(www.SanMango.net) - San Mango d`Aquino, Italia

Transcript

(www.SanMango.net) - San Mango d`Aquino, Italia
(www.SanMango.net)
Eugenio Chieffallo
Eugenio Chieffallo è nato a San Mango d’Aquino (CZ) il 12 settembre 1921. Dopo aver
conseguito la licenza elementare, si è avviato subito al lavoro, svolgendo molteplici attività.
Appassionato di musica e di teatro, ha pubblicato due volumi di poesia in dialetto ed in
lingua: nel 1981 “Sucu de mente vagante” e nel 1989 “ ‘U grastìaddu “. Nel 1991, dopo la sua
morte, viene pubblicato il volume “Parole e proverbi del mio paese”, una raccolta di parole e
proverbi dialettali che ha raccolto fra la gente del suo paese.
“La grandezza del poeta’’, scrive il prof. Peppino Moraca, “sta nel suo attingere alla memoria
esaltante di un passato favoloso che ha radici profonde nella casa, nella terra, nel paese, nei
sogni di una civiltà che ha dato esperienze basilari, in contrasto feroce con l’attualità
decadente e consumistica che giorno dopo giorno siamo costretti ad affrontare”
“Le sue poesie” afferma il critico Armando Orlando, “toccano argomenti come l’emigrazione,
la miseria, ma i personaggi descritti, le figure che emergono, le persone delle quali si parla
fanno parte della memoria collettiva del popolo e rappresentano un pezzo di storia della
nostra comunità. Il messaggio poetico che l’autore lancia è un messaggio d’amore. La varietà
delle forme, le similitudini che spiegano situazioni e stati d’animo, la tematica legata spesso a
fatti e luoghi ben determinati, formano una lirica scorrevole, delicata, vera, che attraverso
dolcezza e malinconia, disperazione e rassegnazione, intraprendenza e spirito di sacrificio,
scherzi e comicità, abbandona il campo della pura esercitazione letteraria per approdare a
livelli di pura poesia”.
‘U SURICICCHJU
‘Nu suricicchju: zùrri zùrri zùrri,
’intra ’na cascia, a ri pedizzi ’u lìattu,
cumu si lu facìadi ppe ddìspiattu
’nu bìallu mùarzu fìcia:zùrri zù”!
Me lìavu, rapu ’a cascia e ccu ra manu
a tutte ’e rase, ’ntra li panni, trappu,
penzannu: “Si me rescia mu t’acchjappu
t’’u dugnu io ’u zùrri zùrri zù”!”
Mmacchì; tiampu appizzatu; ’un trùavu nente;
richiudu; me ricurcu; astutu ‘a luce,
e ’un sìantu cumu gràttannu due nuce,
l’una ccu ll’atra, ancore zùrri zù”?
De sutta le cuverte, ’a manu destra
nèscia silenziusa, pue se vascia,
acchjappa ’na ciabatta ed a ra cascia
ccu zirra cci l’arringa e ffàdi: Bù!
Ccu tutta chira sorta de scalasciu
ud’è ca scapulàu chiru caciurdu…
“ E’ cciùatu -dissi- o faccitùastu, o surdu;
atre spiegazione ’un ci nne su’!’’
Ccu raggia cce arringài l’atra ciabatta
ca ’u nervosismu m’avia resu tale
chi n’ùarcu meritava ppe rivale
no ’nu vigliaccu cìantu vote, o cchiù!
Si tannu ‘ncunu a mie m’avissi dittu:
“Vùagliu ‘na giarra d’ùagliu ppe ‘stu gattu!’’
cce avèrradi rispusu: -affari fattu!
ca la salute mia vale dde cchiù!Mo vullu -dissi- ’na stanata d’acqua,
intra li panni ’a mprascu e mentre scinna:
“Cchi lava de vurcanu chi me vinna!’’
Illu ha dde dire, mentre crepa llà.
Mma pue penzai: “D’ ‘a cascia l’acqua nescia,
ch’è barulata e ffàdi li vurgali;
e a ‘st’astricu de crita, li stivali
cce vùanu, pue, ppe d’abitare cca?!’’
E misa ‘st’atra idea dde va ru scartu,
jìvi ‘u cuviarchju ‘a cascia a riaparire
mintìannume, vurpignu, a perquisire
ogne ‘ndumentu ch’era d’intra llà.
D’’a luce ad ùagliu ardìanu quattru micci,
e ccu ru chjaru cumu menzujùarnu
pigliu, scalìju, vàju, pùasu e tùarnu;
era arrivatu nsinga a ra metà.
Era chi scaliàva ‘nu pastranu,
ppe pue ‘u posare puru supra ‘a giarra,
quannu, ccu ‘na sbertizza de zanzara,
lu suriciccju zumpa, sbritta e bà.
‘A manciatura sua era a ‘na saccotta
de chiru vìacchju, reduce pastranu;
de ‘n’urra ‘e strescia tosta e granniànu
scordata llà, venìa ru zùrri zù’’.
‘A FUNTANA VECCHIA
Cara funtana mia, ccussì attillata
pari ‘na paparina, sì ‘na zita
ma puru ca restavi scarcinata
eri ppe’ mie fra tutte ‘a cchjù pulita…
Tu me ricùardi ‘n’epuca passata;
tu me rifrìatti la mia virde vita;
‘a quatraranza mia ‘ntr’e tie se specchia:
cara funtana mia, funtana vecchia!
Io ‘ssi murìddhi, tue, moni eleganti,
spessu li vìagnu grattu ccu ra mente
ppemu li lassu nudi tutti quanti
cumu ‘na vota li vidìa ra gente.
Spessu fazzu ccussidi e, ‘n pochi istanti,
chiru passatu tòrnadi presente
e ‘ncore quanta nostalgia!…parecchia:
cara funtana mia, funtana vecchia!
Sempre d’avanti a tie ‘na fuddha c’era
-tutti li jùarni e, speciarmente, ‘e sireca tannu sulu tu eri la parrèra
chi l’oru jancu ne facìa scurrire.
D’estate, ‘autunnu, ‘e viarnu, ‘e primavera,
‘ss’acqua preziosa tua jìa a rifurnire
sia lu palazzu, sia la catapecchja:
cara funtana mia, funtana vecchia!
Ma lu prugressu, pue, ccu quattro botte,
de ‘stu paìse stracanciàu r’aspettu;
‘a gente sbarattàu casce e casciotte
ca l’antiquatu le facìa difettu.
L’acqua, mò, l’hanu ‘ncasa jùarnu e notte;
nuddhu te porta cchjù chiru rispettu;
sulu ppè mie rimani sempre amata:
cara funtana mia, vecchja, antenata!
Però, no ‘n sulu tu, cara funtana,
sì misa a ru riscùardu e a r’abbannunu
ca cc’èdi puru tanta gente anziana
chi nud’è nicessaria cchjù a nessunu.
D’ ‘u luni, a quannu furna ra simana,
cc’ èdi ‘nu fujescappi, ha prescia ognunu
e ‘a cucchja ‘e vìacchj resta assulitata
cumu cce sìdi tu, funtana amata!
Cumu chiss’acqua tua d’ ‘u vuccularu
chi mò nu’ frizza cchjù ch’e’ senza amure
ca va ngornannu verzu ‘u lavinaru
dduve se mmisca all’àutra e ‘ud’ha balure,
ccussì li carni mie chi mò ‘mbecchjaru
stanu scinniannu versu l’urtim’ure
‘ns’eme a ra gente juta, tramuntata,
chi dissitasti tu, funtana amata!
‘INTRA ‘U CAMPUSANTU
Ccaddintra, chi silenziu!…Tuttu è carmu.
E’ notte. ‘U tìampu ‘na lettèra forma.
Dintra ‘sse tomme, arrìadi d’ogne marmu
c’è chjusu chine eternamente dorma;
‘E guerre ‘e fore ccà su’ ru disarmu;
ogne litigiu a nente se trasforma;
tutti hanu ragiune; nu’ nce su’ cchjù tuarti
dintra ‘stu paisìaddhu ‘e gìanti muarti.
Ccaddintra l’uguaglianza ‘c’è ddaveru,
‘ud è cumu dd’ ‘e nue sulu ‘nparola;
‘un c’è chi nud’ha nente e chi ha n’imperu;
‘un c’edi gente povara o signora!
Ccadintra l’egoismo è scisu a zeru;
nuddhu cchjù suca sangu a chi lavora;
ccadintra – cumu ‘n tutti i campusanti –
cce hanu truvatu ‘a pace tutti quanti.
Ma io mò piansu e dicu: “Ppecchì allura
l’umanitate aspetta ppemu mora
mu tròvadi ‘na pace duratura
e nu’ ra circa quannu è biva ancora?!
Cchi cci l’ha data a fare la natura
‘na lingua ch’è dotata de palora
a chiddhu chi tagliata la vulerra
quannu la usa ppe ‘nziniare guerra?!
‘U Patreternu ‘u n’ha cunchjusu nente
ca l’uamu ‘e l’animalu l’ha distintu
dànnule ‘nu cerviaddhu diligente
ppè n’udagire sulu ppè istintu.
Stàju parrannu ‘e chira brutta gente
ch’adi lu core valenusu e tintu.
chi ppè ‘nu parmu ‘e terra, tra vicini,
càmpanu – porcheria – cumu caìni.
Sacciu ‘na tomma chi cce sù chiuduti
chiri nervusi, liticiusi frati
chi de la curte su’ jjuti e benuti
facìannu ‘e cchjù ‘ngrassare l’avvucati.
Ppè chiri tri muriddhi –nò bulutichi unu de ìddhi izàu d’i tavulati,
pensati: chira cucchja ‘e ligni stùarti
se su’ scannati nsinga chi su muarti.
Ma mò su’ ‘n pace. Tuni ddhà davanti
puru c’arricchj assai nu’ sìanti nente;
odiu, minacce, pagureddhe, scanti,
zirra, ribiaddhi…tutte cose spente.
Dui metri cubi ‘e scuru sù già tanti;
ce pùatu stare ‘mpari eternamente
senza bisùagnu cchjù ‘e se fare guerra
ppe’ tri muriddhi o ‘na picata ‘e terra.
Io sugnu certu ca si ‘sti dui frati
putìssiru parrare de’ la vita,
dicèrranu: -cchi sciùacchi simu stati…
èradi bella e nue l’ ‘amu abbruttita!Dicèrrannu: -Oh cristiani chi campati,
vue ‘ncùaddhu aviti ‘a grazia ‘e Dio ‘mpinita;
goditivìla, ca nue ppe’ ri lùati
l’ ‘amu cassariàta cumu ciùati!
Circàti mu ‘un facìti cumu e nnue
chi ne cridìamu ca ‘un morìamu mai,
pensannu sulu all’ <<òje>>, nò a ru <<pue>>
e picca, ne parìa puru l’<<assai>>!
‘A vita ‘nterra è d’una, nu’ su’ due;
e si unu ‘a passa ‘ntrugulannu guai,
puru ‘a memoria rèstadi azzancata
de chi lassàu ‘na mala ventumata!
Pperciò, cum’oje, ccà siti pietusi,
sìticce sempre bùani ed amurusi,
ca si ‘a perzuna bona se cumporta,
campadi ancore puru doppu morta!
LUGLIU
SANTUMANGHISE
Lugliu, de l’annu si ru mìagliu mise;
sì ru calure chi l’amure scasa;
‘a calamita sì ppè stu paìse
ca l’emigrati sue l’attiri ccà.
Ogn’annu –lugliu mio santumanghise‘a nostalgia va’ smuavi ad ogne rasa…
e cchin’è cchjù appurpatu ‘un gguarda a spise
ca vena e se dissita l’ansietà.
Torna chiru parente affezionatu
mmìanzu a ri sue, dd’ ‘e n’èradi partutu
cumu ‘nu chjantunìaddhu sdradicatu
chi ad’àutra terra richjantatu fu.
Torna e sse senta cumu ‘nu cecatu
chi doppu tantu tìampu ha rividutu
e nzò dd’‘e guarda cce resta ‘ncantatu
ca cce rifretta ra sua gioventù.
‘U vidi a ppede chi ‘u paìse gira,
chi mò a ra Reddha ferma e cce addimmura
ca senta ‘nu ricordu chi rispira
sutta tant’anni corvicatu ddhà.
‘U scùarvica, a ra mente si lu tira
e cumu cosa duce cce ‘nsapura,
pensannu: <<ccù ru rùaddhu, a’ sira sira
cci n’amu fattu jocatedddhe ccà!>>
‘Nchjana a ru campu ed ha ra sensazione
ca ‘ns’eme a cchiri vintitrì gguagliuni
pur’ìddhu joca a fare lu campione
cumu facìadi tantu tiampu fa.
Le fa dde mare ‘u jùacu d’ ‘u pallone;
fanu ‘e lampàre chiri quatrascuni
e ‘a mente chi dde riva ha ra funzione
pisca ricordi e cci ‘i strampùna ddhà.
….Ed avantìari –‘u vènnari matinutèssadi lu paìse sanu sanu;
tocca ru Chjanu, ‘a Cruce d’’u mulinu,
dd’ ‘e cumu ogn’annu ‘a fera ‘e lugliu c’è.
Guàrdadi a destra e a manca, de cuntinu,
stènnadi ‘a mente apprìassu apprìassu ‘e manu
e ri ricordi sue chi sù a burvinu
‘i coglia ed ‘a ru core dìcia: <<TE!>>
Pue dìcia ad ìddhu stessu: <<Oh vita mia,
si luglio ccà nu’ furniscissi mai,
cchi gioia! Cchi beddhizza! Cchi allegria!
Fòrramu ricchi de filicità.
‘A nostalgia cchi brutta malatia
quannu d’ ‘a terra tua luntanu stai…
te struda, te ‘nnissicca, ‘ud hai valìa;
te manca tuttu chiddhu chi c’e’ ccà.
Te manca de ‘a MADONNA ‘sta gran festa,
ch’è ra bannìera nostra, e ‘a fede è l’asta;
te manca tuttu. Tuttu ccà te resta.
Sulu ricordi ti nne puarti ddhà.
NATALE 1983
Stasira ‘ncasa mia cchi beddha fuddha…
I mie’ cce su’ rricùati e, mmìanzu ad iddhi,
me sìantu ‘u core chi de gioja vuddha
e ru morale jutu già a ri stiddhi.
Feste cumu Natale? ‘U ‘nci n’è nnuddha
chi sa accucchjare granni e picciriddhi
‘ntùarnu a ri vìacchi sue, mu i lùaru arrivi
li fa’ ‘u sentire ‘n’atra vota vivi!
‘Stu zuccu chi a ru fùacu - ‘u vì – zimmuddhu
mu fàdi de cuscinu all’aschiceddhe
ch’ognunu mò me pròja – esclusu nuddhu
compresi neputiaddhi e nneputeddhe,
parca me va strampùna ccu ‘nu zuddhu
dduve lassai vijìlie virde e beddhe,
e ddhe patrìu chi sugnu, Patre e nnannu,
tùarnu guagliune e figliu, cumu tannu.
Risìantu chiri urduri de turdiddhi
de baccalà frijutu e dde grispeddhe
ch’inchjanu ‘a casa nsinga a ri tijìddhi
‘e via Mazzini ccu re sue vinedde.
Vìju cuntìantu nsinga a ri capiddhi
ch’arrìbadi a ru zuccu l’aschicedde
chi tutti le projìamu a ppàpa ‘Ntòni:
cumu cuntìantu ìo cce arribbu mòni.
Intra chira cucina affumicata,
ccu i travi ‘e lignu e ll’astricu de crita,
rivìju a mamma tutta mmuniàta
chi ‘a spisa priparava, ardìta ardìta.
Cum’era bona mamma e affezionata…
Ppe’ i pìcciuli, cchi dduce calamita…
‘Nzò dduve jìadi l’eramu vicini:
parìamu ‘a jocca ccu ri pulicini.
Chira buffetta tunna apparicchiata,
ccu ‘ntùarnu nue, parìa ‘na margarita;
…e dde le nove cose? Cchi manciata!…
Cchi rrobba disiàta e sapurita!
Tannu, ‘sta granne festa era aspettata
<<puru>> ppe’ chira tavula cumpìta
ca ‘ud’era cumu mò - Dio mio, mu ‘un dura chi troppu sprecu va a ra spazzatura!
Però, s’avìamu affritta la campata,
èramu cchjù dde mò chjni de vita;
‘ntavula, ‘ntusiasmava ‘na patata,
bastava ppe’ abbaddhare ‘na pipìta.
Mòni, chira gazzosa è ddispiatata,
puru ‘a bistecca para dissapìta,
sulu ‘sta Santa Festa de Natale
rèstadi cumu tannu, tale e quale.
SPERIAMU CA ‘UD’E’ BERU!
‘A Duminica, ‘e l’Ataru
donnu Adamu Castagnaru
ne facìudi ‘nu sermune
chi valìa ‘nu miliùne.
<<Chin’è povaru – ‘nha ddittuchin’è scunzulatu e affrittu,
s’e’ cridente e ‘nchjesa vena,
pue lu cielu l’appartena.
‘U Segnure, a chine soffra,
sempre ‘u Paradisu l’offra
mue pue ddhà lu ricumpenza
d’ ‘a terrena sofferenza.
‘Nterra chine ha mille guai,
nu’ ss’ha dd’abbilire mai
ca ‘a perzuna cchjù supporta
cchjù pue goda ddoppu morta.
Tutti quanti lu sapimu
ca lu jùarnu chi morimu
sia lu duce ca l’amaru
sunu cose chi passaru…
E’ ddiversu, e no’ ‘na picchi,
ppè ri spruttaturi ricchi,
c’ha ‘u dde dire, ddhà: purtroppu,
manci prima? Scunti doppu!
Parru ‘e l’ùaminu sanguetta
chi l’ha fatta e mò l’aspetta
ca c’è chi a ru ‘mpìarnu ‘u cala
ritirannu pue la scala>>.
Pue facìu 2 passi avanti
e, guardannu a tutti quanti,
dissa: <<C’è fra voi chi vuole
dir la sua con 2 parole?>>.
Quannu èccu ca ‘e ‘nu vancu
se sumàu ‘nu capijancu
chi parìadi, bonusìa,
la cchjù nnìura caristìa.
Era a ccrùaccu lùangu e llìantu
chi ‘u volàvadi lu vìantu;
era siccu, peddha ed ossa…
quasi pronte ppè ra fossa.
Tutta quanta chira gente
chi ‘ntra gghjesa era presente
se votàudi a ddivisare
quannu lu sentìu parrare…
<<Riverè – dicìu Tumasi –
‘ssu discurzu, quasi quasi,
me fa sèntare unuratu
de lu miseru mio statu…
S’è ddaveru ca ‘u patutu
‘ncielu pue vena sagliutu,
io ‘st’amaru mio suffrire
mi l’abbrazzu ccu ppiacire.
Si a ‘stu munnu ‘mpiddhu e spiddhu,
si ‘e fatiga me scudiddhu,
‘u’ ffa nnente, cchi re fà
si pue gùadu allardilà?!
Si me mancanu ogne sira
20 sordi ppe’ ‘na lira
cchi re fà…? Nu ra fa nnente
si pue gùadu eternamente!
Si ppe’ fame intr’’e nottate
sùannu tavulìddhe armate,
cchi re fà…? Tuttu suppùartu
ppe’ ggodire doppu mùartu!
Ma, però, si boglieddio
nud’è cumu ‘a pìanzu io,
è sprecata ‘ssa fatiga
chi a ra povertà me liga.
Boglieddio risurta beru
lu cacerbu ‘e zù Saveru
quannu dìcia ca ‘un c’è nente
doppu ‘a morte, ppe’ ra gente…
Sempre ‘u dìcia: cìeli…? ‘Mpìarni…?
Satanassi…? Patretìarni…?
‘Un c’è nente! ‘U Campusantu
è ra fine ‘e tuttu quantu!
Speriàmu chi ‘ud’è beru
tuttu quantu ‘ssu ditteru
ca sinnò ‘sti cchjù sciancati
rimanimu stra…chjcati.
Unu, cchiù è malappatutu
Cchjù rimana stra…furnutu.
AUGURI ‘E L’ANNU NUAVU
Io mòni chi d’avanti a bue me trùavu,
v’aguru a tutti ‘nu bon’annu nùavu.
Chiru c’ognunu ‘e vue s’aspetta e spera,
mu lu Segnure fa chi vi s’abbera.
E certamente vi s’abbererà;
perciò dicìmu: ip, ip, urrà!
Dicìmu ancore: ip, ip, urrà!
Auguri cari a cchiri cumpaisani
chi chjni ‘e nostalgia ne su’ luntani
ca ‘ud’hanu pututu – ppe’ ri ‘mpicci chi hanu –
piglìare trenu…màchina…ariopranu…
Ma nue l’augùri cci ‘i mannamu ddhà,
dicìannu ‘n s’eme: ip, ip, urrà!
Dicìannu ancore: ip, ip, urrà!
E mò n’agùru puru a nu’anziani
mu l’annu nùavu ne mantena sani;
mu ne spennimu ‘mpace ‘a pensioneddha
senza chi ‘a farmacia n’avrà ‘na feddha.
E mu la farmacia ‘na ddramma ‘u’ l’ha,
dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà!
Dicìmu ancore: ip, ip, urrà!
Prùaju n’augùru a tutti i putigari
ppemu a palate fanu li dinari;
però, mu ‘u litru, ‘u metru e ra vilanza,
l’usanu versu ‘e nue ccu cchjù crianza!
E ccu l’agùru ca ccussì sarà,
dicìmu ‘ns’eme:ip, ip, urrà!
Dicìmu ancore: ip, ip, urrà!
‘N’ agùru, puru, ‘u suttuscrittu manna
a chine a cchistu munnu assai cumanna;
mu parranu de pace nò dde guerra:
ca mò ‘na guerra a tutti distruggerra !...
E speranzosi ca ccussì sarà
Dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà!
Dicìmu ancore: ip, ip, urrà!
‘N’agùru ppe’ ‘nu munnu senza pene
dd’ ‘e l’odiu sicca e ‘ncàrpina ru bene;
dd’ ‘e tutti quanti, granni e gguagliunìaddhi
càmpanu chi ‘u’ lle dola mai ddevìaddhi.
E ccu l’augùru ca ccussì sarà,
dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà!
Dicìmu ancore: ip, ip, urra!
‘A STRINA
Surcu cuvera surcu, gnorna e scura;
‘u jùarnu nùavu lu vìacchju cuvera;
d’oje se dìcia, pue: - ‘na vota c’era…
passa ru tìampu e tuttu arrìadi và.
‘Ncapu t’ha misu sìanzi la natura
mu sai ca sìdi all’urtima carrera
ch’è penninusa e ffàdi de cerniera
tra tie chi stà’scinnìanu e l’aldilà!
Io, mo, d’intra ‘st’autunnu ‘ngialinitu,
chi m’ha speranze e forze spampinatu,
vàju e rrivìagnu de lu mio passatu
ca i mie’ penzieri sempre ‘mmotu sù.
Fazzu cumu lu voi ‘mbecchjarrunitu
chi se riguma l’erva ch’ ha manciatu,
luntanu moni assai de chiru pratu
ch’a pasculare ‘u nce po’ jjre cchjù.
Stanotte è capudannu, e ra mia mente,
rimazicannu ‘a vita tutta quanta,
se va sofferma a cchira strina Santa
chi ‘sse vevie arrummava tìampu fa.
Mo nòni cchjù, ca s’arricchìu ra gente
e già ‘nu peditùazzulu la scanta,
c’arrìadi ‘a porta, ccu ‘na ricchja all’anta
penza: - Madonna mia, mu ‘u’ bena ccà!Oh strina, strina chi valìa miliunu
quannu li sordi a ri portazicchina
c’eranu a ggucce cumu l’acquazzina
- nòni a brancate cumu cce sù mo –
quanta ricchizza chi portavi tuni
ccu ra ‘nfocata melodia divina!
“Tannu ‘na casa de strinari chjna
èradi lussu, orgogliu: era ru ‘ndò”.
Oh duce, cara mia scaduta strina,
vittima d’ ‘u progressu chi ‘un perduna;
‘a gente te mannàu ‘n bascia furtuna
ccu tuttu lu calure ch’avia tu!
‘A capu de lusinga si l’ha china,
s’ha misu la superbia ppe curuna,
s’è rifriddata e mancu si nn’adduna
ca gela r’amicizie sempre cchjù!
Dduve la trùavi cchjù, mo, ‘na famiglia
chi ppe ra strina ‘e meglie cose sceglia
e tutta la nottata resta sbeglia
ppe spalancare ‘a porta a ‘nzò cchi va!
Nente de tannu a mòni cce assimiglia
ca cc’è ‘n’indifferenza ch’è ‘na neglia;
‘ntàsadi ‘stu paìse e ru cummeglia
chi de ccà a llùacu ‘un sai chine cce sta.
L’EMIGRATU
Ohi Santumangu, profumatu jigliu,
arricchja ‘na mullica, ppe favore,
mu sìanti chistu tue luntanu figliu
chi te partìu ciancìannu e ciància ancore!
Te suannu sempre, e quannu me risbigliu,
quanta malinconia trùavu a ‘stu core…
e quann’arriva chiru Santu jùarnu
chi de ‘stu ‘mpìarnu ‘mparadisu tùarnu!?
Chine ‘u d’è mai partutu ‘un sa cchi senta
unu chi du paìse sue è luntanu…
Soffra, se danna, ciancia, se lamenta:
se sèntadi morire chjanu chjanu.
Chiru chi vida, tocca o chi frequenta
è ‘nzìpidu; difetta dde paisanu;
e lestu lestu fa ru paragone
ch’ ‘e cose ‘e Santumangu su chhjù bone.
Ppecchì, oh Segnure, tu chi tuttu pùe,
‘u’ ffa’ ‘e lavuru ‘a terra nostra ricca
mu ‘sti raminghi figliulìalli tue
tornanu e ‘a nostalgia nu’ ri nnissicca?
Ppecchì de Santumangu l’ape sue,
ppe nnu’ d’avire d’arnie ‘na picca,
hanu ‘e lassare ‘u mele ad atre banne
chi fòrradi ppe nnue ricchezza ranne?
Cchi bella cosa si ‘u lavurature
a ru paise sue avissi ru postu…
La vita migliorerra de sapure;
all’infelicità nu’ fforra espostu.
Si ‘a sira avissi stanche l’ossature,
averra, armenu, lu cervìallu appostu:
no cumu ccà, chi oltre a ra stanchizza,
te sìanti intra ‘nu puzzu d’amarizza.
Chhi cosa cara si a ra scapulata
truavi la famigliella chi t’aspetta;
chi ‘a figliulella ‘nconcu vò pigliata
e ‘u masculillu ‘mbrazza ti se jetta…
‘A spisa supra ‘e vràsce accuverchjata,
‘u bicchiericchju ‘e vinu, ‘a sicaretta;
e tu, mmìanzu a ‘sta gioja e tantu amure,
te sìanti cumu ‘n’apa intra ‘nu jure.
Ammece, quannu cca scinna ra sira,
s’allonga sempre cchiù la luntananza;
nente ‘u morale supra ti lu tira
ca nu’ nce rescia mancu la speranza.
A ru paìse tue la mente gira;
sùaffri de la famiglia la mancanza,
e pìanzi ca ppe cce dunare pane
hai de soffrire pìaju de ‘nu cane.
Ohi Gesù Cristu mio – Tu chi sì giustu –
‘sta gioventù ‘u ‘ra vorra cunzumata
intra ‘stu torchju, cum’uva de mustu,
mu tùarnu a Santumangu a binazzata !
Famme jìre a campare dde cc’è gustu,
ppemu me gùadu ‘a famigliella amata,
mu ‘ns’eme ad illa pùazzu rispirare
chill’aria de la Sila e dde lu mare!
Torname prìastu a chira terra mia
ch’è medicina ppe ‘sta nostalgia!
“‘A MADONNA D’‘A VUDA”
-ovvero“ ‘A festa d’‘a frittata ’’
-Poemetto-
I
De quann’era crìaturu
‘nu penzìaru cunzurturu
intra ‘a crozza
mi cce abozza
chi me strincia,
spincia, puncia,
ppemu fazzu ‘na verziata
a ra festa d’ ‘a frittata…
Si m’aiuti, giorgimentu,
forzi chissu è ru mumentu
mu scrivimu,
mu cuntamu
ch’’e ‘sta festa
apposta resta
‘nu ricordu vrunnu vrunnu,
ch’è ra meglia de lu munnu.
Chissa storia chi ve dugnu
saglia a cchiru cinque ‘e giugnu
do trentunu;
ed ogn’unu
pò capire
lu soffrire
chi me fa penzannu a tannu,
mo chi stàju ‘nziccunannu…
Dissi a mamma: “Mi cce manni?
Sugnu ‘ranne; àju dece anni…
Dìcia: vacce;
mannamicce;
io malizze
nu’ nne fazzu!
‘A Madonna, vìatilla,
vò mu scinnu apprìassu d’illa!”
Quannu me rispusa : - Vacce ! –
L’abbrazzài, la vasài ‘mpacce;
....e mintutu
a ‘nu minutu
lu vestitu
cchjù pulitu,
pane e casu intra le “latre”,
via! Zumpai dd’ ‘a gghjasa matre.
Quanta gente chi aspettava
mu ‘a Madonna se ‘mmiàva...
Cc’era tuttu
‘ncuttu ‘ncuttu;
era tale
lu piazzale
chi ‘un cadìa si tu sbenìa;
llà ‘ncastratu rimanìa.
Cc’eranu, vestute belle,
quattro mute ‘e verginelle
c’ogne d’una
‘na curuna
fatt’ ‘e juri
‘e cchjù culuri
supra la capuzza avìa,
pronte ppemu se partìa...
E ‘nquatrati ed eleganti
li quaranta musicanti
tutti attenti
a ri strumenti
mu ‘na marcia
l’àriu squarcia
non appena d’ ‘u vìaggiu
‘ncigna lu pellegrinaggiu…
Pue de maschi ‘na carrolla
chi parìa ‘nu cchissesciolla;
…e r’aggìalli?…
povarìalli?…
Tuttu ‘u gruppu
‘e supra ‘u chjuppu
parca dissa: “ Si ‘u sbrignamu
ccà le pinne cce lassamu! “
Maschi, fùrguli, rotelle,
marcia, canti ‘e verginelle;
le campane?…
‘E cane a cane
cce minava
chi ‘e sonava;
‘a Madonna d’ ‘a frittata
finarmente era ‘mmìata.
II
De dd’’a gghjasa matre 'mpòi,
cchi rigùrgitu, cchi sciòi...
Chjna ‘e gìanti
stracuntìanti
chira via
jume parìa
chi scurrìa nsinga a ra Vuda
dduv’a diga se cunchjuda…
Dduv’ ‘a cona i marascialli
‘na fermata, quattru balli;
biccherini
a’ portantini,
a’ musicanti
ad àutri tanti:
puru a cchiri d’ ‘e zampugne,
chi vivìanu cumu spugne…
Santumangu terminava
e dde llà gente spurnava
chi nescìannu
jìa – scinnìannu –
verzu ‘a Vuda,
sempre ‘ncuda
de la statua d’ ‘a Madonna
chi de oru ‘e vutu gronna.
Chira via, de ll’add’impòi,
te facìadi dire: òhi! –
penninusa,
storticusa,
ccu ‘mpetrate
a scalunate…
e ppe muri a ri dui lati
mazacani ammuzzellati.
Mma, però, parìa sbarbata,
tantu ch’era nettiàta…
Tu si tannu
jìa circannu
‘nu filillu
d’ervicella
mu ‘na ricchja zillicava,
aramò ca lu trovava!
Ca lu Podestà de tannu,
ogne annu ccu ‘nu bannu
- quannu ‘a festa
èradi ‘nvista chira vìa,
de gente inchja
mu d’ervaggi d’ogne razza
nu’ nne rimanìadi trazza.
III
Duv’ a cona ‘e zù Giacchinu
‘n’atra sosta: ed ohi cchi binu!
Cc’è chi cunta
ca zà Assunta,
ch’er’alluntu
‘e l’ùagliu Santu,
ppe ‘nu sbagliu vinna untata
de ‘stu vinu, e sse sanata.
Vinu sanu ‘e Santumangu
chi dirittu va a ru sangu;
‘na litrata
‘ntr’ ‘a jornata
te ricrìja
e t’azzarìja;
mma si abusi ‘na mullica
nìarvi e sianzi te spullìca.
Chiru sabatu, Vicianzu,
dduve chira cona ‘e mmìanzu,
de stu vinu
malandrinu
si nne vippa
a crepa trippa;
mma dduv’era cc’è restatu
sidici ure stennicchjatu…
Chi n’è praticu d’ ‘a zona
sa ca nsinga a chista cona
de pedate
la metate
nn’ammu fattu
d’ ‘u tragittu;
e cce vò ‘n’atr’ura cruda
mu s’arrivadi a ra Vuda…
Mm’a mie chiru caminare
me parìa ‘nu picatiàre;
io a ri pìadi
‘u fuacu avìadi;
e l’andazzu
de maruzza
me frenava l’energia
e “cchimancu” cce soffrìa.
Dissi, allura, a sie quatrari,
cumpagnìalli mie’ scolari:
“Ccu ‘stu passu
‘e pùarcu grassu
a ra Vuda
‘u jùarnu ‘e Juda
cce arrivamu; su, tacchiamu
mu ‘sta via a divolicamu!”
Dittu, fattu; e ddicu, infine,
ca parimmi sie fuìne:
o, ca tannu
tussa, affannu,
jorde, asma,
reumatismi,
tu sapìa cchi rroba era!?…
‘ncùallu argiantu vivu cc’era!
E ri pìadi de cerasa
de la via la rasa rasa,
dduve spina
anti rapina
nu’ ncinn’era?
Cchi primera!…
Dicìa - pue – ‘u patrune: “Ih reglia!
E cchi cce passàu ra neglia?!”
IV
A re unnici e quaranta
chira cìantu vote Santa
è a ra Vuda
chi cunchjuda
lu tragittu
benedittu;
la seguìa ‘nu mare ‘e gìanti
stanchi mùarti, ma cuntìanti.
Quante quarte ccu frittate
‘ncapu a fimmine abazate…
E cchi urduru sturdituru
chi nescìa…
Parca dicìa:
“ ’Sta frittata d’ ‘a Madonna
chi ‘u’ r’assaggia ‘u’ssi la sonna! ”
D’organetti, ‘na vintina
nne cuntai chira matina;
e cchi razze
‘e manu pazze!
A ccarrolle
‘e tarantelle
de le nove nsinga all’una
la tenìarru sempre ad una…
Intra a gghjasa cc’era chjnu
‘ncuttu cumu ‘nu vurvìnu;
e i prattuni
ammazzatuni?
Li viditi
parcheggiati
ffaccifrunta a re sue belle
mu partìanu ‘e zinnatelle.
Doppu ‘a missa – cum’è usanza –
se va penza ppe ra panza;
a re turre
si cce curra
e a frittata
prelibata
le fa dire, a chi ‘a divòra:
“Bene mio cchi mancia e mora!”
De ‘sta festa c’àju ‘ncore
mille e mille cose ancore
vorra dire
ccu piacire;
mma chi leja
mi s’annòja;
e perciò chjudu, dicìannu
‘na preghìara: pue suspìannu.
“Oh Madonna mia, la meglia,
chi sirenu, senza neglia,
m’ha mannatu
lu passatu !
Damme puru
lu futuru
chi me sbarca all’atra vita
mu me sèmbradi ‘na gita!
Santumangu e r’abitanti,
trattamili ccu ri guanti!
Tena tutti sempre abbutti
de salute
chjapparuta,
ca tu sì, ppe tutti nùe,
la Rigina, e tuttu pùe!
Fa mu tutti l’emigranti
cu re grazie tue l’ammanti;
c’ogned’unu
ch’è luntanu
te ricorda
e mai te scorda;
ca tu sì pp’ogne perzuna
la speranza e ra furtuna!
N’atre mille grazie, ancore,
te circherra ccu ru core;
mma rinunciu
mu ‘e pronunciu;
tu ch’ ‘e sai
mi le farai?
Dìcia “se”, Madonna mia;
ti nne prìagu: ccussì ssìa”.
‘U GATTU E RU SURICE
‘Ntra ‘nu crivu, ch’era ‘mpittu
ccu tri lazzi a ru suffittu,
c’era casu misu apposta,
supra llà, ppemu se ‘ntosta.
Nullu lu putìa toccare
ca servìadi ppe grattare.
Ppe ‘stu casu – ch’è scuvìartu –
‘nu purtìallu è sempre apìartu
ppemu l’aria jùarnu e sira
queta queta si lu ‘ncira,
e lle duna cchjù culure,
cchjù sapure e tant’urdure…
Pue, ‘n’urdure sprigionava
chi ‘u purtìallu summarcava;
…e ‘nu jùarnu ‘u’ ba trapana
dde ‘nu surìce, a ‘na tana,
chi ‘ud’avìannu atru arrafatu
se sgranava ‘nu granatu?!
‘Sta bestiaccia ‘ncline a dannu,
lestu parta ed annusannu,
penza: - Se, ‘sturduru vena
d’intra ‘a casa ‘e Matalena!
Matalè, si lu vò Dio,
‘stu furmaggiu ‘u grattu io!
Se facìa ddìsparu e paru
senza de lu tavernaru;
nu’ ru sa ca a cchiru vanu
cc’è ‘nu gattu guardìanu
ch’ogne struscicìallu senta
e ri surici ‘i scripenta...
Cum’infatti, la matina,
la patruna, intra ‘a cucina:
“Gattarì, te raccumannu,
nu’ mme fare ajjare dannu
ca io vàju a ra Bazata
e cce stàju ‘na jornata!
Io nu’ lassu chjusu nente,
pperchì tuni, certamente,
- cumu nsinga a moni ha’ fattu –
- sarài bùanu, onestu gattu!
Nsinga a moni t’ha’ manciatu
sulu ciò chi t’àju datu!
‘A fiducia mia l’ha’ tutta;
rìasti tu patrune e sutta.
Sulu “assai” te raccumannu
mu a ru casu ‘un patu dannu,
ch’è ddaveru ‘nu peccatu
si ‘nu malu ‘ntenzionatu ... ’’
Chiru gattu, suddisfattu
ppe l’elogiu chi l’ha fattu,
ccu ‘na riminiàta ‘e cuda,
lu colloquiu lu cunchjuda
rispunnìannu: - Ha’ vistu mài
ca te fazzu ajjare guài!?
Ccàdi, a’ bannu la modestia,
cce rimànadi ‘na bestia
ch’àdi l’ugne sue affilate
e re zanne appizzutate!
Ccà, chi vena mu fa tùartu
trasa bivu e nnescia mùartu! –
Pue, allisciannulu ‘na picca,
mentre illu ‘a cuda ‘ncricca,
‘ncapu se ‘mpesàu ra quarta
chjuda cchira porta e parta.
Illu resta e s’è ffuciutu
dduve vida e ‘u’ d’è bidutu.
Eccu ‘u sùrici ch’arranca,
mentre ammiccia a ddestra e a manca;
mma lu sguardu fuscu e tristu
‘d’u rivale, nu’ ll’ha bistu…
Mo, sta jjannu, muru muru,
dd’ha re ràdiche l’urduru.
Ma, lu “sbirru’’, ccu ‘nu scattu
l’è zumpatu apprìassu, all’attu;
e ‘na picchi picchi manca
chi ‘u’ lle rescia mu l’abbranca…
Chi bidisti…segge ‘nterra,
fùji e scappi…fu ‘na guerra!
Pue, d’arriadi ‘na marmitta,
cumu la prudenza sbritta:
le va bona, ca le rescia
mu d’’u stessu grubu nescia;
puru l’atru, àgile e spìartu,
sata dd’u purtìallu apìartu…
Banna fore, gara ancore
a cchi ha cchjù ggamme e core;
e ccu ccìantu o cchjù sterzate,
mastravote ‘mpruvvisate,
a ‘na ‘ngaglia ‘e muru vùatu
se va ‘mpila, e ru fa cciùatu.
Moni chiru ‘nseguiture
senta ‘ncùarpu ‘nu vrusciure
ppe ru fattu ch’è restatu
‘n’atra vota pizzicatu…
Pue sderrùzadi li dianti
e ddicìu: - Sùrice, sìanti:
Mi nne vàju! Sé, te sganciu!
Sì a ra ruga…pue te manciu! –
M’a dui passi, a ru spicune,
s’è spostatu ‘u furbacchjune…
e dde llà, doppu ‘na picca,
‘n’ “abbaiata”, pue, cce ‘nzicca.
Chira bestia latra e lorda,
penza:”Sé, tagliàu ra corda!
L’esperienza, a mie, me ‘nzigna
ca lu gattu si la sbrigna,
si nu’ bò subire grane,
quann’arrìvadi ‘nu cane!’’
Nescia, e mancu si nn’adduna
cum’abbina ra spurtuna…
Sta morìannu, e barbettannu,
ccu i peduzzi squatriciannu,
dissa: “Cumu lampu ha fattu
mu abbajasti?…Sì ‘nu gattu!”
E chill’atru le rispunna,
mentre i dìanti ‘ncarne ‘mpunna:
- Si a ‘stu munnu ‘u’ d’usi trucchi
pocu e nnente, spessu, ‘mmucchi!
Si ‘un te ‘mpari ad abbajare,
quante cose ‘un pue acchjappare!… -