisa ’i l’Arch’i Ciacciu ed a cchi li dava ‘mpacciu ‘u tummava7 senza scampu, ppe ru Cursu a na vulata finu a supr’u Chianariellu 5 6 7 ccu na murr’i quatrarielli: con una torma di ragazzini azziccava a ru Castiellu: saliva fino al Castello ‘u tummava: lo buttava giù 15 mentri ccu ru culluriellu s’era mmenza strafucata. I turrere, i piscinari i quatrari, i cani sciùoti ccu ra ciota iscìanu ciùoti e ‘a vulìanu paliari. Ma la ciota, bonusìa, summarcava8 ‘a barcunata , e cci stava appierricata9, i guardava e s’a ridìa. Cà ccu tuttu ch’era ciota, s’avìa fattu na sburiata10, ca si cc’era ricriata, ‘ntra Cusenza di na vota. 8 9 10 16 summarcava: scavalcava appierricata: appesa s’avìa fattu na sburiata: si era presa un diversivo DRAMMA DELLA GELOSIA Don Ciccillu Cannataru na duminica matina s’avìa datu supr’ a capu na passata ’i brillantina, s’avìa fattu dà na bella bott’ i fierru a ri quazuni, s’avìa misu ‘ntr’ a sacchetta nu pacchett’ i ‘Sportazioni e ccu i scarpe janche e gialle a ru Carmini scinnìa salutannu a tutti chiri ca scuntava ra via via1. Stava supr’a Jostra Vecchia2 ccu ‘a mugliera e na niputi - s’avìa misa dintr’ a casa picchì figli ‘un n’ avìa avuti. Si cacciamu ‘a passiata, iddru, ‘i fari, ‘un facìa nenti, c’u papà l’avìa lassatu otto o nove appartamenti: l’affittava e cci campava senza pressa e senz’affanni ed intantu ‘un s’accurgìa c’arrivava a cinquant’anni. ‘A niputi, ‘ avìat’ i vida, na bellezza veramenti, e ddi chhiù c’eran’appriessu chiri deci appartamenti. Don Ciccillu ‘a tenìa chiusa: ‘a mannava ccu ra zia 1 2 ca scuntava ra via via: che incontrava per la strada a Jostra Vecchia: la Giostra Vecchia 17 a ra missa a ri sia e menza, e ppù, sempre ‘ncumpagnìa, versu l’ura d’a cuntrura, s’un passavadi nissunu a facìa pur’affacciari na minz’ura a ru barcunu. Don Carluccio Cardarelli dicìa ‘a missa a San Gatànu, e ppù, quann’avìa finitu, passijava chianu chianu. Chira santa matinata a don Cicciu ti va scunta, e faciennusinni gabbu3 bellu bellu li va cunta c’a niputi l’avìa dittu, ccu na faccia menza janca, s’è piccatu a fà l’amuri cc’u garzuni di na chianca4. “Quali chianca, cchi garzuni?” - va gridannu don Ciccillu “Cchi garzuni, quali chianca, diciamillu, diciamillu” . “E’ ra chianca d’i Casali5 ” “Ohi, ch’è ‘a chianca addui vaju iu, e mi manna ru garzuni ogni miercuri, perdìu, ccu na menza libbra ‘i trippa e nu quart’i macinatu, e bbù vì ca su vigliaccu ‘a niputi m’ha parratu?”. 3 4 5 18 faciennusinni gabbu: mostrandosi scandalizzato chianca: macelleria i Casali: Cosenza Casali Don Ciccillu, di natura, era’u tipu d’u sanguignu e perciò c’a prima botta pensa subbitu “’U vaju mignu6: ca cussìd’a fà ‘u gaddruzzu forsi forsi ca cci ‘u ‘mparu; ma pped’essa cchiù sicuru, fors’è miegliu s’u vaju sparu”. Va ara casa, e ‘un dìcia nenti, però piglia ra sc-cuppetta e na sc-catula ’i cartucce ca si ‘nzacca ‘ntr’a sacchetta. Si nni scinna a ri Casali, e va trasa dintr’a chianca, però subbitu s’accorgia c’u garzuni llà cci manca: addimmanna a ru chianchieri, ed è jutu a ru macieddru d’ a prim’ura d’ a matina a scannari a nu vitieddru: “Miegliu, dìcia don Ciccillu, picchì ‘u sangu sangu chiama, e su gaddru c’ha cantatu mo’ vidìmu cumu sc-cama7”. Si nni vena d’ i Casali ccu ‘a sc-cuppetta a ra tracolla, ccura faccia ‘i chiru ca né s’a tena né s’a colla8 pass’ avanti a San Nicola, pass’u ponti d’ Alaricu 6 7 8 ‘U vaju mignu: vado a pestarlo cumu sc-cama: come grida di dolore né s’a tena né s’a colla: nè se la tiene nè se l’ingoia (un’offesa) 19 ccu ra faccia ‘i chiru ca ten’u munnu ppe nimicu. Quann’arriva aru macieddru c’è na fulla ca l’aspetta: “Ohi garzuni, vieni fora”, grida, e carrica ‘a sc-cuppetta. Però chiru nunn iscìa“A, tu ‘unn iésci? Allura trasu!” Va e lli mustrad’a sc-cuppetta e cci ‘a para sutt’u nasu: “Mò ti fazzu vi’ ‘a niputi !”. Chiru povaru garzuni lassa perdari ‘u vitieddru li si jetta a jinocchiuni, si fa ‘a cruci ccu dua mani, cà vidìa ra morte certa, e ara fine li cumpessa “Cchi niputi, era muglierta”. “Cumu, cumu?”. “Era muglierta, ‘a guagliuna ni vidìa e perciò na certa storia l’avìa ‘mpapocchiat’a zia9, c’u garzuni d’u chianchieri picchì mangia ru salatu, ten’u cazzu purgativu ed allura ‘unn è piccatu”. Don Ciccillu ‘unn’ha sparatu, si nn’è isciutu ccu na scusa e a ra fulla là davanti l’ha cuntatu “No, s’a spusa”. Don Ciccillu, quannu dìcia, dìcia propriu veramenti 9 20 l’avìa mpapocchiat’a zia: le aveva raccontato la zia e cci ha datu ppe dirittu quattru o cincu appartamenti, l’ha cumpratu a ru garzuni na chiancheddra a Lungo Crati, l’ha finitu ru corredu e a ra fine l’ha spusati. ‘U garzuni e ra niputi mò cci campanu felici, e don Cicciu a ra mugliera..... mò li manna sulu alici. 21 22 CLAMOROSA CONVERSIONE A PASQUA ‘A matin ’u juorn’i Pasqua a Cusenza currìa ‘a vuci ca Carmela ‘a Paulitana era juta a ssi fà ‘a cruci propria a mmienz’a Cchiesa Matre, ‘njinucchiata sutt’a atari e ccu don Vicienzu Serra s’era juta a cumpessari: chiru, cumu la sentìa, cumu fadi chini sc-canta1, s’era jutu dua o tri voti a bagnà ccu ll’acqua santa. Cum’è juta, cum’è statu? Dintr’u vicu San Tummasu nun si réscia a parrà d’atru: ch’è successu no ppe casu, ma ‘u miraculu cc’è statu, ca Carmela l’avìa dittu, si ’u Signuri mi fa ‘a grazia mi cumpiessu ppe dirittu. Ch’è successu? Don Peppinu, pensionatu, benestante, i settantanove anni, però arzillu e ben portante, ppe jì a visità i Sepuorcri jìa girannu ‘u Juovi Santu ‘ntra Cusenza i gghiési gghiési, jennu d’u Spiritu Santu finu a San Francisch’ i Paula, ccu nna sosta a San Gatànu, e pù doppu San Nicola 1 chini sc-canta: chi prende uno spavento 23 è sagliutu chianu chianu fin’a San Francisc’Assisi, e siccome s’ a sintìa avìa dittu ca a ra fine vulìa jì a Santa Lucia2. Mò Carmela ‘a Paulitana si nni stava a ra vrascèra assettata avant’a porta, e cum’era chira ch’era, e d’u vicu San Tummasu3 Don Peppinu jìa passannu, si scummeglia nu jinuocchiu e lli dìcia cumu quannu “Giuvinò, cumu si’ bieddru”: Don Peppinu si nni préjia4 e si caccia ru cappieddru. Ch’è successu chira notte dintr’u vicu nunn’u sannu: però ‘u Vennari matina Carmelina jìa gridannu: “E’ nu diavulu spacchiatu, zumpettìa cum’a nu griddru e vò fare certi cosi ca canuscia sulu d’iddru, e ca doppu cchiù ‘i vint’anni ca mò fazzu a ssu’ mestieri mai nissunu cum’ a chissu avìa vvistu fin’ a jeri”. Tutt’u juornu ‘i sa manèra, ca parìa n’assatanatu, 2 3 4 24 Santa Lucia: La chiesa di Santa Lucia, nell’omonimo malfamato quartiere vicu San Tummasu: vicolo che scende a Santa Lucia sinni préjia: se ne compiace ogni tantu iscìa Carmela a piglià na picca jatu5. Vers’a sira, nu silenziu ch’è duratu tri o quattr’uri: a ra fine éscia Carmela lacrimannu ccu duluri: “‘U sapìa di stamatina ca m’avìa di jiri stuortu, ha sbattutu, ha smaniatu ed all’urtimu m’è muortu”. L’ha sintutu Gemma ‘a Russa, ca n’avìa passatu tante, l’ha vulutu jiri a vida, ed a ha dittu: “Mò, all’istante l’àmu ’i fari nu massaggiu ccu l’acitu e ‘a varichina, e a ri vote si ripiglia a pprim’ura d’a matìna, quattru tazze di cafè e nu bellu cognacchinu”. E ccussì ca ppe miraculu s’è sarvatu Don Peppinu. ‘A matina s’è sumatu, s’è vistutu bieddru bieddru, si nn’è isciutu ammienz’a via aggiustannusi ‘u cappieddru. E Carmela ‘a Paulitana si nn’è juta a cumpessari, e pperò, puru vuliennu, cc’ha ddi fari ppe campari? ‘Ntra vint’anni di mestieri nunn avìa mai fattu danni. Però ha dittu: “Fazzu votu, mai ccu chiri d’ottant’anni”. 5 na picca jatu: un pò di fiato 25 26 RICCHEZZA E POVERTÀ Mastru ‘Gnaziu facìa ‘u sartu ‘ntr’ a vinella d’i Casciari1. Chin’avìa na giacca vecchia cci ‘a faciad’ arripezzari, chi purtava na cammisa ppe cci fà cangià ‘u collettu, e ccu chiru ca cacciava ppe cci fà nu fazzolettu: picchì chiri eran’i tiempi, ca dinaru ‘un ni currìa, e ca ognunu s’arrangiava ccu ri panni ca tinìa. Ma l’avìati ‘i vì na vota, cchi cci avìa dintr’a putìga: nu bancuni ccu parati fierru, forbici e ra riga, dua divani e tri poltroni foderati di vellutu, sia stampelle, e pped’ognuna nu costume ggià cusutu, rolle ‘i stoffa ‘i chira bbona, scelte ‘i fodere e buttuni e ppe ll’ajutari a cusa si tinìa cincu garzuni. Ccuru metru supr’ u cuollu girijàva Mastru ‘Gnaziu, dànnu ancuna forbiciata, cchiù ca d’atru ppe ll’aggrazziu, ma ‘u cchiù tiempu s’u passava ccu i dutturi e l’avucati 1 ‘a vinella d’i Casciari: vicolo dietro Piazza San Giovanni 27 a sfogliari i figurini ca di Roma avìa purtati: e ra sira si nni jìa a ra casa soddisfattu a ccuntari ri dinari d’a jurnata c’avìa ffattu. Ma mò i tiempi su’ cangiati, ‘un c’è cchiù chini pò spenna, Mastru ‘Gnaziu a malappena ten’u liettu ppe ssi stenna. ‘Ntr’a putiga cc’è rimastu sulamenti nu bancuni, ccu na seggia scatriata2 e nemmenu a nnu garzuni. C’è nu scuru, c’è nu gelu, ‘un c’è mancu na vrascèra, Mastru ‘Gnaziu cusa strazzi e ogni tantu si dispera. Mò nu vennari matina ‘i nu viernu friddu e bruttu si presenta na signora tutta quanta mis’i luttu , ccu a ri manu nu cappottu: “Chissu”, dìcia, “è di Papà, ca l’atr’ieri si nn’è jutu: m’u vulissi fa cunzà, s’ ’ avìa fattu ‘u vintinove e ra stoffa è bbona ancora, cci putissi ricavari nu cappottu ppe signora. “Sini3”, dìcia Mastru ‘Gnaziu, e lli pigliad’a misura; 2 3 28 scatriata: scassata, con la schiena rotta, Sini: si a signora si nni vadi4, scusa ancuna cusitura e ‘ntr’a fodera e ra stoffa sutt’a piega d’u collettu addui stava sc-camacciatu piglia e trova nu pacchettu. C’era supra stampigliata a corona, bonusìa, ‘i Vittorio Emanuele Re d’Italia e d’Albanìa. Mastru ‘Gnaziu chiud’a porta e s’appiccia na cannila; guarda ‘u paccu ccu ‘a curuna, e ssi pensa “ Cca cc’è pila. Mò cchi fazzu? A ra signora cci l’avissi ‘i dari intattu. E pperò ppe tutt’a vita pù mi dicu ‘Ma cc’ha fattu?’. Chissu ‘u patre si nn’è jutu e a ra figlia ‘un l’ha avvisata..”. Mastru ‘Gnaziu chiuda l’uocchi e lli dà na forbiciata. Taglia ‘a carta giru giru e d’u paccu sciaventratu5 tira fora ad unu ad unu cientu Tituli di Statu. Ogniunu ccu ri stemmi, ccu l’Italia e ccu ru Duce: Mastru ‘Gnaziu si njinocchia e a ra ‘mpressa si fa ‘a cruce. Pù s’ammucciadi ’u trisuoru 4 5 si nni vadi: se ne va sciaventratu: sventrato 29 e ‘unn’ u cuntad’a nissunu. Ma ‘i na cosa ’un s’è parratu: simu dintr’u cinquantunu! Mò ccu i tituli d’ u Duce ci putiti jì a ru cessu, ‘un c’è nuddru ch’ i và circa doppu chiru ch’è successu: forse ‘u muortu ‘ avìa capitù, o, va sa, s’ ’ avìa scurdatu c’avìa mmisu ‘ntr’u cappottu tutt’i Tituli di Statu. Mastru ‘Gnaziu nun l’ha dittu, però forsi puru ‘u sa, ca nun sempre si capiscia s’è ricchezza o povertà. 30 PUORCI Ppe qquistioni di lingua e di crianza ‘u puorcu ‘u vu’ chiamari “passaturu”: ma ppe qquistioni ‘i stomacu e di panza iu ‘u chiamu “puorcu” e tu cci ‘u chiami puru. 31 32 ‘NTRA ‘SSU CATUOJU ‘Ntra ssu catuoju1, ccu ss’acqua e vientu, n’atra vernata a passar’u mma sientu; mò l’atra sira, bellu squitatu2, si nn’è vinutu nu comitatu e ccu na caspit’i faccia tosta mi cci ha lanciatu chissa proposta: “ Puorcu, m’ha dittu, cc’aspietti a fari? vieni, ca jamu a ni ricriari: ‘a cumpagnìa è bell’affiatata e cci passamu na bella jurnata. E si vù stari càudu, ara ‘mpara, c’è sempre postu dintr’a quadàra”. Mò quasi quasi fazzu ‘a pinzata dici ca fannu na frittuliata, e ppù magari na cord’i sazizza, dua scarafuogli dintr’a na pizza: ma, vu’ sapì cchi mm’ha ‘mpressiunatu? dici ca signu ‘u primu ‘mmitatu! 1 2 catuoju: porcile, spesso nel sottoscala bellu squitatu: in modo spensierato 33 VITA DI PUORCU Vita di puorcu, chiusa e ricòta ‘ntra nu catuoju, ‘mpacci1 a nu muru: o ch’è ra stati scunchiusa e ciòta o ch’è ru viernu mussutu e scuru mai n’occasioni ppe sburiari2 sarbu a mmi goda ‘u picca mangiari. Ogni matina na bella vrodata ccu ‘a lavatura d’avantarsira3 ciarcu cc’u mussu dintr’a pignata e truovu tuorzi di mila e pira, corchi ’i patati e di casicavallu, e mi cci calu, e mi l’aggallu4. A ra staggiuni na bella vrancata di erva frisca, miedica e sulla, ccu cardi tennari a ra mmisc-cata, e fogl’i cavulu e cap’i cipulla: iu mi cci junno, e mi la futtu, e mi nni pasciu, e mi nn’abbuttu. ‘U mis’agustu corch’i miluni, ccu pimmaduari , i malamenti, fasuoli e ciciari a perramuni5, ma sempre corchie ccu dintra nente, m’inchian’u scifu e mi ci tuffu e mi li sgranu e mmi nn’abbuffu. 1 2 3 4 5 34 ‘mpacci: di fronte sburiari: distrarsi d’avantarsira: d’avantieri sera mi l’aggallu: la prendo, come fa il gallo con le galline a perramuni: lanciati da lontano Glianni e castagni a ra rifriscata ccu migliu tennaru e cachi lippusi, fave siccati na maniata e ficu fracidi d’i cchiù sc-chifusi: iu mi li gustu e mi li suco ed a momenti mi ci strafucu. Dintr’a vernata erv’i finuocchi, ccu cuocci d’uorzu e caniglia6 ‘mpastata, cumu la vìu mi nn’escianu l’uocchi e mi ci jettu a ra disperata ‘ntruzzu a ru scifu e mi cci sgrugnu mi fazz’u sangu e ‘u mmi nn’addugnu7. Vita di puorcu ricòta e chiusa ‘mpacci a nu muru ccu nu porcaru: o ch’è ra stati ciota e scunchiusa o ch’è ru viernu friddu ed amaru sempr’a null’autru ppe ccumpagnia ca sa calòmia8, sa vramusìa. 6 7 8 caniglia: crusca mi fazz’u sangu e ‘u mmi nn’addugnu: mi ferisco a sangue e non me ne accorgo calòmia: fame disperata 35 ‘U PUORCU ARRIPEZZATU A notti d’a vijìlia ‘i Menz’Agustu ‘u puorcu dintr’u vasciu muoticava1 ca Vincienzu ‘un putìa dorma ccu gustu. Allura ha dittu ara mugliera: “Brava, ccu ssi ciciari virdi ca cci ha’ datu nu bellu mali ’i panza l’ha chiavatu”. “Ma quali ciciari, - li rispunna Lidia ‘a cosa nun mi sona, miu cumpari, ca su puorcu n’u guardanu ccu ‘mmidia, vu’ vi’ ca ‘ncunu circa ‘i s’u ragari2? Vicienzu senta chissu e zumpa all’erta e trov’a porta d’u catuoju aperta. Ràpati cielu, e manna nu scalasciu3, nent’appara ra furia di Vicienzu; prima spingia ru puorcu dintr’u vasciu, sbatt’u cancieddru e ti nni scascia mienzu, zumpa a ra casa, spica ru dua-botte e spara a chiummu dintr’a nira notte. Zumpa d’u liettu Lidia, e ssi cci arraggia “Ca su catuoju è na vrigogna vera, ccu dua pali ‘i castagna e dua di caggia e ppe porta na frasca a pinnacchiera: mò stessu scinna, va’ a ru magazzinu e porta dua matassi ’i fierru spinu”. Dittu, fattu. Ppe ru mienzijuornu ‘u catuoju parìa nu fortiliziu ccu fierruspinu stisu ‘ntuornu ‘ntuornu, 1 2 3 36 muoticava: si agitava circa ‘i s’u ragari: cerca di trascinarlo via scalasciu: frastuono e tutti avìanu datu nu giudiziu: “Vegnanu latri, vegnanu briganti ca cci truvàmu ‘mpinti4 tutti quanti”. Supr’a tavula cc’era ‘a pasta china, a quann’ a quann’ ognunu era assettatu, ca ti vèna nu gridu d’a cucina: “ ‘U puorcu a ru spinatu s’ è ‘mpicatu !” Escia Vicienzu, curra senza jatu e ti cci ‘u trova ‘mpintu ‘mmulicatu. ‘U sangu era cum’acqua a ri jumari e ra gridata ‘ncielu si nni jìa: cchiù circava ru puorcu ‘i si sbrogliari e cchiù s’arrivugliava5 e si pungìa. “Curra, Giuvanni, figliu, ppe riparu a ru paisi, e chiama a ru forgiaru!”. Ven’u forgiaru e portad’a tinaglia c’u puorcu è già nu mienzu dissanguatu, ‘u fierruspinu chjica6, spezza e taglia, guarda a ru puorcu ca si sta curcatu, e doppu dìcia, faccia ‘i gesuita, “Tagliamuli la gola, ed è finita”. “Cumu?”, gridava Lidia arribellata, “ mi l’haju crisciutu cumu figliu ‘mpiettu !” “Cumu?” , jetta Vicienzu na gridata, “Ca cci pierdu sia chili di filiettu!” “Vati, Giuvanni, figliu, fuja, curra, chiam’u scarparu e portal’ a ra turra7”. 4 5 6 7 ‘mpinti: attaccati s’arrivugliava: s’attorcigliava chjica: piega turra: casa (colonica) 37 Quannu è arrivatu, ‘u fatt’era cunchiusu, c’u puorcu t’avìa già vutàtu l’ uocchi: ma cumu era nu gobbu cuscienziusu ‘mbrazza si lu pigliàu supr’i jinuocchi e ccu pacienza ed acu, spacu e pici l’arripezzàu ca nuovu ti lu fici. Cumu ca ti finiscia l’interventu piglia ru puorcu e mòvadi na ricchia “E’ vivu! ohi cchi miraculu, purtientu, l’amu scampata bella ppe na ‘nticchia8, cà si stavamu a sentari ‘u forgiaru sì ca n’era vinut’u dannu amaru!”. “Falli nu bellu brodu di vaccina”, dìcia allura Vicienzu a ra mugliera; ed a botta di brodu e di pastina e di ova sbattuti a ra zuppèra, ‘u puorcu fu sanatu ppe jennaru: e cumu fu sanatu, l’ammazzaru. Fatti tutt’i sirvizi ccu alligrizza all’urtimu cuntaruno ‘mpicate novantanove corde di sazizza, sia capicuolli e cientu suppressate. E tutti nu giudiziu avìanu datu: ’ U puorcu rescia miegliu arripezzatu! 8 38 ppe na ‘nticchia: per pochissimo ‘U PUORCO ALLITTERATU Finiscia ‘a scola, ed a ra massaria si ricoglia Giuvanni d’u Cunvittu, purtannu na paggella ccu dua e tria e nu giudiziu a pinna russa scrittu e firmatu d’u patre ‘e Diretturi e chi era cchiù o menu ‘i su tinuri: “Ognunu ppe na cosa sula nascia e nun lli pu’ cangiari la Natura. Chissu è miegliu ch’i piecuri va ppascìa c’u tenari a ru studiu è ciotìa pura ca na cap’i cucuzza cchiù cunchiuta1 è raru c’a ssa scola l’ àmu avuta”. “ ‘U vi’, ‘u vi’ cum’è”- Lidia si sgola “C’avìa raggiuni quannu t’u dicìa, ca puru tu dop’a sett’anni ‘i scola t’avià ‘mparatu sulu finu a tria. Mo’ pinne e libri jettali a ru cessu o dunali a ri puorci, ch’è ru stessu”. “ ‘Un sulu jettu ‘u sangu mia a ru vientu, ma puru mi l’haju sentari cantari” grida Vicienzu for’ i sentimientu e afferra libri, pinne e calamari rap’a finestra e fora li sbilanza ch’i puorci si nn’inchissiru la panza2. Mò c’era tra li puorci dintr’u chiusu nu rivuotu3 chiamatu Serafinu, 1 2 3 cunchiuta: gonfia, matura sinn’inchissiru la panza: se ne riempiano la pancia nu rivuotu: un porcellino 39 di caratteri seriu e cuscienziusu e d’intellettu ricamatu e finu. E sì ca l’intellettu finu c’intra, ca vida i libri e pù s’i raga dintra. Passanu i misi, quannu nu matinu si prioccupa Lidia ccu Vicienzu: “ Sacciu cum’è ru puorcu Serafinu..., è cchiù ddi na simana ca cci pienzu, ‘u viju nu pocu jancu ‘i culuritu, e ddi mangiari ... ‘unn ha chir’appititu..”. Vicienzu scinn’ a bida a ra mmucciuni4, e dintr’u vasciu trova ssu quatriettu: carte, quaderni, pinne ccu libruni rapierti supr’u chianu ‘i nu vanchiettu, na cannila appicciata ca lucìa e ru puorcu assittatu ca lijìa. “Cumu, ca ti ruvini la salute... E ‘un pienzi a nua, ohi puorcu disgraziatu, a quante malanove àmu patutu ccu ssa smania d’u figliu litteratu... E m’ ha di crida, puorcu, ca sa scienza scarafuogli ‘un ni porta ‘ntr’a cridenza” “Patrù”, rispunn’u puorcu, “chissu sfiziu forsi ‘un tiegnu dirittu ‘i m’u cacciari? C’u fazzu for’ orario di serviziu. E d’a cannila ‘un t’ ha di prioccupari, ca mi l’abbusc-cu5 ccu ‘a fatica mia, faciannu doppu-scola ‘i giometria”. Cumu Vicienzu vida su purtientu, c’u puorcu studia e fa ru prufissuri 4 5 40 a ra mmucciuni: di nascosto mi l’abbusc-cu: me la guadagno priestu pigliadi e fuja a ru cummientu e ru cunta a ru patre ‘e Diretturi. E chissu, ppe cunfuortu e ppe cunsigliu, rispunna: “O ch’è nu puorcu, o ch’è nu figliu tu nun li pù cangiari la Natura, ca ognunu ppe na cosa sula nascia: chissu è purtatu ppe’a litteratura, e tu a botta di libri l’ha di pascia. Ed anzi, mannamillu a ru Cunvittu ed ‘u puortu ad esempiu ppe dirittu”. ‘U juornu appriessu, ppe jiri a ru cummientu ‘u puorcu parta ccu gioia ed allegria, ma n’cap’a nn’ura, fujannu cum’u vientu torna e si furga6 dintr’a massaria, e d’a pagura muortu strafuttutu li cunta tutt’u fattu cum’è jutu. “Arrivatu cuntientu dintr’a scola, ppe mmi fa’ n’accuglienza ‘u Diretturi mi fa abbrazzari di na quatraschiola7 i sia o sett’anni, ccu nu mazz’i juri. Ppe cumprimientu, e no ppe fari mali, li fazzu l’annascata d’u maiali. ‘Puorcu, maiali, brutu, pirvertitu,’ sientu gridari allura d’ogni banna8, Ccu re quatrare, piezzu d’invertitu, t’ha di portari cumu Ddiu cummanna’. Iu fuju, e mmi si junnad’ a ra caccia ‘u patri ‘e Diretture ccu na gaccia. 6 7 8 si furga: si slancia quatraschiola: una bambinetta d’ogni banna: da ogni lato 41 Mi jettu ppe ri scale e m’arrivuogliu e pu’ strafuju cumu manc’u vientu sinca a ra massaria nu ‘mmi ricuogliu. A Natura ha pigliat’u sopravvientu, ed a chissu, Patrù, nun c’è riparu”. Tannu Vicienzu e Lidia si guardaru. ‘U juornu appriessu, priestu, a ra prim’ura - ca ppe re malenove ‘un c’è n’ orariu dua carbinieri ‘i supr’a prifettura ccu ‘u Diretture ‘i chiru Seminariu circanu a Serafinu, ppe ‘u reatu d’oscenità e libidine aggravatu. Vicienzu dìcia “Vieni, ti cci puortu, ca nunn ‘u vuogliu tenari ammucciatu”. Rapa na porticella arrieti all’uortu e lli mustra ru puorcu...quartiatu9 e pezziatu ppe ni fà prisuttu, sazizza, supprissata, lardu e struttu. “Ca ognunu ppe na cosa sula nascia, e nun li pù cangiari la Natura: e chini puorcu nascia, puorcu pascia, e ‘u mintari a ru studiu è ciotìa pura ch’iddru sempri rimanadi maiali e all’urtimu... finiscia sutta sali”. 9 quartiatu: squartato 42 ‘UN SU’ CCHIU’ CHIRI PUORCI “‘Un su’ cchiù chiri puorci di na vòta Vicienzu dìcia, ccu n’aria scunsulata, ca facìanu na vita regolata, cumu dicìa ‘a poesìa, chiusa e ricòta: mò chissu stamatina, ppe tti dire, m’ha circatu cinquantamila lire”. “Dìcia ca vonnu jì a na discoteca, ccu dua cumpagni ‘i n’atra massarìa, ca già su’ dua o tri siri c’unn iscìa, e ca nun vod’armà nulla zimèca1, ma siccome vulissi arrivà priestu m’ha dittu si la machina li ‘mpriestu” “Va bù,- rispunna Lidia - dopu tuttu è nu puorcu ca nun nni dà pensieri, iu ccu l’amici cci ‘u mannu volentieri, picchì quann’è cuntientu è pur’abbuttu2, e si na sira si vò jì a diverta, mannàmulu, e lassàm’a porta aperta”. ‘A sira, ‘u puorcu si pripara ed éscia, ccu nu gins, ccu ri Raiban e nu berrettu, Vicienzu e Lidia si mintan’a ru liettu ma però a dorma ‘un ci putìanu réscia, i dua, i tria, i quattru, i cincu, i sia e chiru, ‘u puorcu, ancora ‘un si parìa3. A ri sia e mmenza, na telefonata: Vicienzu zumpa, Lidia si cci junna 1 2 3 nun vo’ d’armà nulla zimèca: non vuole iniziare una lite abbuttu: sazio (come può esserlo un porco) ‘un si parìa: non arrivava 43 e concitatamente va a rispunna: “Cumu, sì tu? n’ha fattu fà ‘a nuttata..”. E però chiru nunn’a fa cunchiuda, li cunta ‘ncuna cosa, e priestu chiuda. “Dìcia c’ha canusciut’a na purcella, ch’è janca e russa, tunnarizza e pista4, ca insomma l’è piaciuta a prima vista, l’ha fattu simpatia, l’è parsa bella, e fin’a mmò nunn ha truvat’a guala, pur’ammessu ch’è sempre na maiala. Dìcia ca tutt’i dua mò vonnu parta, ccu ra machina tua, picchì s’a trova, ca si vonnu jì a fà na vita nova, ma ‘un tenanu na lira ppe ss’a sparta, e s’ari voti li vù fà nu vaglia, s’u va cangia a ra posta e ppù s’a squaglia”. “Cchi vaglia e vaglia, iu chiamu a ra questura - vataliannu smaniadi Vicienzu e si li cosi vannu cumu pienzu, dintr’a stasira, ti pù stà sicura, o si ricoglia ccadi cchiù ca ‘mpressa, o cci ‘a fazzu vid’ ìu ‘a maialessa!”. “Pronto, ‘a Questura? denunziu a dua maiali ppe ‘u furtu di na cientuvintisette targa CS novanta due tre sette, cci nn’è unu cc’u gins e ccu l’occhiali... cumu sarebbe si tenad’a patente? Mi sa c’unn ha capitu ‘u riest’i nente!” All’ottu e menza, ccu na camionetta arriva na pattuglia d’a stradale 4 44 pista: soda tirannu ppe na ricchia a ru maiale: “L’amu piscatu assiem’all’amichetta, s’eranu a nu vallune ‘ncavunati5 e stavanu ‘ntr’a machina ‘ncupati6”. “‘A guagliuna ‘u mmi para malamente, e vena di na famigliella bbona, - rifletta Lidia - e tuttu si cumpòna si nua li fidanzàmu ufficialmente: e ppù, dittu tra nua, nun nn’ha di ‘ncriscia ancunu purcelluzzu ppe nn’u criscia”. “E sì, Vicienzu dìcia – c’haju capitu, t’ammazzi ppe lli dà n’educazione, ccu principi ’i morale e religione, ‘un ci duormi, cci pierdi l’appettitu, e all’urtimu, a ra fine, a ru finale, pù li damu ragiuni a ru maiale. Mò però t’u dich’iu cum’am’i fari, mò c’avim’u maiale e ‘a maialessa: iu mi mintu ed ammuolu ‘a curtellessa7, e ‘ntantu la cucina tu pripari, pù va piglia ‘a majilla8 e pù va para supr’a nu bellu fuocu na quadàra”.. 5 6 7 8 s’eranu a nu vallune ‘ncavunati: erano precipitati in un burrone ‘ncupati: rintanati ‘a curtellessa: il coltellaccio majilla: madia, per impastare la carne degli insaccati 45 46 ‘U PALLUNI 47 48 ‘A PARTITA Giuvanni è funzionario ‘ntra na banca, soffra d’asma, ma fuma, e si nni scorda, quann’un si fa ra varva, è tutta janca, ha fatt’a panza, e ttena pur’a jorda1. Vicienzu è specialista a ru spitali, però è cchiù malandat’i nu malatu , quann’a catrèa2 l’acchiappa a lli fa’ mali ppe’ na siman’ o dua resta sciancatu. Luviggi è capufficiu d’u Catastu, sempre finu, elegante, fimminaru, ccu’ tri capilli ‘ncapu mò è rimastu, e ten’a prostata cum’a nu panaru. Na vota all’annu si fannu na partita, a San Vicienzu ‘a Costa, addui n’amicu ha ristauratu ‘a bella casa avìta, e cchi succeda mò v’u cuntu e dicu. Cum’ a lloru cci nn’ha n’atra decina, chin’un ci vida e chini nun ci senta, e chin’ ha già passat’a cinquantina, e cchin’a malappena si la venta3. Mannàmu ‘ncampu a ssi rottami umani, e chiru ca succed’un para vveru, ca ‘ntr’i miracul’ e dintr’i fatti strani chissu rimana ppropriu nu misteru: 1 2 3 ‘a jorda: i piedi piatti ‘a catrèa: la schiena si la venta: se la sente 49 I ciunchi4, cumu furguli; i sciancati filanu cumu razzi, e ri panzuti ròtanu ‘u campu campu assatanati, manch’i muglieri l’hannu canusciuti. Passan’a palla forte e rascinente5, scappanu all’avversarii ‘i tutti i parti, crossanu ‘i metà campu cum’a nnenti, minanu ‘mporta sinca d’a triqquarti. Vua l’àti propriu ’i vida, a ssi liuni: Giuvanni giostra dintr’a metà campu, amministrannu a ggiru a ru palluni, Vicienzu cumu stopper ‘un dà scampu, martella a tutti e adduvi coglia coglia: ma Luviggi è ru miegliu ‘i tutti quanti, ca ‘ntra l’area nimica si la sbroglia cumu mezz’ala e cumu centravanti. A gara ‘unn è finita per la quale: Giuvanni l’è pigliat’u torci-cuollu, Luviggi ppe tirà s’è fattu male, Vicienzu, pù, s’è fattu n’autogollo. Ma chissu, tutti dìcianu, ‘un fà nnenti, e cchin’un cci ha pensatu cci pensasse, picchì àmu dimostratu certamente c’a ra vecchiaia si vida ‘a vera classe. 4 5 50 I ciunchi: gli zoppi rascinente: raso terra, strisciante ‘A PARTITA D’ I FIMMINI Chist’annu, a ra partita a San Vicienzu s’è presentata na vera novità: senz’accettari nuddra1 via di mmienzu hannu prites’ i fimmini ‘i jucà. Ssa cosa l’ha vuluta fà Giuvanna, ca vadi tuttu l’annu a ra palestra, a ru stadiu la fa di capubanna, canuscia a tutt’ i jocaturi, e nnestra ha vulutu cumprata ‘a pai-tivvù ca si vid’ a Ueà in culi-nudu picchì li piacia, e cchì vi dicu cchiù, putiennu s’u mangiassi puru crudu. Tutt’ u cuntrariu paradi Gabriella, ca si va bbona va a ra scol’ i danza ed è na magrolina, na fringuella, si spagna ca pò para2 ccu ra panza. A matina, picchì è professoressa, vad’ a ra scola e accìta3 ri guagliuni, si rapad’ a Gazzetta ‘mpressa ‘mpressa e ssi leja ‘i notizie d’u palluni. Ma chissu è nente, ca ri cchiù patite su n’atri vinti ca - mancu li cani tutt’a duminica vidanu partite, ‘u luni cumpranu cincu quotidiani 1 2 3 nuddra: nessuna pò para: può sembrare accìta: fa stare zitti 51 marti, mierculi e juovi c’è ra Coppa, ‘u vennari ritiru e distensione, ‘u sabatu l’anticipu, e unn’è troppa n’atra jurnata a ssa televisione? Ccu tutta ssa sequela, a ru maritu chini tena cchiù u tiempu ‘i cci pensari? nu pimmaduoru, n’uovu frittu e citu, e si vò protestà, su’ cazzi amari. ‘Ntra cert’atri argumenti ‘un si cci ‘ncappa, ca para ca cci’u fannu ppe dispiettu, ‘u maritu la ‘nsista, e cchira scappa, e ‘un si pò numinà ’a parola “liettu”. Mo’, ppe jucari, fannu na riunione ppe vida cchi divisa avìan’i sceglia: chin’ ‘ha vuluta russa e cchi arancione, a cchini gialla e blù l’è parsa meglia. ‘Unn aviannu cunchiusu ‘u riest’i nente, si su’ selvaggiamente accapigliate e ccu ri bbone e ccu ri malamente4 a quann’a quannu pù l’hannu stagliate5. ‘U juornu d’a partita i vintidua si presentanu tutte sparpagliate ca ognuna avìa purtat’a maglia sua: a ru fisc-cu d’iniziu su’ junnate tutte quante all’attaccu, ‘ntra na murra6, tutte a fujare appriassu a ru palluni 4 5 6 52 ccu ri bbone e ccu ri malamente: con le maniere buone e le cattive stagliate: separate na murra: una massa, una moltitudine gridannu “Passa, tira, crossa, curra, ca iu m’avanzu, arrieti stacci tuni”. ‘Ntra n’arrimisc-camientu forsennatu i sc-caffi, puni, frangiate e muzzicuni, propriu a ru novantesimu spaccatu ‘i dintr’a misc-ca esciad’u palluni. Na palla strafuttente e strascinata ca d’ a porta vacante piglia’a via, d’i fimmini gridannu sicutata cumu c’a na gallina chi fujìa: ma rascinente, cum’a nu cursuni7, e zig-zagannu cum’ a mala sorta irraggiungibilmente ru palluni finiscia ca si ‘mpila dintr’a porta. Chiangia Giuvanna e ‘nterra ‘mpacchia puni ed iu, cumu cunsigliu cchiù sentitu, li dicu “Lassa stà si vrinzuluni8, l’annu chi vena, fà jucà ‘u maritu”. 7 8 nu cursuni: un serpente vrinzuluni: da vrinzula: beghina, donna di chiesa 53 54 CRAPIETTI, CULLURIELLI E PANZAROTTI 55 56 ZU’ PIETRU, ZA’ LUIGGINA E I PANZAROTTI ‘Ntra nu suppuortu1 ‘ntra Santa Lucia, a ru cantu cchiù scuru e affumicatu, nu vanchiettu zu’ Pietru avìa cchiantatu, addui li cullurielli cci frijìa: chiss’era l’arte sua: ‘mprima matìna già lu vidìi ammassare la farina. ‘U vidii lassà ‘a pasta cummegliata ‘i na cuverta vecchia, e pù si seda ppe d’ appicciar’ u fuocu ccu ra deda2 sinca na bella vampa era pigliata: e na frissura ca parìa na sporta parava za’ Luiggina, la consorta. Pu’ ccu na palettella e nu curtiellu piglia nu pugn’i pasta, la fa guala, cci fa nu bucu e all’uogliu ti la cala, l’assist’ a frìja, e caccia ‘u culluriellu: e ccussì trascurrianu la matina mastru zu’ Pietru e donna za’ Luiggina. C’è na famiglia ‘i sutt’ a Prifettura ca si nni manna ad inchia nu buccacciu, n’atra famiglia ‘i supr’ all’arch’i Ciacciu chi ni circa na fatta a ra cuntrura: e ru barune Passalacqua c’è ca si nni piglia dua ccu ru cafè. C’è chini va e chini ven’i lluocu3 tutt’ a santa jurnata, bonusìa, sinca zu’ Pietru a tutt’ a cumpagnìa duna ra bonanotte, e stut’ u fuocu: si ricòglia a ra casa ccu ‘a mugliera e dua si li quadìad’a ra vrascèra4. 1 2 3 4 suppuortu: è un arco che collega due fabbricati di un vicolo, creando un tratto coperto deda: legnetti di pino per accendere il fuoco lluocu: qui si li quadìad’a ra vrascèra: se li riscalda al braciere 57 Mò na bella matìna, di bonura, - c’ancora si nni parra ‘ntra Cusenza piglia’a solita pasta d’ a cridenza e i cullurielli cala a ra frissura: ma si rumpìanu, si facìanu a stuozzi5, ed iscìanu cunchiùti e vuozzi vuozzi. Iscìanu culluriell’i form’umana, e ccu sembianz’i pura fantasìa: chiru na bella fimmina parìa, chir’atru assimigliav’ a na befana: e chin’ avìadi i ricchi, e chin’ u nasu, e chin’a jumma, cum’ a nnu vastàsu6. E c’eranu suggetti ‘i form’ ignota, ccu cculi ca nun s’eranu mai visti, atri n’iscìanu ch’eranu pruvvisti ‘i minn’i balia, all’usu di na vota. E tutt’ a ggente s’era arribbellata, ed aspittava l’atra frissurata. Donna Luiggina allura piglia e penza a cumu pò sarvare la jurnata: caccia ‘mpressa dua alici d’ a cridenza, nu pocu muzzarella zichiniata, na cucchiarat’i salsa ch’è rimasta, piglia e cci d’ ìnchia na maniàt’i pasta. Minta l’impaccu a frija, e ssi prodotti escìanu d’ a frissura assai aggrazziati, senza cchiù minne e cculi sbentuliati: furunu ditti allura “panzarotti”, picchì d’ a form’ umana, ppe crianza, l’era rimasta sulament’a panza. 5 6 58 a stuozzi: a pezzi vastasu: facchino I CULLURIELLI ‘I ZIA ANNA MARIA ‘Mprima matina, versu i cincu i sia, ppe mint’ a fare na culluriellata si risbiglia e si suma1 Anna Maria e ‘ntr’a cucina cumincia ra jurnata. Cincu chili ’i farina li carrìa ‘u maritu Ninì, ccu ri patati ‘ntra nu sacchiettu ‘i n’atri cincu o sia, ca tanti cci nni vò ppe tutt’i frati. I mint’a bulla, i munna e ri fellìa2, e dintr’a mentre Gina è già arrivata, ppe aiutari a ru ‘mpastu, cca ppe mia è ra cosa cchiù spara3 e delicata. Cientuvinti ni cunta Anna Maria e i lassa supr’ a tavula parati, cumu qualmente dìcia ra poesìa, ‘i na cuverta vecchia cummegliati. Dopu nu quartu d’ura va e ri spìa, e lli paranu cumu ‘ avìa lassati, n’atri deci minuti i scuotulìa, e li paranu cumu arricioppati4: na borsa d’acqua allura li quadìa, cà li paranu friddi congelati, ppù cc’ u fon l’asciutta e i vientulìa, ca li paranu ‘mpusi ed ammollati. 1 2 3 4 si suma: si alza ri fellìa: le affetta spara: disagevole arricioppati: raggrinziti 59 Donna Cicchina tèna na teoria, e dìcia c’a ru ‘mpastu ‘u’ ll’ha curati, cci ha misu ‘u lievitu ccu l’acqua chi vullìa, e chissu fattu l’ha cumu squadati. Li cunta Sara ca quannu si frijìa cu ri turdilli passava ra nuttata, e ‘ntantu, mentre juornu si facìa, truvav’ a pasta bell’ e allievitata. Si dispera e si scusa Anna Maria, c’ammentre su’ arrivati li canàti: ‘un tèna scampu allura, e ancunu ‘u frija, c’a ri voti n’escissiru cunzàti. Unu, ca nu tarallu mi parìa, nu pocariellu l’haju spizzichiatu: era siccagnu, tuostu, ‘ntisicatu e ddi patata fritta mi sapìa. ‘Un fa nnenti, li dìcian’ i canàti, simu ccà ppe nni stari ‘n cumpagnìa: ccu dua alivi e ddua alici Anna Maria l’ha accuntentati, e ppù ni l’ha mannati. ‘Un ci dorma ra notte Anna Maria a ru liettu si gira e riminìa, na figura chi via chi via chi via, cumu l’haju fatta dintr’ a casa mia! A matina si nn’éscia Anna Maria e lassa tutt’a tavula parata e quannu si ricoglia ‘ntr’ a sirata ppe dispiettu, ppe juocu o magarìa5 5 60 magarìa: magìa ohi meraviglia,’a pasta è lievitata ca supr’ a tavula mancu cci capìa, e tentu s’era fatta e s’era ‘unchiata ca di sutt’ a cuperta si nn’escìa. Parìanu pitte, tòrtani, cuzzùpi6, tant’eranu crisciuti, bonusìa, c’un c’eranu rimasti manch’i grupi, cumu pallun’i pasta li facìa. Tannu li vena cumu na ciotìa, e ssi minad ‘a ffà telefonati, sinca ’un ricoglia a tutti li canàti: “Vinìti, ca mi staju mintiennu a frija”. Unu ‘u cacciava ’i l’uogliu bellu russu, cum’ u vidìi ti nni venìa ’a gulìa7, e d’i canàti a cchin’un ci cridìa li nni parava deci sutt’ u mussu: mè cchi bellezza, mè chi pumpusìa, e nni pruvassi n’atru vussurìa8, ca su’ fatti ccu’ l’arti e ’a fantasìa, su’ i cullurielli ‘i zia Anna Maria. 6 7 8 cuzzupi: cuculi, dolci pasquali con l’uovo gulìa: desiderio vussuria: vostra signorìa 61 I CULLURIELLI ‘I ZIA SARA Sù di n’atra manèra, ‘i n’atra pasta, ‘i gustu, di sapuri supraffinu, mi nni calu ott’ o nove e nun mmi vasta, n’atra decina si li colla1 Pinu: su’di na cosa ca mancu vera para, ca sunn’i cullurielli di zia Sara. Brava a ru ‘mpastu, brava a ra frissura, ammassa chili ’i pasta e nun si spagna, affronta l’uogliu senza mai pagura, e ‘ntramentri pripara pur’ a sagna, avant’ u fuocu è cum’ a na magàra quannu li cullurielli fa’ zia Sara. Su’ ccussì fini ca l’uogliu nun ci resta, e si ‘un ci cridi vieni e fà na prova, a ru maritu l’è pars’i fà na festa e l’ha cumprata na pelliccia nova, ccu ra frissura ‘un cc’è chini l’è para quannu li cullurielli fa zia Sara. Sù ‘i n’atra pasta, sù ‘i n’atra manèra, e chissu l’ha d’ammetta puru Pinu, su ddi na cosa ca mancu para vera, si merita nu deci chinu chinu, e chi sa s’ancun’atra si cci ‘mpara a fà ri cullurielli cum’ a Sara. 1 62 si li colla: se li ingoia ‘U CRAPIETTU ‘I ZU’ PINU L’atru juornu, paratu a ra cucìna, priparava zu’ Pinu nu crapiettu tenutu ppe sia juorni ad erba fina, ligatu a na cordella ‘ntr’ u passiettu1. Nu crapiettiellu purtat’ i Bisignanu, crisciutu ‘n libertà tra vuosc-cu e pratu, don Sarvaturi ‘ avìa scisu a ru chianu ca mancu a na simàna era smammatu2. Iancu di pilu, e ‘nfrunte avìa na stilla, ed a ru mussu russa avìa na fiamma, quannu Sara scinnìa chira scalilla iddru chiamava sempre: “Mamma, mamma”. Basta. Nun nni parramu, ch’è piccatu. Zu’ Pinu avìa mmitatu a tutt’i frati, l’avìa prumisu ca cci ‘u facìa ‘mpurnatu, ccu’ ccincu frissurati di patati, ca cci ‘u facìa truvari rosolatu dopu c’avìa cacciatu tutt’ u sivu3, ca si scioglìa tra ’a lingua e ru palatu, e lli fòra4 parùtu cchiù ca vivu. “Va buonu”, dìcia Sara, c’ u priparu, ed ìnchia na quadàra d’acqua e sali, e ppù la para supr’ u fuocularu e sàglia a ru crapiettu ppe ri scali. 1 2 3 4 passiettu: ballatoio smammatu: svezzato sivu: grasso lli fora: gli sarebbe 63 ‘U zù Pinu si stava for’ a porta ammolannu a ra petra na mannara, Sara era janca ca parìa na morta mentr’aspittava chi vuddrìa ’a quadàra. ‘U zù Pinu, ammolann’ u curtellazzu, li dìcia, ma di faccia para jancu, “Ca iu t’ u tiegnu, ma però u’ ll’ammazzu” Rispunna Sara “Ca iu ’u ll’ammazzu mancu!” A ra sira, a na bella tavulata, dopp’ a nu piattu di crocchè di risu, ‘ntra nu bicchier’i vinu e na risata, portanu a ssu crapiettu tisu tisu. Era vispu, curcatu ‘ntr ‘a tijella5, avìa a ra capu nu fiocchettu russu, aru cuoddru na bella campanella, guardava ‘ntuornu e s’alliccav’ u mussu. “Vi l’haju purtatu cumu’ ’ avìa prumisu, c’ avìa dittu ca vivu vi parìa’’, dìcia zu’ Pinu cù nu mienzu risu, e ‘ntantu ccu ’a furcina ’u friculìa. A cchiru ‘un li quatrizza6 ‘a furciniata, d’ a tijella si aza e zumpettìa, passa fujennu supr’ a tavulata si nn’ esciadi e d’ a scala piglia’a via. E’ sempre llà, e ‘u tenanu sutt’uocchiu, dìcianu ca nunn ha nulla pritisa, ogni tantu na capu di finuocchiu. E ‘ntantu i frati? aspettan’ a prumisa. 5 6 64 tijella: largo tegame quatrizza: non gli quadra SAN FRANCISCU, ZA’ SARA E I CULLURIELLI San Franciscu avìa di parta e di jì fin’a Messina, e zà Sara d’ a matina ‘unn avìa cchiù cchi lli fà. L’avìa fattu na valiggia ccu nu pocu biancheria, però chiru ’unn’a vulìa, ppe r’amur’a povertà. L’avìa datu ppe ra pioggia nu ‘mpermiabile e nu ‘mbrellu, però chiru avìa ‘u mantiellu e ss’ ’ avìa ddi fà vastà. Di sazizze e suppressate l’avìa chinu dua panàri, però chiru ppe mangiari jia circannu ‘a carità. “Cum’ haj‘i fà”, dicìa zà Sara, “ccu ssi santi povarielli: si li fazzu i cullurielli, fors’u puozzu accuntentà”. “Sì, però m’ ha di fà lieggi1”, dìcia ‘u santu, “ppe daveru, lieggi cum’ a nu pensieru, cumu sulu tu i sa fà”. Priestu priestu cc’i va ‘mpasta e vulannu cc’i va frìja, pu’ cci i ‘mpila a ra currìa2, ca cussì s’ì pò purtà. 1 2 lieggi: leggeri currìa: cintura 65 A ru strittu di Messina San Franciscu ppe tri uri và circannu i piscaturi ca s’ancun’ u fa passà. Chini vò cinquantamila, chini pù vò cchiù chi tantu, San Franciscu piglia ‘u mantu e ssi mint’ a navigà. Mmienz’u strittu na ventata piglie e strazzad’u mantiellu: San Franciscu, povariellu, si sta quasi ppe affucà. Ma a ra cinta i cullurielli nunn i tena llà ppe nenti: miegliu di nu sarvaggenti chissi ‘u fannu galleggià. Quannu sbarcad’ a Messina trova ’a fulla ammunzellata3 cà ppe vid’a traversata tutti stavan’a guardà. San Franciscu paru paru piglia e sciogliad’ a currìa ed a chini ni vulìa belli asciutti cci li dà. “U miraculu d’ u strittu, cullurielli galleggianti, fatti apposta ppe ri santi, chin’ i vò s’ i pò mangià”. 3 66 ammunzellata: ammucchiata PARRA FRANCHINU 67 68 NOZZE D’ARGENTO Su’ vinticincu! Ca s’eranu nucille, t’avìi ricòte ‘ntra nu maccaturu1: ma chisse su’ cucuzze, e cci vò ’a viertula2 ppe l’azziccare supr’a ssu tratturu! Ca ‘u matrimoniu è cum’a na viarella ‘n sagliuta e petre petre, arrassusia, addui nu ciucciu viecchiu raga ‘a viertula, ccu’ na fimmin’i supra, c’u palìa. Appriessu vann’i figli, jestimannu, quann’u ciucciu s’abbenta a na votata3, ‘u tiranu d’a cuda a ru pirrupu, e ogni vota ca ‘nciampa, na palata. E si parrassi, dicissi ch’era miégliu si s’anni s’avìa fatti di galera, picchì a chist’ura s’avìa scuotuliati4, e ss’avìa fatti luntànu d’a mugliera. Ma su’ vinticinc’anni, e ‘un ci pensamu, circàmu ‘i na passari in allegria, puru aru ciucciu, ‘ntra na palata e n’atra, na coppa di sciampagna ‘n cumpagnia! 1 2 3 4 maccaturu: fazzoletto viertula: bisaccia votata: una svolta della strada s’avìa scuotuoliati: se n’era liberato 69 70 MERA SI VUOSC-CHI Mera si vuosc-chi, cumu sù ridutti, sù fatti reglie reglie1 e stuozzi stuozzi, ci arruzzulianu, ci riminianu tutti, ci truovi a chiri d’Acri e a chiri ‘i Luzzi, ci venanu, si fannu na pirucca2, mangiannu mancu chiudanu la vucca. Portanu si tijelle ‘i pasta china, venanu ccu ssi ruoti ‘i milanciani, scafunìanu3 dintra a ssi cusc-china4 e t’i lassanu cumu manch’i cani: chiss’ hannu vistu, c’avissir’i sc-cattà, prima a ra machina, e pù a ra civiltà. 1 2 3 4 reglia: scheggia di legno; fari reglie reglie: ridurre a pezzettini pirucca: una bella bevuta scafunianu: rovistano cusc-china: boschetti di quercia 71 ‘U VINU NUOVO Papà Luigginu, ppe pruvar’u vinu, mi purtava ccu d’iddru a ra cantina, sciacquava nu bicchier’i n’ottavinu e dintr’a vutta jìa a ‘mpilà na spina: rapìa ru rubinettu chianu chianu e ‘u bicchieri tenìa ccu l’atra manu. Iscìa fisc-cannu e gorgogliannu ‘u vinu di vigna e d’uva ancor’ era addurusu, chiaru, lucente e russu di rubinu. Papà Luigginu restava pensierusu, pù azàva ru bicchiere vers’a luce e ru guardava, e ssi facìa ra cruce. 72 ‘A BBONA FRITTULIATA Ci vonnu i cosi fatti sicunnu ‘a tradizziona ppe ddì ch’è fatta bbona a frittuliata. Cci vonnu ‘a suppressata, chira di l’annu prima, ppe vvida si li stima la patruna. E doppu ca cci ‘a duna, e ca cci ‘a duna fina ròtanu ‘ntr’a cucina spizzichiannu. N’alivu di l’atr’ annu, na fella ‘i capiccuollu: mancu s’i cacc’i ‘ncuollu cc’ u prisuttu, cà cci ha di dari tuttu, sinnù li dannu ‘mpacciu, e sparti1 nu buccacciu ccu dua fungi. E ppriestu cci ha di jungi nu bellu piatt’i pasta ma ‘u primu nun l’abbasta e nè ‘u sicunnu. Nu bellu piattu funnu ccu pasta e carne russa, ca li fa ven’a tussa cc’u pipazzu. E tannu nun c’è cazzu, e nuddru cchiù c’aspetta, si fannu na scarpetta ccu ru pani 1 sparti: oltre a ciò 73 e vonnu i milanciani cunzàti a ra scapicia2 e subbitu li dìcia ra minesta. Ccà cci fannu na festa, ccu verzu e ccu cicoria, e chissu ppe ra gloria d’u patruni. Ci vonnu i frittuluni, i frittuli veràci, i frittuli ca piacia a s’alliccari. Si conzanu cchiù ‘mpari cà cci hann’i fà na fossa e ss’hann’i spurpà l’ossa ccu ‘a ‘nzalata. Vonnu na frissurata i pipi ccu patati e pù vonnu purtatu ru filiettu. E ccà, senza rispiettu, vonnu puru assistuti ccu i ficati arrustuti dintr’u picchiu3. Pù vonnu nu milicchiu, dua pistiddri4 e dua fichi. Iu dicu “Ti nni frichi ! ‘Unn hannu funnu. A mmia mi gir’u munnu ccu nu bicchieri ‘i vinu, e chissi ‘u vonnu chinu a nu jascuni. 2 3 4 74 scapicia: melanzane conservate sott’aceto picchiu: l’omento del maiale, buono per avvolgere il fegato da arrostire pistiddri: castagne secche Pù circanu limuni, picchì s’hann’i spacchiari prima di s’attaccari a ru suffrittu. All’urtimu hannu dittu c’u stomacu si rapa ccu dua vrùoccul’i rapa e ra sazizza. Si vida d’a alligrizza ca’ l’è piaciuta tutta e vonnu ccu ra frutta ‘u scarafuogliu. Miegliu ca mi ricùogliu, è miegliu ca m’a quazu5, sinnò di ccà nun m’azu, ca cci sc-cattu. 5 m’a quazu: me la batto 75 ‘U BIDÈ ‘U marti ‘a sira, vers’i sìa passati, ca d’a putiga mi truvava fora, mi mannan’ a chiamà d’ i Rivucati. Vaju, e mi rap’a porta na signora vistuta, si pò dì, in disabbigglié, ca dìcia “Cc’ haju patutu1 cc’u bidé”. “Signora mia, li dicu, fammi vida, po’ ess’u rubinettu ch’è sbanatu..”. “Noni, rispunna, c’un si cci po’ crida a ssu bruttu momentu c’haju passatu c’a malasorta mia m’avìa di coglia, e marituma mò s’ha di ricoglia2”. “E cchi lli fa?” “Allura ‘un sìmu ‘ntisi. ‘U ragiunieri Mazza, nu vicinu, era ccà ppe ri cunti di su misi.... Cùotu ‘i nu mal’i panza repentinu è vutu jì a ru cessu, e ancora c’è, ch’è rimastu ‘ncasatu ‘ntr’u bidé”. Mi cci porta, e a ru cessu veramenti c’è nu vastasu3 ccu i cavuzi calati, ccu ‘ntr’u bidé dua natiche potenti, ca mi guarda ccu l’uocchi spalancati . “Signò, li dicu, iu fazzu ‘u funtanaru, e guasti ‘i chissa specie ‘u nni riparu”. E mi vulìa ricoglia a ra putiga, quann’u vastasu jetta nu ruggitu 1 2 3 76 cc’haju patuto: cosa ho passato s’ha di ricoglia: deve rincasare vastasu: persona rozza, scostumata m’acchiappa ppe ri cavuzi4 e m’ i sciga, a ru momentu stessu c’u maritu trasa e mi trova cum’ a nnu citrùlu, e a cchiru c’u bidé ‘mpint’a ru culu. “E ru garzuni mia, ca l’haju purtatu, dicu ppe accuntentari a ru maritu, ppe ppruvari ‘u bidé c’avìa cunzatu, e cc’è rimastu ‘mpintu. Mo’ mi svitu tutt’ i bulluni e ’a rubinetteria e cci ‘u vaju scasu a ra putiga mia”. L’haju jittatu nu cappotto ‘ncuollu, e pigliatu d’a manu paru paru mi l’haju ragatu senza fà nu sciuollu5. E’ ru destinu di nu funtanaru, ca ppe sarbà cliente e prufissiuni cci fa puru ‘a figura d’ u ricchiuni. 4 5 cavuzi: pantaloni sciuollu: disastro 77 ‘A MODIFICA Ni cuonzu tazz’i water scuffunnate, rutte, ‘ntippate1 e jute fòra d’usu, e ni cuntu di storie strampalate, ma chissu è certamente ‘u cchiù curiusu i tutt’ i fatti ca mi su’ successi, ccu rispiettu parrannu, ‘ntra si cessi. Don Cornelio Mazzulla, na matina, mi chiama d’ a finestra e mi fa saglia. Si nni stava assittatu ‘ntr’a cucina, vistutu cc’u piggiama e ra vestaglia. “Franchì, dìcia, muglierma è isciuta pazza, e vo’ fà na modifica a ra tazza”. “E cchi modifica?” – “Ppe ru fattu stessu d’ a ggilusìa c’a stona2 tutt’u juorno, iddra si pensa ca quannu va a ru cessu iu tannu li vaju mintu ancunu cuorno. E pperciò, ppe ‘un si fà ri fatti sua, tazze, a ru cessu, mò cci nni vò dua”. “E cum’i vò? ‘I rimpettu?” – “No, di latu. E ccu’ nu paravientu, ppe decenza. Quann’è ‘u mumentu, mi vò llà assittatu, e mi vò tèn’a manu ppe ‘a presenza. Mò vida cchi ppù fà, ch’iddra è sicura e ggià t’aspetta ppe piglià ‘a misura”. Amu fatt’i misure supra postu, ppe vida i tazze cum’ ’ avìam’i minta. Mi ricuogliu e lli dicu: “Tutt’ a ppostu. Ca mustrannuli ‘u spaziu s’è convinta ca l’unica è a castieddru, supra e sutta. E ha dittu “Mè, Franchì, lassam’u futta”. 1 2 78 ‘ntippate: otturate c’a stona: che la sconvolge L’URTIME ‘I FRANCHINU 79 80 ‘U GATTU Mi nni vaju girannu i casi casi ppe circari ‘i cunzà ‘ncuna funtana e viju a nnu sacch’i ggenti, e quasi quasi puozzu cuntà cchiù fatti ‘i na puttana: ni sientu ‘i quannu annotta a quannu ajjorna e su’ principalmente fatti ‘i corna. A na vinella ‘ntra Sant’Agustinu1 l’atru juornu mi chiama zù Nicola, n’uominicchiu malatu e finu finu, ca facìa ru bidellu ‘ntra na scola: ‘a malatìa c’avìa, ch’era sturciatu2, ‘unn’era curpa ‘a sua, ma cc’era natu. A cinquant’anni fatti, ppe mmugliera l’avìanu dittu ‘i si piglià a Cuncetta, na luzzitana3, ‘a figlia ‘i na turrera, ccu dua miluni dintr’ a camicetta, c’ unn avìa fattu mancu diciott’anni e avìa nu prosiu c’un capìa ‘ntr’i panni. “Franchì – mi dìcia – senta cch’è successu: oji mi ricuogliu versu l’una e mmenza, e cumu mintu pede ‘ntra l’ingressu sientu nu scatafasciu ‘ntr’a dispensa: addimmannu a muglierma cum’è ‘u fattu e mi rispunna ‘Sicutava4 ‘u gattu’. Iu, a ssu gattu ‘u canusciu: cà si chiama Toninu Malacarne, nu studienti, 1 2 3 4 Sant’Agustinu: quartiere di Sant’Agostino, tra la Massa e Casali sturciatu: storpio, sciancato luzzitana: donna di Luzzi sicutava: stavo scacciando 81 ca sta a ru Tribunali e ttena fama c’un canuscia né amici né parienti quannu si tratta ‘i jì chiantannu corna: e pienzica5 dumani vena torna6”. Rispunnu “ Mè, cuntàmuli a Cuncetta ppe dumani matina ‘ncuna scusa ca ppe’ d’esempiu cc’è na canaletta ca funna7 e ca si trova ‘a casa ‘mpusa: sagliu a ri ciramili8 e llà m’aqquattu e aspiettu ch’èscia sicutatu ‘u gattu”. ‘U juorn’appriessu, all’un’ e mmenza ‘mpuntu ‘u gattu zumpa llà, cum’a nu razzu: cum’u viju ca si para, iu mi cci puntu, l’affierru ppe’ ru cuoddru ccu nu vrazzu ‘u tiegnu fermu supr’ i ciramili e cacciu ‘i sutt’a tuta nu vurpili. Immaginativilla cchi scenata: Nicola chi ridìa cum’a nu ciuotu, Cuncetta chi gridava disperata, iu manteniennu ‘u gattu supr’u vuotu, ca si strafùca9 e ca si tuorcinìa, dicu: ‘Nicò, c‘u sturciu cum’a ttia!’ ‘Franchi’ – rispunna – mò ca l’àmu vistu facìm’u fuja cumu fa nu latru: l’avìa ‘i sapì ca capitava cchistu, mò c’è nu gattu, doppu n’escia n’atru: ch’i corna su na brutta malatia, ca si cci nascia, cum’ a sturciarìa’. 5 6 7 8 9 82 pienzica: penso che torna: di nuovo funna: perde i ciramili: le tegole, il tetto si strafùca: soffoca FRANCHINU MALATU Faciennu cumu fad ’u tupinaru1, iu mi signu curcatu ppe Natali ppe mmi sumà a ra fine di frevaru: ‘un vuogliu dì ca m’a passava mali, mi davanu nu piattu di minestra e ‘u munnu m’u guardava d’a finestra. ‘U munnu d’a finestra ‘un tantu è variu, chjinu cum’è ‘i cristiani ca rotannu paranu tanti pisci ‘ntra n’acquariu, ch’i vidi rapa ‘a vucca ccu n’affannu ppe ccircà d’acchiappà ‘ncuna mullica c’ un saziassi nemmenu a nna furmica. I vidi riminià, povera ggenti, vidi ca si pezzìanu2 ccu i muglieri, jiennu sbattiennu e ‘un cunchiudiennu nenti, ccu ‘a capu china ‘i diebbiti e pensieri. Nù juornu ‘i ‘sa manera e l’atru torna, ragannu pisi ed ammucciannu corna. Ma s’è ccussì, mi pienzu e mmi convinciu, cci vvò ca vaju sbattiennu i rasi rasi3, na cosa lassu e n’atra ni cuminciu? Mò, quannu vena ‘u viernu, quasi quasi, iu mi vaju curcu e mi vaju cuonzu ‘mparu4, e fazzu cumu fàd ’u tupinaru. 1 2 3 4 ‘u tupinaru: la talpa si pezzianu: litigano violentemente vaju sbattiennu i rasi rasi: vado in giro dannandomi mi vaju cuonzu ‘mparu: mi metto comodo 83 ‘U TUBBU Mi chiamanu ppe fa’ mille servizi e cchiù di tuttu ppe stippà funtane e vaju vidiennu tanti ‘i chiri vizi e tanti ‘i chire situazzioni strane, cà dintra cessi, vasche e lavandini, iu sacciu1 i fatti ‘i tutti i cusentini. Mi venad’ a cchiamà ‘a matina priestu chiru zu’ Pietru ca fa ri cullurielli: “Franchi’ - mi dìcia – fúja liestu liestu c’amu ‘i fà nu serviziu bielli bielli mò ca muglierma si va ‘ senta ‘a Missa sinnò capiscia tuttu, c’unn è fissa. Muglierma, c’u Signuri ti nni scanza, è bbona e cara cum’ a nu biggiù però dìcia ca staju faciennu ‘a panza m’ha misu a dieta c’un ni puozzu cchiù ca mi fa spanticà ppe nu grissinu e ‘un mi fa vvida nu bicchieri ‘i vinu”. Saglimu ‘nzieme supr’u tavulatu2 e dìcia “Vida llà ca c’è na vutta3: cci vulissi nu tubbu collegatu finu a ru bagnu ch’è a ru chianu ’i sutta, e mi l’ha’ d’attaccà aru lavandinu, ca parissi acqua, e invece iscissi vinu. Iu mi cci chiudu, mi puortu nu tarallu e ‘ntr ‘a sacchetta ‘ncunu cuocciu ‘alivu4, 1 2 3 4 84 sacciu: so ‘u tavulatu: la soffitta na vutta: una botte ‘ncunu cuocciu ‘alivu: qualche oliva mi mintu chianu chianu e mi l’aggallu e na jurnata armenu supravvivu. Pu’ rapu ‘u rubinettu e mi cci appuzzu5 e staccu quannu fazzu nu sugliuzzu6”. Haju calatu nu tubbu ‘u muru muru, l’haju attaccatu ch’era na bellizza, e pu’ l’haju dittu “Ti pu’ sta’ sicuru e portaticci puru na sazizza, e si muglierta grida ca fa’ tardu tu ti nni futti, e mangi pani e lardu”. L’haju scuntatu doppu na misata ch’era fattu nu mienzu, era patutu e ppuru tutta ‘a panza era sprejata7. “Franchì – m’ha dittu - muglierma m’ha futtutu, ca dintr’a vutta cci ha calatu acitu: mi l’haju ’i viva e pù m’ haj ’i stari citu.” 5 6 7 mi cci appuzzu: mi ci attacco sugliuzzu: singhiozzo sprejata: si era disciolta 85 ‘U SIETTU Ni vulìamu jì a ffà na scampagnata, iu, ccu muglierma, Gatànu e zà Vicenza, però tinìa na machina sc-casciata e ‘u nni putìamu mòva ‘i ‘ntra Cusenza: quannu a ru Municipiu di rimpiettu ti viju a nnu cosu ca parìa nu siettu1. Nu catafalcu nivuro di marmu, ccu supra na quadara ‘ncuoppulata. Gatànu ha dittu allura carmu carmu ca si n’avìamu ‘i fa na scampagnata ‘u siettu parìa fattu ppe cchir’usu, ccu nu difiettu sulu: ch’era ‘mpusu. Haju mannatu a ru figliu di Gatànu a mmi piglià ‘a cascetta ccu ri chiavi ca d’u siettu iscìad’ acqua chianu chianu, e ‘un ti putìi assittà2, cà t’abbagnavi. Funnìa nu tubbu, allura l’haju abbitatu, e ‘ntra cincu minuti s’è attagnatu3. Cci àmu stisu di supra nu misali, e nni simu assittàti ‘u latu latu. L’alivi, i pimmaduori sutta sali, ‘a suppressata e ‘u vinu àmu paratu. E vacanti ‘a quadara ‘un cc’è rimasta, ca l’haju vutàta , e cci haju calatu ‘a pasta. 1 2 3 86 nu siettu: un sedile ‘un ti putìi assittà: non ti potevi sedere s’è attagnatu: è ristagnato ‘A BACCHETTA Ppe nni jiri a nni fari na ciambotta1 avìamu jutu a nni sbarcà a Turzanu. Giuvanni avìa abbusc-catu2 na ricotta, Cicciu nu vujjularu3 sanu sanu ed iu dua suppressati e tri sazizzi e nu buccacciu chinu ‘i cipullizzi. Ni purtava Luviggi, nu cucchieri, cà quannu cc’è ddi fà na ciambottiata iddru cci vena sempre volentieri e si resta ccu nua tutta ‘a jurnata assieme ccu ‘u cavallu e ra carrozza, purchè ‘u facimu viva a gargarozza. Su Luviggi è n’autenticu animali, ch’è granni e gruossu e cc’u mustazzu giallu, a ra sagliuta doppu d’i Casali bacchettiava a ru poveru cavallu ca d’u luntanu l’iertu4 avìa allumatu, e allura ppe prudenza avìa frenatu. “Ccussì àti ‘i fari puru ccu ‘a muglieri, si v’a vuliti tènari suggetta”, ni priedicava allura ru cucchieri, “facitili pruvà cum’è ‘a bacchetta: c’a bacchetta è na vera cosa santa, ca vùa ‘a sunàti, e ra muglieri canta. Iu, ppe vvi dire, quannu mi ricuogliu doppu ca signu statu a ra cantina 1 2 3 4 ciambotta: una bella mangiata avìa abbusc-catu: s’era procurato vujjularu: guanciale di maiale l’iertu: la salita 87 mi fazzu cucinà chiru ca vuogliu ed iddra s’ha ddi chiuda ‘ntr’a cucina e m’ha di frìja pipi ccu patati sinnò piglia na passa ‘i bacchettati. Dintr’a cucina l’àti ‘i tena chiusa, e cci ha ddi stari tutta la jurnata e accuorti c’un cacciassi ‘ncuna scusa ppe ssi jiri a ssi fà na caminata, n’iscissi sulu ppe jì a ffari ‘a spisa e ppe vvi jì a lavà ‘ncuna cammisa”. Simu arrivati, cum’ ha vvulutu Ddiu, e nni simu paràti sutta ’ alivi. Cci àmu minatu, vi l’assicuru iu, ca ppe mmiraculu simu ancora vivi. N’ àmu sgranatu sazizzi e supprissati e bbuoni bbuoni ni simu ‘mpiruccati. Doppu ni simu stisi supra all’erva, e Luviggi ni dava na rizetta c’a muglieri suggetta vi cunserva: “Nu’ lli faciti mai mancà ‘a bacchetta. Cà si mariti ca fannu l’evoluti o priestu o tardi finiscianu curnuti”. A cchiru mentri arriva di Cusenza sbuffannu trafelata na vicina, gridannu “Luviggì, iu ppe cuscienza5, ca muglierta l’ha’ chiusa ‘ntr’a cucina e mmentri tu ti sta sutt’a ssu ficu s’ha fattu trasa dintra ‘u miegliu amicu”. “Cazzu - Luviggi ha dittu - ‘unn’haju pututu ccu tutt’i forze fari ‘u riest’i nenti: 5 88 iu ppe cuscienza: in tutta coscienza quann’è destinu ca t’hann’ i fà curnutu ‘un rispettanu amici nè parienti. A voglia ca ti và guardannu ‘ntuornu, quannu ‘un t’aspietti, tannu arriva ‘u cuornu”. “Luvì”, l’haju dittu, “ccu ssa brutta razza, e t’u dicu parrannu ppe esperienza, ‘un cci pò nè ‘a bacchetta nè ra mazza. Perciò t’ ha di stà ‘mpaci cc’u ‘a cuscienza: comunque sia, nu paru ‘i bacchettati stipàlli6 ppe ll’amici cchiù fidati”. 6 stipàlli: conservale 89 90 A CAROCCHIA1 ‘Un sapiennu fa’ nent’atru ppe ccampà fazz’u scarparu ‘ntra nnu chioscu scatriatu sutt’all’archi di Vaccaru. Cuonzu scarpe scancarate2, arridutte a na tappina3 cà ccussì chini m’i porta n’atru misi cci camina. ‘U patruni è n’avucatu i su chioscu maledittu e ogni misi vò pagatu cincu mila lire ‘i fittu. Mò, ppe fa’ na mille lire iu cci mintu na jurnata dopp’aviri arripezzatu ‘ncuna scarpa scarcagnata. L’atru juornu, ‘a fin ‘ u misi, n’avìa fattu sulu mille, haju chiamutu a Ninnu figliuma e ll’haju dittu “ Portaccile, e lli dici ca ppe ‘u riestu dua o tri juorni e cci ‘u vaju puortu”. E’ ricuotu Ninnu figliuma e vidìa ca stava stuortu. L’addimmannu cchid’avìa e rispunna “ L’avucatu s’ha pigliatu ‘a mille lire 1 2 3 carocchia: colpetto dato in testa a qualcuno con le nocche, con malevolenza scancarate: sgangherate tappina: pantofola 91 e nu gniffulu4 m’ha datu, e m’ha dittu ca m’u dava no picchì tenìa a ri sordi, ma ppe t’u cuntari a ttia ca ccusì ti l’ arricuordi. Iu di llà vulìa scappari ma su granni figliu ‘i ‘ntrocchia m’è vinutu sicutannu e m’ha datu na carocchia. “Figliu, haju dittu, cumpurtamu5, cumpurtamu, cà ‘u d’ è nnente, l’avucatu è nu signuri e ‘u scarparu è nu pezzente”. Doppu mancu na simana l’avucatu ccà è vinutu ccu na scarpa nova nova granni cumu a nu tavùtu6, e m’ha dittu bellu bellu “Vì c’a scarpa stamatina a ra sola s’è scollata, mintamicci na puntina”. “Avucatu, e ccumu no, na puntina e ppuru dua l’haju rispusu - ccu piaciri, ppe ccunzari ‘a scarpa tua”. Dua puntine cci haju chiavatu ca cuntate eranu sia e ogniuna pocu pocu dintr’a scarpa si nn’iscìa. Cci l’haju mise c’u mestieri 4 5 6 92 gniffulu: leggero manrovescio cumpurtamu: sopportiamo tavutu: cassa da morto d’u scarparu ‘i bbona scola, menze dintra e mmenze fora, longhe ‘u duppiu cchiù d’a sola. L’haju pruvate ccu na manu, si sintìanu a quannu a quannu. Pù l’haju dittu “T’a pù minta, e camìnacci carcannu”. L’avucatu si l’ha misa si nn’ è jutu – bene mia – e ogni passu dintr’u pede na puntina li trasìa. S’è ricuotu mazzupìtu7 strascicannu a ri jinocchia. E ll’ haju dittu “ C’accussì t’arricuordi d’a carocchia”. 7 mazzupitu: abbattuto 93 94 FRANCHINU 2000 95 96 IU VI CANTU Iu vi cantu rumanze di paisi, fatti ca quasi sempe ggià si sannu, sù fatti i nenti, fatti calavrisi, i fatti d’ogni juornu ‘i tuttu l’annu. Perciò su cantu pocu e nnente vala, ‘un sù juri, sù foglie di ‘nzalata. Cantu cumu pò fari na cicala tantu ppe cci passari na jurnata. ‘Un cantu rose e juri di ggiardinu, cantu, si puozzu, pampini di ficu1. Ccu nu dialettu tuostu cusentinu e quattru viersi zuoppi ca vi dicu, cantu, si puozzu, nu bicchieri ‘i vinu e ‘u piaciri ‘i m’u viva ccu nn’amicu. 1 pampini di ficu: foglie di fico 97 ‘A NOTTE ’I CAPUDANNU (Capodanno 2000) Muglierma ppe ra nott’ i Capudannu m’ha vulutu ragari1 a nu vegliuni: chissa è na granni festa, addui zumpannu si ponnu ammunzellà2 mille pirsuni, ccu i vrazza all’aria, fumannu cumu turchi. E tutt’a notte, tu nun ti va curchi. Ccu na musica sulu di tammurri ‘ntra na neglia ccu luci russi e gialli, ccu na fulla c’abballa a vurri-vurri3 spingìannuti e zampànnuti a ri calli4, e ccu ra scusa d’a frenesìa d’a danza, dànnuti gumitate dintr’a panza. Tutt’a nuttata ccu ssa zimpunia5, ccu certe nonne grasse scollacciate ca si ti ‘ncappanu, povariellu a ttia, abballànnu t’ammazzanu ‘i panzate! A ri sia e mmenza, c’ancora nun l’abbasta, ti dannu ppe mangià fasùoli e pasta. Però, mi dicu, cci ha d’essa na raggiuni ppe ti jiri a pigliari zampunate, i jirita n’ntra l’uocchi, i sc-caffittuni, pasta e fasùoli fridda e gumitate: ca chiru ca t’aspetta tuttu l’annu, ‘ntra na nuttata sula, llà t’u dannu. 1 2 3 4 5 98 ragari: trascinare ammunzellà: ammucchiare a vurri vurri: disordinatamente zampannuti ari calli: calpestandoti i calli zimpunìa: sinfonìa, nel senso di chiasso ‘A VECCHIA Signu na vecchia, quasi d’ottant’anni, ca staju a Cusenza dintr’a San Giuvanni1, a nna suffitta ca mancu si cci campa, ‘u viernu ggela e ‘a stati si cci svampa2. Tiegnu nu gattu ch’è nu malimparatu3 éscia ra notte doppu c’ha mangiatu trova a nna gatta supr ‘u chianariellu e ppù si senta ca fannu nu burdellu. Iu scinnu i scali mi vena ru jatuni ca sunnu cientu e dudici scaluni ‘u chiamu “Misci, misci, vieni ccà, vieni addui a nonna, e jamun’a curcà”. ‘U gattu vena a dari na spijata e piglia e penza 1 2 3 dintr’a San Giuvanni: a piazza San Giovanni (o piazza delle uova) si cci svampa: ci si arde (dal calore) malimparatu: viziato 99 “’A vecchia s’è sumata4”, pù vot’a cuda e torna adduv’ a gatta para ca dìcia “E ttuni, vecchia, sc-catta”. L’aspiettu ccà, cci puozzu far’ u tartaru5 e quann ‘u piscu l’haju i fricà nu paccaru6 cci pass’a notte, ch’iddru ha d’arrivà e l’haj ‘i fà cchiangia quante mi nni fà. Ma chiru vèna quannu si fa juornu mi striscia i gamme e ggira ‘ntuornu ‘ntuornu. M’ u pigliu ‘mbrazza li dugnu nu vasuni e sagliu i cientu e dudici scaluni. Cum’arrivamu supr’a ra suffitta ju li vulissi fà na sarda fritta: iddru si pensa c’a sarda li fa mmali, fuja d’a porta e scinna i scali scali7. 4 5 6 7 s’è sumata: s’è alzata ci puozzu far’u tartaru: anche se ci dovessi restare tanto da restarci incrostata nu paccaru: un ceffone i scali scali: giù per le scale 100 Iu pigliu e scinnu e cchiamu “Misci misci, vieni addui a nonna ca ti da nu pisci”. A ru purtuni si fermad’ e s’assetta para ca senta e ca sta llà e m’aspetta. Cumu mi vida fuja cchiù di llà, iu signu vecchia ‘unn’haju cum‘u piglià. Mentri mi guarda, su gattu malandrinu va ruocculiannu8 ‘u cursu ad appenninu9. Ma ccà l’aspiettu, cci puozzu fari i pappici10, e quann’u pizzicu l’haj’i ‘mpacchià nu cavuci: tutt’a jurnata iu nun mi muovu ‘i ccà ca l’haj’i fa’ penta i quante mi nni fa. S’è fatta notte quannu si ricòglia mi striscia i gamme e a cuda mi cci ‘mbroglia. 8 9 10 ruocculiannu: lamentandosi ‘u cursu ad appenninu: giù per il corso (Telesio) ci puozzu fari i pappici: anche se ci dovessi restare tanto da farci le ragnatele 101 M’ u pigliu ‘mbrazza li dugnu nu vasuni e sagliu i cientu e dudici scaluni. ................................... 102 ‘A LAUREA (d’a figlia, in una università di Roma) Doppu discussa finalmente ‘a tesi, sfriculiata d’i prieviti chi via1, ni sintìamu na picca cchiù distesi, ‘a laureata, ‘a mamma, ‘a nonna e ‘a zia. Chissa, quannu ca menu ti l’aspietti, ha cacciatu nu bellu mazz’i rose, assieme ccu na sc-catul’i cumpietti, picchì a nna laurea ci vonnu chisse cose. A sc-catula ‘ntr’a machina d’a mia a ru sedil‘i arrieti l’haju appuggiata. Si cc’è assittata ‘a nanna e bonusìa ppe bonaguriu ‘a sc-catula è sc-cattata. Mò tiegnu ‘a machina china di cumpietti, sutt’ i sedili tutti sparpagliati: però ‘un fa nnenti, c’accattu dua pastetti2 e i stipu3 ppe i futuri laureati. 1 2 3 chi via: come non si può nemmeno immaginare dua pastetti: qualche biscotto i stipu: li conservo 103 104 CHINI PISCA SI RIFRISCA ‘U vintunu di lugliu, all’una e mmenza, appena avìa finitu nu lavuru, ccu ’u suli ca ‘mpetrava ‘ntra Cusenza mi ricoglìa a ra casa ‘u muru muru, ca dintr’a vvia Sertorio Quattromani1 ‘un si putìa scuntà mancu a nnu cani. Sutt’u suli cocente d’a cuntrura mi parìa ca d’u Carmini venìa ‘a vampata potente d’a calura ca passava frijiennu ra via via, e si sentìa ogni tantu ‘a sc-cuppettata i ‘ncuna bàsula2, c’u suli ‘ avìa sc-cattata. Cum’ha vulutu Ddiu, sign’arrivatu a passà supr ‘u ponte, spanticannu3. Nu viecchiariellu stava llà assittatu, ca quasi quasi mi putìa essa nannu: supr ‘u muriettu stava di na banna4 e piscava a ru jume ccu na canna. Haju datu na guardata a ru Vusientu, ch’era siccatu cum’a na petrara. ‘Ntra l’aria senza n’alitu di vientu mannava nu caluri ‘i na carcara5. “’U sà, nannù, -li dicu – c’ha raggiuni? E cc’ ha piscatu ? Trotte o capituni6? ” 1 2 3 4 5 6 via Sertorio Quattromani: dal Carmine al ponte Mario Martire sul Busento basula: una elemento della pavimentazione stradale in pietra lavica spanticannu: ansimando di na banna: da un lato na carcara: una calcinaia, fossa dove si faceva la calce viva per le murature trotte o capituni: trote o capitoni 105 Iddru ha rispusu “ Cittu! ca su’ trotte!” e all’umbra sutt’u ponte m’ha mustrate certe belle quatrare pacchiarotte7 ccu i vrazza i fora e ri suttane azàte. Erano dèci o dudici quatrare ca facìanu a ru jume i lavannare. “Franchì, -m’ha dittu- quannu ‘ntra Cusenza facìa su cavudu, a ri tiempi mia, ccu ra voglia, cc’u tiempu e ra pacienza iu n’acchiappava quante ni vulìa. Mò m’è rimastu sulu su rifriscu: ‘i vida s’a ri vote ‘ncuna ‘a piscu”. 7 pacchiarotte: bene in carne 106 ‘A RAPINA Er’isciùtu ppe ffa’ ‘ncuna mmasciata1 e ppe mmi jì a pagari na cambiale, però l’avìa capitu c’a jurnata ‘un putìa jì a finiscia per la quale, picchì, cum’ a ra porta m’haju affacciatu, pùmmiti, nu palummu m’ha cacatu. Forsi fujennu appriessu a nna palumma, ppe jiri a vvida s’avìa fattu l’uovu, s’è lliberatu di na speci ‘i bumma. Iu avìa a ra capu nu berrettu nuovu e ccu nna bbotta llà s’è sc-camacciata2 càvuda e llarga cum’ a nna frittata. Mò dicu, na cacàta di n’acieddru è cosa ca ti guasta na jurnata? cacciannumi ‘u berrettu bieddru bieddru3 chianu chianu mi l’haju scutuliata4. C’è rimasta na macchia verde e janca e mi signu avviatu vers’a banca. Llà m’avìa fattu ggià tri uri ‘i fila assieme a nna trentina ‘i pensionati ca si jìanu a sarbà5 na picca pila amminenz’a strafuttenza ‘i l’impiegati, quannu è trasùtu inaspettatamente nu tiziu ccu na faccia ‘i delinquente. 1 2 3 4 5 mmasciata: commissione sc-camacciata: spiaccicata beddru bieddru: con grazia mi l’haju scutuliata: l’ho scossa via sarbà: conservare, risparmiare 107 “Azàti i mani, chissa è na rapina”ha gridatu cacciannu a nnu curtiellu, na borsetta ha pigliatu e si l’ha china ccu i sordi c’ha truvatu a ru sportiellu, pù è vutatu a ra fila e ha cuminciatu ad arrobbà a ru primu pensionatu. Diciennu a tutti “Stamu carmi carmi”, iu ppe ‘ntantu cacciavu ‘i ntr’a sacchetta nu tubbu i chiummu giustu di dua parmi. Chiru pensava a s’inchiari ’a borsetta, e cumu m’è arrivatu dirimpiettu pigliu e cci fricu ‘u tubbu ‘ntr’u cuzziettu6. Mò nu titulu supra a nnu giurnale, dìcia “IDRAULICO SVENTA UNA RAPINA” cuntannu tutt’u fattu tal’e quale cum’era jutu llà chira matina: dìcia puru cum’era ‘u tubbu ‘i chiummu, ma ‘un dìcia d’a cacata d’u palummu. 6 cuzziettu: nuca 108 I MUSCHE A state ‘un pigliu paci ca musche e muscagliuni cum’aquile rapaci mi vonnu muzzicà. I sire e ri nottate ci vaju fujennu appriessu e a botta ‘i tappinate1 iu ciercu ‘i l’ammazzà. Di supr’ u tavulatu vulannu mi fissìanu ca signu sderenatu2 zumpannu ‘i ccà e ddi llà. Pù cc’è nu muscagliuni, ca pigliu i scarpe mie, cc’i mignu a perramuni e nun si fà ‘ncappà. Ca chissu è nu malignu, iu cci cunsumu i scarpe e cchiù ca cci ni mignu e cchiù si sta a vulà. M’ha dittu zà Batissa: “I musche sù maligne però sù puru fissa, e cci ha’ di sapì fà. 1 2 tappinate: a colpi di ciabatta signu sderenatu: ho la schiena rotta 109 Tu ràpat’ u barcuni3 e astuta4 tutt’ i luci ca musche e muscagliuni si nn’escianu di llà” Di tannu tutt’ i siri iu vaju astutannu i luci i viju ca fannu giri, ‘un sannu cchiù cchi fa’, mi puortu na cuverta mi sdraju supr’u barcuni, i musche stannu all’erta ed ju mi vaju a curcà. 3 4 ràpat’u barcuni: apriti il balcone astuta: spegni 110 L’APE ‘U viernu, vaju vinniennu purtugalli1 ch’i carricu di sira a Ccuriglianu e ppe i purtà a Cusenza russi e gialli ccu l’ape mia m’ i ragu chianu chianu, e mi cci fazzu na nottata china, ppe arrivà versu i quattru d’a matìna. Mò jeri, d’a sagliuta di Pagliaru2 scinnìa ccu ll’ape mia, però a nna vota na botta, bùm! ca mi parìa nu sparu, e piglia e mi si bucadi na rota. L’ape mi s’è chjicata di nu latu, e ‘ncunu purtugallu è arruzzulatu. C’era nu piezz’i lànnia3 ammienz’ a vìa ed iu, ntr’a cchiru scuru, ‘u ll’ avìa vvista. Putìanu essa forsi quasi i tria, e addui l’avìa ‘i truvari a nu gummista? Haju dittu: “Fazzu sulu, pigliu ‘u criccu e sutt‘a rota rutta cci ‘u vaju ficcu”. L’ape si stava ccu na rota all’aria, ca povarella, ni tena sulu tria , dintra a nna situazzione assai precaria, ca ccumu n’avìa d’escia ‘unn’u sapia, Quannu nu pocu pocu l’haju azàta, ccu tutti i purtugalli s’è abbuccata4. 1 2 3 4 puortugalli: arance a sagliuta di Pagliaru: la salita di Pagliaro, oggi in fondo a corso Mazzini nu piezz’i lannia: un pezzo di lamiera s’è abbuccata: s’è rovesciata 111 Cc’ha vistu! I purtugalli sù zumpati cumu palle di gumma ppe ra via, i cchiù ni sù rimasti sc-camacciati, e ‘ncunu i muri muri jìa sbattìa. Iu stannu sutt’all’ape ‘ncuoppulatu a tutti i santi allura haju jistimatu. E’ cumparsa na guardia, versu l’otto, ppe mi circà ’u librettu e ra patente. Ccu pacienza l’haju dittu “Ohi pacchiarotto, na spremuta ti va? C’un custa nnente. Mò ricùoglio dua aranci e t’i scafazzu5. Però, pù vavatinni, e ‘u rrumpa ‘u cazzu”. 5 t’i scafazzu: te le spremo 112 NATALI DI NA VOTA E diciti ca chissi su’ Natali? C’u Santu Bumminiellu vi nni guardi! Ni ‘ncufuzzamu1 ppe cumprà rigali ‘ntra ssi sc-catuli ‘i lannia cum’i sardi, ppe truvà nu parcheggiu finarmente e ni jiri a mmisc-cà ccu na murriana2 ca spenna sordi senza sceglia nente e nun si carma prima d’a Befana. Ma piensu a ri Natali di na vota, passati ‘ntuornu ‘u pedi ‘i na vrascera. Tutt’a famiglia stava llà ricota, cà si dicìa a ra Gloria na preghiera, e ppe rigalu d’u Santu Patreternu ni spettava n’aranciu e nu quadernu. 1 2 ni ‘ncufuzzamu: ci stringiamo, ci schiacciamo na murriana: una moltitudine 113 GRANNI FRATELLU N’eramu chiusi, ppe na cosa a dua, ccu muglierma ‘ntr’a cammera d’u liettu, c’ogni tantu ni gira puru a nnua. A ru cchiù bellu sientu a nu fisc-chiettu, mi vuotu, e viju dintr’a televisione a n’arbitru ca dìcia “ C’è nu fallu, e perciò v’haju fisc-catu ‘a punizione”. Allura dicu: “Ohi piezzu ‘i ciarciagallu1, vì ca Berlusca mò cci ha propriu ruttu, palluni, varietà, Granni Fratellu, ‘ntra ssa tivù sta arrimisc-cannu tuttu, insomma ‘u risultatu è nu burdellu. Si minterra na manu supr’u core: cà ‘ntr’a ssu juocu, ‘u fallu è di rigore”. 1 ciarciagallu: sciocco 114 INDICE PRESENTAZIONE di Achille Curcio Pag. 7 “ 9 COSENZA 1956 ‘A ciota Dramma della gelosia Clamorosa conversione a Pasqua Ricchezza e Povertà “ “ “ “ 13 17 23 26 PUORCI ‘Ntra ssu catuoju Vita di puorcu ‘U puorcu arripezzatu ‘U puorcu allitteratu ‘Un sù cchiù chiri puorci “ “ ” ” “ 33 34 36 39 43 ‘U PALLUNI ‘A partita ‘A partita d’ i fimmini “ “ 49 51 CRAPIETTI, CULLURIELLI E PANZAROTTI Zu’ Pietru, za’ Luiggina e i panzarotti I cullurielli ‘i zia Anna Maria I cullurielli ‘i zia Sara ‘U crapiettu ‘i ziu Pinu San Franciscu, zà Sara e i cullurielli “ “ “ “ “ 57 59 62 63 65 PARRA FRANCHINU Nozze d’argento “ 69 NOTA SULL’AUTORE di F. C. 115 Mera si vuosc-chi ‘U vinu nuovu ‘A bona frittuliata ‘U bidè ‘A modifica Pag. “ “ “ “ 71 72 73 76 78 L’URTIME ‘I FRANCHINU ‘U gattu Franchinu malatu ‘U tubbu ‘U siettu ‘A bacchetta ‘A carocchia “ “ “ “ “ “ 81 83 84 86 87 91 FRANCHINU 2000 Iu vi cantu ‘A notte i capudannu ‘A vecchia ‘A laurea Chini pisca si rifrisca ‘A rapina I musche L’ape Natali di na vota Granni fratellu “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ 97 98 99 103 105 107 109 111 113 114 116 ‘NTRA CUSENZA DI NA VOTA di Franchino ‘u funtanaro Edizioni Memoria Questo volume è stato stampato nel mese di novembre 2001 presso la Grafica Cosentina Cosenza Stampato in Italia 117 118