(www.SanMango.net) - San Mango d`Aquino, Italia
Transcript
(www.SanMango.net) - San Mango d`Aquino, Italia
(www.SanMango.net) Eugenio Chieffallo Eugenio Chieffallo è nato a San Mango d’Aquino (CZ) il 12 settembre 1921. Dopo aver conseguito la licenza elementare, si è avviato subito al lavoro, svolgendo molteplici attività. Appassionato di musica e di teatro, ha pubblicato due volumi di poesia in dialetto ed in lingua: nel 1981 “Sucu de mente vagante” e nel 1989 “ ‘U grastìaddu “. Nel 1991, dopo la sua morte, viene pubblicato il volume “Parole e proverbi del mio paese”, una raccolta di parole e proverbi dialettali che ha raccolto fra la gente del suo paese. “La grandezza del poeta’’, scrive il prof. Peppino Moraca, “sta nel suo attingere alla memoria esaltante di un passato favoloso che ha radici profonde nella casa, nella terra, nel paese, nei sogni di una civiltà che ha dato esperienze basilari, in contrasto feroce con l’attualità decadente e consumistica che giorno dopo giorno siamo costretti ad affrontare” “Le sue poesie” afferma il critico Armando Orlando, “toccano argomenti come l’emigrazione, la miseria, ma i personaggi descritti, le figure che emergono, le persone delle quali si parla fanno parte della memoria collettiva del popolo e rappresentano un pezzo di storia della nostra comunità. Il messaggio poetico che l’autore lancia è un messaggio d’amore. La varietà delle forme, le similitudini che spiegano situazioni e stati d’animo, la tematica legata spesso a fatti e luoghi ben determinati, formano una lirica scorrevole, delicata, vera, che attraverso dolcezza e malinconia, disperazione e rassegnazione, intraprendenza e spirito di sacrificio, scherzi e comicità, abbandona il campo della pura esercitazione letteraria per approdare a livelli di pura poesia”. ‘U SURICICCHJU ‘Nu suricicchju: zùrri zùrri zùrri, ’intra ’na cascia, a ri pedizzi ’u lìattu, cumu si lu facìadi ppe ddìspiattu ’nu bìallu mùarzu fìcia:zùrri zù”! Me lìavu, rapu ’a cascia e ccu ra manu a tutte ’e rase, ’ntra li panni, trappu, penzannu: “Si me rescia mu t’acchjappu t’’u dugnu io ’u zùrri zùrri zù”!” Mmacchì; tiampu appizzatu; ’un trùavu nente; richiudu; me ricurcu; astutu ‘a luce, e ’un sìantu cumu gràttannu due nuce, l’una ccu ll’atra, ancore zùrri zù”? De sutta le cuverte, ’a manu destra nèscia silenziusa, pue se vascia, acchjappa ’na ciabatta ed a ra cascia ccu zirra cci l’arringa e ffàdi: Bù! Ccu tutta chira sorta de scalasciu ud’è ca scapulàu chiru caciurdu… “ E’ cciùatu -dissi- o faccitùastu, o surdu; atre spiegazione ’un ci nne su’!’’ Ccu raggia cce arringài l’atra ciabatta ca ’u nervosismu m’avia resu tale chi n’ùarcu meritava ppe rivale no ’nu vigliaccu cìantu vote, o cchiù! Si tannu ‘ncunu a mie m’avissi dittu: “Vùagliu ‘na giarra d’ùagliu ppe ‘stu gattu!’’ cce avèrradi rispusu: -affari fattu! ca la salute mia vale dde cchiù!Mo vullu -dissi- ’na stanata d’acqua, intra li panni ’a mprascu e mentre scinna: “Cchi lava de vurcanu chi me vinna!’’ Illu ha dde dire, mentre crepa llà. Mma pue penzai: “D’ ‘a cascia l’acqua nescia, ch’è barulata e ffàdi li vurgali; e a ‘st’astricu de crita, li stivali cce vùanu, pue, ppe d’abitare cca?!’’ E misa ‘st’atra idea dde va ru scartu, jìvi ‘u cuviarchju ‘a cascia a riaparire mintìannume, vurpignu, a perquisire ogne ‘ndumentu ch’era d’intra llà. D’’a luce ad ùagliu ardìanu quattru micci, e ccu ru chjaru cumu menzujùarnu pigliu, scalìju, vàju, pùasu e tùarnu; era arrivatu nsinga a ra metà. Era chi scaliàva ‘nu pastranu, ppe pue ‘u posare puru supra ‘a giarra, quannu, ccu ‘na sbertizza de zanzara, lu suriciccju zumpa, sbritta e bà. ‘A manciatura sua era a ‘na saccotta de chiru vìacchju, reduce pastranu; de ‘n’urra ‘e strescia tosta e granniànu scordata llà, venìa ru zùrri zù’’. ‘A FUNTANA VECCHIA Cara funtana mia, ccussì attillata pari ‘na paparina, sì ‘na zita ma puru ca restavi scarcinata eri ppe’ mie fra tutte ‘a cchjù pulita… Tu me ricùardi ‘n’epuca passata; tu me rifrìatti la mia virde vita; ‘a quatraranza mia ‘ntr’e tie se specchia: cara funtana mia, funtana vecchia! Io ‘ssi murìddhi, tue, moni eleganti, spessu li vìagnu grattu ccu ra mente ppemu li lassu nudi tutti quanti cumu ‘na vota li vidìa ra gente. Spessu fazzu ccussidi e, ‘n pochi istanti, chiru passatu tòrnadi presente e ‘ncore quanta nostalgia!…parecchia: cara funtana mia, funtana vecchia! Sempre d’avanti a tie ‘na fuddha c’era -tutti li jùarni e, speciarmente, ‘e sireca tannu sulu tu eri la parrèra chi l’oru jancu ne facìa scurrire. D’estate, ‘autunnu, ‘e viarnu, ‘e primavera, ‘ss’acqua preziosa tua jìa a rifurnire sia lu palazzu, sia la catapecchja: cara funtana mia, funtana vecchia! Ma lu prugressu, pue, ccu quattro botte, de ‘stu paìse stracanciàu r’aspettu; ‘a gente sbarattàu casce e casciotte ca l’antiquatu le facìa difettu. L’acqua, mò, l’hanu ‘ncasa jùarnu e notte; nuddhu te porta cchjù chiru rispettu; sulu ppè mie rimani sempre amata: cara funtana mia, vecchja, antenata! Però, no ‘n sulu tu, cara funtana, sì misa a ru riscùardu e a r’abbannunu ca cc’èdi puru tanta gente anziana chi nud’è nicessaria cchjù a nessunu. D’ ‘u luni, a quannu furna ra simana, cc’ èdi ‘nu fujescappi, ha prescia ognunu e ‘a cucchja ‘e vìacchj resta assulitata cumu cce sìdi tu, funtana amata! Cumu chiss’acqua tua d’ ‘u vuccularu chi mò nu’ frizza cchjù ch’e’ senza amure ca va ngornannu verzu ‘u lavinaru dduve se mmisca all’àutra e ‘ud’ha balure, ccussì li carni mie chi mò ‘mbecchjaru stanu scinniannu versu l’urtim’ure ‘ns’eme a ra gente juta, tramuntata, chi dissitasti tu, funtana amata! ‘INTRA ‘U CAMPUSANTU Ccaddintra, chi silenziu!…Tuttu è carmu. E’ notte. ‘U tìampu ‘na lettèra forma. Dintra ‘sse tomme, arrìadi d’ogne marmu c’è chjusu chine eternamente dorma; ‘E guerre ‘e fore ccà su’ ru disarmu; ogne litigiu a nente se trasforma; tutti hanu ragiune; nu’ nce su’ cchjù tuarti dintra ‘stu paisìaddhu ‘e gìanti muarti. Ccaddintra l’uguaglianza ‘c’è ddaveru, ‘ud è cumu dd’ ‘e nue sulu ‘nparola; ‘un c’è chi nud’ha nente e chi ha n’imperu; ‘un c’edi gente povara o signora! Ccadintra l’egoismo è scisu a zeru; nuddhu cchjù suca sangu a chi lavora; ccadintra – cumu ‘n tutti i campusanti – cce hanu truvatu ‘a pace tutti quanti. Ma io mò piansu e dicu: “Ppecchì allura l’umanitate aspetta ppemu mora mu tròvadi ‘na pace duratura e nu’ ra circa quannu è biva ancora?! Cchi cci l’ha data a fare la natura ‘na lingua ch’è dotata de palora a chiddhu chi tagliata la vulerra quannu la usa ppe ‘nziniare guerra?! ‘U Patreternu ‘u n’ha cunchjusu nente ca l’uamu ‘e l’animalu l’ha distintu dànnule ‘nu cerviaddhu diligente ppè n’udagire sulu ppè istintu. Stàju parrannu ‘e chira brutta gente ch’adi lu core valenusu e tintu. chi ppè ‘nu parmu ‘e terra, tra vicini, càmpanu – porcheria – cumu caìni. Sacciu ‘na tomma chi cce sù chiuduti chiri nervusi, liticiusi frati chi de la curte su’ jjuti e benuti facìannu ‘e cchjù ‘ngrassare l’avvucati. Ppè chiri tri muriddhi –nò bulutichi unu de ìddhi izàu d’i tavulati, pensati: chira cucchja ‘e ligni stùarti se su’ scannati nsinga chi su muarti. Ma mò su’ ‘n pace. Tuni ddhà davanti puru c’arricchj assai nu’ sìanti nente; odiu, minacce, pagureddhe, scanti, zirra, ribiaddhi…tutte cose spente. Dui metri cubi ‘e scuru sù già tanti; ce pùatu stare ‘mpari eternamente senza bisùagnu cchjù ‘e se fare guerra ppe’ tri muriddhi o ‘na picata ‘e terra. Io sugnu certu ca si ‘sti dui frati putìssiru parrare de’ la vita, dicèrranu: -cchi sciùacchi simu stati… èradi bella e nue l’ ‘amu abbruttita!Dicèrrannu: -Oh cristiani chi campati, vue ‘ncùaddhu aviti ‘a grazia ‘e Dio ‘mpinita; goditivìla, ca nue ppe’ ri lùati l’ ‘amu cassariàta cumu ciùati! Circàti mu ‘un facìti cumu e nnue chi ne cridìamu ca ‘un morìamu mai, pensannu sulu all’ <<òje>>, nò a ru <<pue>> e picca, ne parìa puru l’<<assai>>! ‘A vita ‘nterra è d’una, nu’ su’ due; e si unu ‘a passa ‘ntrugulannu guai, puru ‘a memoria rèstadi azzancata de chi lassàu ‘na mala ventumata! Pperciò, cum’oje, ccà siti pietusi, sìticce sempre bùani ed amurusi, ca si ‘a perzuna bona se cumporta, campadi ancore puru doppu morta! LUGLIU SANTUMANGHISE Lugliu, de l’annu si ru mìagliu mise; sì ru calure chi l’amure scasa; ‘a calamita sì ppè stu paìse ca l’emigrati sue l’attiri ccà. Ogn’annu –lugliu mio santumanghise‘a nostalgia va’ smuavi ad ogne rasa… e cchin’è cchjù appurpatu ‘un gguarda a spise ca vena e se dissita l’ansietà. Torna chiru parente affezionatu mmìanzu a ri sue, dd’ ‘e n’èradi partutu cumu ‘nu chjantunìaddhu sdradicatu chi ad’àutra terra richjantatu fu. Torna e sse senta cumu ‘nu cecatu chi doppu tantu tìampu ha rividutu e nzò dd’‘e guarda cce resta ‘ncantatu ca cce rifretta ra sua gioventù. ‘U vidi a ppede chi ‘u paìse gira, chi mò a ra Reddha ferma e cce addimmura ca senta ‘nu ricordu chi rispira sutta tant’anni corvicatu ddhà. ‘U scùarvica, a ra mente si lu tira e cumu cosa duce cce ‘nsapura, pensannu: <<ccù ru rùaddhu, a’ sira sira cci n’amu fattu jocatedddhe ccà!>> ‘Nchjana a ru campu ed ha ra sensazione ca ‘ns’eme a cchiri vintitrì gguagliuni pur’ìddhu joca a fare lu campione cumu facìadi tantu tiampu fa. Le fa dde mare ‘u jùacu d’ ‘u pallone; fanu ‘e lampàre chiri quatrascuni e ‘a mente chi dde riva ha ra funzione pisca ricordi e cci ‘i strampùna ddhà. ….Ed avantìari –‘u vènnari matinutèssadi lu paìse sanu sanu; tocca ru Chjanu, ‘a Cruce d’’u mulinu, dd’ ‘e cumu ogn’annu ‘a fera ‘e lugliu c’è. Guàrdadi a destra e a manca, de cuntinu, stènnadi ‘a mente apprìassu apprìassu ‘e manu e ri ricordi sue chi sù a burvinu ‘i coglia ed ‘a ru core dìcia: <<TE!>> Pue dìcia ad ìddhu stessu: <<Oh vita mia, si luglio ccà nu’ furniscissi mai, cchi gioia! Cchi beddhizza! Cchi allegria! Fòrramu ricchi de filicità. ‘A nostalgia cchi brutta malatia quannu d’ ‘a terra tua luntanu stai… te struda, te ‘nnissicca, ‘ud hai valìa; te manca tuttu chiddhu chi c’e’ ccà. Te manca de ‘a MADONNA ‘sta gran festa, ch’è ra bannìera nostra, e ‘a fede è l’asta; te manca tuttu. Tuttu ccà te resta. Sulu ricordi ti nne puarti ddhà. NATALE 1983 Stasira ‘ncasa mia cchi beddha fuddha… I mie’ cce su’ rricùati e, mmìanzu ad iddhi, me sìantu ‘u core chi de gioja vuddha e ru morale jutu già a ri stiddhi. Feste cumu Natale? ‘U ‘nci n’è nnuddha chi sa accucchjare granni e picciriddhi ‘ntùarnu a ri vìacchi sue, mu i lùaru arrivi li fa’ ‘u sentire ‘n’atra vota vivi! ‘Stu zuccu chi a ru fùacu - ‘u vì – zimmuddhu mu fàdi de cuscinu all’aschiceddhe ch’ognunu mò me pròja – esclusu nuddhu compresi neputiaddhi e nneputeddhe, parca me va strampùna ccu ‘nu zuddhu dduve lassai vijìlie virde e beddhe, e ddhe patrìu chi sugnu, Patre e nnannu, tùarnu guagliune e figliu, cumu tannu. Risìantu chiri urduri de turdiddhi de baccalà frijutu e dde grispeddhe ch’inchjanu ‘a casa nsinga a ri tijìddhi ‘e via Mazzini ccu re sue vinedde. Vìju cuntìantu nsinga a ri capiddhi ch’arrìbadi a ru zuccu l’aschicedde chi tutti le projìamu a ppàpa ‘Ntòni: cumu cuntìantu ìo cce arribbu mòni. Intra chira cucina affumicata, ccu i travi ‘e lignu e ll’astricu de crita, rivìju a mamma tutta mmuniàta chi ‘a spisa priparava, ardìta ardìta. Cum’era bona mamma e affezionata… Ppe’ i pìcciuli, cchi dduce calamita… ‘Nzò dduve jìadi l’eramu vicini: parìamu ‘a jocca ccu ri pulicini. Chira buffetta tunna apparicchiata, ccu ‘ntùarnu nue, parìa ‘na margarita; …e dde le nove cose? Cchi manciata!… Cchi rrobba disiàta e sapurita! Tannu, ‘sta granne festa era aspettata <<puru>> ppe’ chira tavula cumpìta ca ‘ud’era cumu mò - Dio mio, mu ‘un dura chi troppu sprecu va a ra spazzatura! Però, s’avìamu affritta la campata, èramu cchjù dde mò chjni de vita; ‘ntavula, ‘ntusiasmava ‘na patata, bastava ppe’ abbaddhare ‘na pipìta. Mòni, chira gazzosa è ddispiatata, puru ‘a bistecca para dissapìta, sulu ‘sta Santa Festa de Natale rèstadi cumu tannu, tale e quale. SPERIAMU CA ‘UD’E’ BERU! ‘A Duminica, ‘e l’Ataru donnu Adamu Castagnaru ne facìudi ‘nu sermune chi valìa ‘nu miliùne. <<Chin’è povaru – ‘nha ddittuchin’è scunzulatu e affrittu, s’e’ cridente e ‘nchjesa vena, pue lu cielu l’appartena. ‘U Segnure, a chine soffra, sempre ‘u Paradisu l’offra mue pue ddhà lu ricumpenza d’ ‘a terrena sofferenza. ‘Nterra chine ha mille guai, nu’ ss’ha dd’abbilire mai ca ‘a perzuna cchjù supporta cchjù pue goda ddoppu morta. Tutti quanti lu sapimu ca lu jùarnu chi morimu sia lu duce ca l’amaru sunu cose chi passaru… E’ ddiversu, e no’ ‘na picchi, ppè ri spruttaturi ricchi, c’ha ‘u dde dire, ddhà: purtroppu, manci prima? Scunti doppu! Parru ‘e l’ùaminu sanguetta chi l’ha fatta e mò l’aspetta ca c’è chi a ru ‘mpìarnu ‘u cala ritirannu pue la scala>>. Pue facìu 2 passi avanti e, guardannu a tutti quanti, dissa: <<C’è fra voi chi vuole dir la sua con 2 parole?>>. Quannu èccu ca ‘e ‘nu vancu se sumàu ‘nu capijancu chi parìadi, bonusìa, la cchjù nnìura caristìa. Era a ccrùaccu lùangu e llìantu chi ‘u volàvadi lu vìantu; era siccu, peddha ed ossa… quasi pronte ppè ra fossa. Tutta quanta chira gente chi ‘ntra gghjesa era presente se votàudi a ddivisare quannu lu sentìu parrare… <<Riverè – dicìu Tumasi – ‘ssu discurzu, quasi quasi, me fa sèntare unuratu de lu miseru mio statu… S’è ddaveru ca ‘u patutu ‘ncielu pue vena sagliutu, io ‘st’amaru mio suffrire mi l’abbrazzu ccu ppiacire. Si a ‘stu munnu ‘mpiddhu e spiddhu, si ‘e fatiga me scudiddhu, ‘u’ ffa nnente, cchi re fà si pue gùadu allardilà?! Si me mancanu ogne sira 20 sordi ppe’ ‘na lira cchi re fà…? Nu ra fa nnente si pue gùadu eternamente! Si ppe’ fame intr’’e nottate sùannu tavulìddhe armate, cchi re fà…? Tuttu suppùartu ppe’ ggodire doppu mùartu! Ma, però, si boglieddio nud’è cumu ‘a pìanzu io, è sprecata ‘ssa fatiga chi a ra povertà me liga. Boglieddio risurta beru lu cacerbu ‘e zù Saveru quannu dìcia ca ‘un c’è nente doppu ‘a morte, ppe’ ra gente… Sempre ‘u dìcia: cìeli…? ‘Mpìarni…? Satanassi…? Patretìarni…? ‘Un c’è nente! ‘U Campusantu è ra fine ‘e tuttu quantu! Speriàmu chi ‘ud’è beru tuttu quantu ‘ssu ditteru ca sinnò ‘sti cchjù sciancati rimanimu stra…chjcati. Unu, cchiù è malappatutu Cchjù rimana stra…furnutu. AUGURI ‘E L’ANNU NUAVU Io mòni chi d’avanti a bue me trùavu, v’aguru a tutti ‘nu bon’annu nùavu. Chiru c’ognunu ‘e vue s’aspetta e spera, mu lu Segnure fa chi vi s’abbera. E certamente vi s’abbererà; perciò dicìmu: ip, ip, urrà! Dicìmu ancore: ip, ip, urrà! Auguri cari a cchiri cumpaisani chi chjni ‘e nostalgia ne su’ luntani ca ‘ud’hanu pututu – ppe’ ri ‘mpicci chi hanu – piglìare trenu…màchina…ariopranu… Ma nue l’augùri cci ‘i mannamu ddhà, dicìannu ‘n s’eme: ip, ip, urrà! Dicìannu ancore: ip, ip, urrà! E mò n’agùru puru a nu’anziani mu l’annu nùavu ne mantena sani; mu ne spennimu ‘mpace ‘a pensioneddha senza chi ‘a farmacia n’avrà ‘na feddha. E mu la farmacia ‘na ddramma ‘u’ l’ha, dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà! Dicìmu ancore: ip, ip, urrà! Prùaju n’augùru a tutti i putigari ppemu a palate fanu li dinari; però, mu ‘u litru, ‘u metru e ra vilanza, l’usanu versu ‘e nue ccu cchjù crianza! E ccu l’agùru ca ccussì sarà, dicìmu ‘ns’eme:ip, ip, urrà! Dicìmu ancore: ip, ip, urrà! ‘N’ agùru, puru, ‘u suttuscrittu manna a chine a cchistu munnu assai cumanna; mu parranu de pace nò dde guerra: ca mò ‘na guerra a tutti distruggerra !... E speranzosi ca ccussì sarà Dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà! Dicìmu ancore: ip, ip, urrà! ‘N’agùru ppe’ ‘nu munnu senza pene dd’ ‘e l’odiu sicca e ‘ncàrpina ru bene; dd’ ‘e tutti quanti, granni e gguagliunìaddhi càmpanu chi ‘u’ lle dola mai ddevìaddhi. E ccu l’augùru ca ccussì sarà, dicìmu ‘ns’eme: ip, ip, urrà! Dicìmu ancore: ip, ip, urra! ‘A STRINA Surcu cuvera surcu, gnorna e scura; ‘u jùarnu nùavu lu vìacchju cuvera; d’oje se dìcia, pue: - ‘na vota c’era… passa ru tìampu e tuttu arrìadi và. ‘Ncapu t’ha misu sìanzi la natura mu sai ca sìdi all’urtima carrera ch’è penninusa e ffàdi de cerniera tra tie chi stà’scinnìanu e l’aldilà! Io, mo, d’intra ‘st’autunnu ‘ngialinitu, chi m’ha speranze e forze spampinatu, vàju e rrivìagnu de lu mio passatu ca i mie’ penzieri sempre ‘mmotu sù. Fazzu cumu lu voi ‘mbecchjarrunitu chi se riguma l’erva ch’ ha manciatu, luntanu moni assai de chiru pratu ch’a pasculare ‘u nce po’ jjre cchjù. Stanotte è capudannu, e ra mia mente, rimazicannu ‘a vita tutta quanta, se va sofferma a cchira strina Santa chi ‘sse vevie arrummava tìampu fa. Mo nòni cchjù, ca s’arricchìu ra gente e già ‘nu peditùazzulu la scanta, c’arrìadi ‘a porta, ccu ‘na ricchja all’anta penza: - Madonna mia, mu ‘u’ bena ccà!Oh strina, strina chi valìa miliunu quannu li sordi a ri portazicchina c’eranu a ggucce cumu l’acquazzina - nòni a brancate cumu cce sù mo – quanta ricchizza chi portavi tuni ccu ra ‘nfocata melodia divina! “Tannu ‘na casa de strinari chjna èradi lussu, orgogliu: era ru ‘ndò”. Oh duce, cara mia scaduta strina, vittima d’ ‘u progressu chi ‘un perduna; ‘a gente te mannàu ‘n bascia furtuna ccu tuttu lu calure ch’avia tu! ‘A capu de lusinga si l’ha china, s’ha misu la superbia ppe curuna, s’è rifriddata e mancu si nn’adduna ca gela r’amicizie sempre cchjù! Dduve la trùavi cchjù, mo, ‘na famiglia chi ppe ra strina ‘e meglie cose sceglia e tutta la nottata resta sbeglia ppe spalancare ‘a porta a ‘nzò cchi va! Nente de tannu a mòni cce assimiglia ca cc’è ‘n’indifferenza ch’è ‘na neglia; ‘ntàsadi ‘stu paìse e ru cummeglia chi de ccà a llùacu ‘un sai chine cce sta. L’EMIGRATU Ohi Santumangu, profumatu jigliu, arricchja ‘na mullica, ppe favore, mu sìanti chistu tue luntanu figliu chi te partìu ciancìannu e ciància ancore! Te suannu sempre, e quannu me risbigliu, quanta malinconia trùavu a ‘stu core… e quann’arriva chiru Santu jùarnu chi de ‘stu ‘mpìarnu ‘mparadisu tùarnu!? Chine ‘u d’è mai partutu ‘un sa cchi senta unu chi du paìse sue è luntanu… Soffra, se danna, ciancia, se lamenta: se sèntadi morire chjanu chjanu. Chiru chi vida, tocca o chi frequenta è ‘nzìpidu; difetta dde paisanu; e lestu lestu fa ru paragone ch’ ‘e cose ‘e Santumangu su chhjù bone. Ppecchì, oh Segnure, tu chi tuttu pùe, ‘u’ ffa’ ‘e lavuru ‘a terra nostra ricca mu ‘sti raminghi figliulìalli tue tornanu e ‘a nostalgia nu’ ri nnissicca? Ppecchì de Santumangu l’ape sue, ppe nnu’ d’avire d’arnie ‘na picca, hanu ‘e lassare ‘u mele ad atre banne chi fòrradi ppe nnue ricchezza ranne? Cchi bella cosa si ‘u lavurature a ru paise sue avissi ru postu… La vita migliorerra de sapure; all’infelicità nu’ fforra espostu. Si ‘a sira avissi stanche l’ossature, averra, armenu, lu cervìallu appostu: no cumu ccà, chi oltre a ra stanchizza, te sìanti intra ‘nu puzzu d’amarizza. Chhi cosa cara si a ra scapulata truavi la famigliella chi t’aspetta; chi ‘a figliulella ‘nconcu vò pigliata e ‘u masculillu ‘mbrazza ti se jetta… ‘A spisa supra ‘e vràsce accuverchjata, ‘u bicchiericchju ‘e vinu, ‘a sicaretta; e tu, mmìanzu a ‘sta gioja e tantu amure, te sìanti cumu ‘n’apa intra ‘nu jure. Ammece, quannu cca scinna ra sira, s’allonga sempre cchiù la luntananza; nente ‘u morale supra ti lu tira ca nu’ nce rescia mancu la speranza. A ru paìse tue la mente gira; sùaffri de la famiglia la mancanza, e pìanzi ca ppe cce dunare pane hai de soffrire pìaju de ‘nu cane. Ohi Gesù Cristu mio – Tu chi sì giustu – ‘sta gioventù ‘u ‘ra vorra cunzumata intra ‘stu torchju, cum’uva de mustu, mu tùarnu a Santumangu a binazzata ! Famme jìre a campare dde cc’è gustu, ppemu me gùadu ‘a famigliella amata, mu ‘ns’eme ad illa pùazzu rispirare chill’aria de la Sila e dde lu mare! Torname prìastu a chira terra mia ch’è medicina ppe ‘sta nostalgia! “‘A MADONNA D’‘A VUDA” -ovvero“ ‘A festa d’‘a frittata ’’ -Poemetto- I De quann’era crìaturu ‘nu penzìaru cunzurturu intra ‘a crozza mi cce abozza chi me strincia, spincia, puncia, ppemu fazzu ‘na verziata a ra festa d’ ‘a frittata… Si m’aiuti, giorgimentu, forzi chissu è ru mumentu mu scrivimu, mu cuntamu ch’’e ‘sta festa apposta resta ‘nu ricordu vrunnu vrunnu, ch’è ra meglia de lu munnu. Chissa storia chi ve dugnu saglia a cchiru cinque ‘e giugnu do trentunu; ed ogn’unu pò capire lu soffrire chi me fa penzannu a tannu, mo chi stàju ‘nziccunannu… Dissi a mamma: “Mi cce manni? Sugnu ‘ranne; àju dece anni… Dìcia: vacce; mannamicce; io malizze nu’ nne fazzu! ‘A Madonna, vìatilla, vò mu scinnu apprìassu d’illa!” Quannu me rispusa : - Vacce ! – L’abbrazzài, la vasài ‘mpacce; ....e mintutu a ‘nu minutu lu vestitu cchjù pulitu, pane e casu intra le “latre”, via! Zumpai dd’ ‘a gghjasa matre. Quanta gente chi aspettava mu ‘a Madonna se ‘mmiàva... Cc’era tuttu ‘ncuttu ‘ncuttu; era tale lu piazzale chi ‘un cadìa si tu sbenìa; llà ‘ncastratu rimanìa. Cc’eranu, vestute belle, quattro mute ‘e verginelle c’ogne d’una ‘na curuna fatt’ ‘e juri ‘e cchjù culuri supra la capuzza avìa, pronte ppemu se partìa... E ‘nquatrati ed eleganti li quaranta musicanti tutti attenti a ri strumenti mu ‘na marcia l’àriu squarcia non appena d’ ‘u vìaggiu ‘ncigna lu pellegrinaggiu… Pue de maschi ‘na carrolla chi parìa ‘nu cchissesciolla; …e r’aggìalli?… povarìalli?… Tuttu ‘u gruppu ‘e supra ‘u chjuppu parca dissa: “ Si ‘u sbrignamu ccà le pinne cce lassamu! “ Maschi, fùrguli, rotelle, marcia, canti ‘e verginelle; le campane?… ‘E cane a cane cce minava chi ‘e sonava; ‘a Madonna d’ ‘a frittata finarmente era ‘mmìata. II De dd’’a gghjasa matre 'mpòi, cchi rigùrgitu, cchi sciòi... Chjna ‘e gìanti stracuntìanti chira via jume parìa chi scurrìa nsinga a ra Vuda dduv’a diga se cunchjuda… Dduv’ ‘a cona i marascialli ‘na fermata, quattru balli; biccherini a’ portantini, a’ musicanti ad àutri tanti: puru a cchiri d’ ‘e zampugne, chi vivìanu cumu spugne… Santumangu terminava e dde llà gente spurnava chi nescìannu jìa – scinnìannu – verzu ‘a Vuda, sempre ‘ncuda de la statua d’ ‘a Madonna chi de oru ‘e vutu gronna. Chira via, de ll’add’impòi, te facìadi dire: òhi! – penninusa, storticusa, ccu ‘mpetrate a scalunate… e ppe muri a ri dui lati mazacani ammuzzellati. Mma, però, parìa sbarbata, tantu ch’era nettiàta… Tu si tannu jìa circannu ‘nu filillu d’ervicella mu ‘na ricchja zillicava, aramò ca lu trovava! Ca lu Podestà de tannu, ogne annu ccu ‘nu bannu - quannu ‘a festa èradi ‘nvista chira vìa, de gente inchja mu d’ervaggi d’ogne razza nu’ nne rimanìadi trazza. III Duv’ a cona ‘e zù Giacchinu ‘n’atra sosta: ed ohi cchi binu! Cc’è chi cunta ca zà Assunta, ch’er’alluntu ‘e l’ùagliu Santu, ppe ‘nu sbagliu vinna untata de ‘stu vinu, e sse sanata. Vinu sanu ‘e Santumangu chi dirittu va a ru sangu; ‘na litrata ‘ntr’ ‘a jornata te ricrìja e t’azzarìja; mma si abusi ‘na mullica nìarvi e sianzi te spullìca. Chiru sabatu, Vicianzu, dduve chira cona ‘e mmìanzu, de stu vinu malandrinu si nne vippa a crepa trippa; mma dduv’era cc’è restatu sidici ure stennicchjatu… Chi n’è praticu d’ ‘a zona sa ca nsinga a chista cona de pedate la metate nn’ammu fattu d’ ‘u tragittu; e cce vò ‘n’atr’ura cruda mu s’arrivadi a ra Vuda… Mm’a mie chiru caminare me parìa ‘nu picatiàre; io a ri pìadi ‘u fuacu avìadi; e l’andazzu de maruzza me frenava l’energia e “cchimancu” cce soffrìa. Dissi, allura, a sie quatrari, cumpagnìalli mie’ scolari: “Ccu ‘stu passu ‘e pùarcu grassu a ra Vuda ‘u jùarnu ‘e Juda cce arrivamu; su, tacchiamu mu ‘sta via a divolicamu!” Dittu, fattu; e ddicu, infine, ca parimmi sie fuìne: o, ca tannu tussa, affannu, jorde, asma, reumatismi, tu sapìa cchi rroba era!?… ‘ncùallu argiantu vivu cc’era! E ri pìadi de cerasa de la via la rasa rasa, dduve spina anti rapina nu’ ncinn’era? Cchi primera!… Dicìa - pue – ‘u patrune: “Ih reglia! E cchi cce passàu ra neglia?!” IV A re unnici e quaranta chira cìantu vote Santa è a ra Vuda chi cunchjuda lu tragittu benedittu; la seguìa ‘nu mare ‘e gìanti stanchi mùarti, ma cuntìanti. Quante quarte ccu frittate ‘ncapu a fimmine abazate… E cchi urduru sturdituru chi nescìa… Parca dicìa: “ ’Sta frittata d’ ‘a Madonna chi ‘u’ r’assaggia ‘u’ssi la sonna! ” D’organetti, ‘na vintina nne cuntai chira matina; e cchi razze ‘e manu pazze! A ccarrolle ‘e tarantelle de le nove nsinga all’una la tenìarru sempre ad una… Intra a gghjasa cc’era chjnu ‘ncuttu cumu ‘nu vurvìnu; e i prattuni ammazzatuni? Li viditi parcheggiati ffaccifrunta a re sue belle mu partìanu ‘e zinnatelle. Doppu ‘a missa – cum’è usanza – se va penza ppe ra panza; a re turre si cce curra e a frittata prelibata le fa dire, a chi ‘a divòra: “Bene mio cchi mancia e mora!” De ‘sta festa c’àju ‘ncore mille e mille cose ancore vorra dire ccu piacire; mma chi leja mi s’annòja; e perciò chjudu, dicìannu ‘na preghìara: pue suspìannu. “Oh Madonna mia, la meglia, chi sirenu, senza neglia, m’ha mannatu lu passatu ! Damme puru lu futuru chi me sbarca all’atra vita mu me sèmbradi ‘na gita! Santumangu e r’abitanti, trattamili ccu ri guanti! Tena tutti sempre abbutti de salute chjapparuta, ca tu sì, ppe tutti nùe, la Rigina, e tuttu pùe! Fa mu tutti l’emigranti cu re grazie tue l’ammanti; c’ogned’unu ch’è luntanu te ricorda e mai te scorda; ca tu sì pp’ogne perzuna la speranza e ra furtuna! N’atre mille grazie, ancore, te circherra ccu ru core; mma rinunciu mu ‘e pronunciu; tu ch’ ‘e sai mi le farai? Dìcia “se”, Madonna mia; ti nne prìagu: ccussì ssìa”. ‘U GATTU E RU SURICE ‘Ntra ‘nu crivu, ch’era ‘mpittu ccu tri lazzi a ru suffittu, c’era casu misu apposta, supra llà, ppemu se ‘ntosta. Nullu lu putìa toccare ca servìadi ppe grattare. Ppe ‘stu casu – ch’è scuvìartu – ‘nu purtìallu è sempre apìartu ppemu l’aria jùarnu e sira queta queta si lu ‘ncira, e lle duna cchjù culure, cchjù sapure e tant’urdure… Pue, ‘n’urdure sprigionava chi ‘u purtìallu summarcava; …e ‘nu jùarnu ‘u’ ba trapana dde ‘nu surìce, a ‘na tana, chi ‘ud’avìannu atru arrafatu se sgranava ‘nu granatu?! ‘Sta bestiaccia ‘ncline a dannu, lestu parta ed annusannu, penza: - Se, ‘sturduru vena d’intra ‘a casa ‘e Matalena! Matalè, si lu vò Dio, ‘stu furmaggiu ‘u grattu io! Se facìa ddìsparu e paru senza de lu tavernaru; nu’ ru sa ca a cchiru vanu cc’è ‘nu gattu guardìanu ch’ogne struscicìallu senta e ri surici ‘i scripenta... Cum’infatti, la matina, la patruna, intra ‘a cucina: “Gattarì, te raccumannu, nu’ mme fare ajjare dannu ca io vàju a ra Bazata e cce stàju ‘na jornata! Io nu’ lassu chjusu nente, pperchì tuni, certamente, - cumu nsinga a moni ha’ fattu – - sarài bùanu, onestu gattu! Nsinga a moni t’ha’ manciatu sulu ciò chi t’àju datu! ‘A fiducia mia l’ha’ tutta; rìasti tu patrune e sutta. Sulu “assai” te raccumannu mu a ru casu ‘un patu dannu, ch’è ddaveru ‘nu peccatu si ‘nu malu ‘ntenzionatu ... ’’ Chiru gattu, suddisfattu ppe l’elogiu chi l’ha fattu, ccu ‘na riminiàta ‘e cuda, lu colloquiu lu cunchjuda rispunnìannu: - Ha’ vistu mài ca te fazzu ajjare guài!? Ccàdi, a’ bannu la modestia, cce rimànadi ‘na bestia ch’àdi l’ugne sue affilate e re zanne appizzutate! Ccà, chi vena mu fa tùartu trasa bivu e nnescia mùartu! – Pue, allisciannulu ‘na picca, mentre illu ‘a cuda ‘ncricca, ‘ncapu se ‘mpesàu ra quarta chjuda cchira porta e parta. Illu resta e s’è ffuciutu dduve vida e ‘u’ d’è bidutu. Eccu ‘u sùrici ch’arranca, mentre ammiccia a ddestra e a manca; mma lu sguardu fuscu e tristu ‘d’u rivale, nu’ ll’ha bistu… Mo, sta jjannu, muru muru, dd’ha re ràdiche l’urduru. Ma, lu “sbirru’’, ccu ‘nu scattu l’è zumpatu apprìassu, all’attu; e ‘na picchi picchi manca chi ‘u’ lle rescia mu l’abbranca… Chi bidisti…segge ‘nterra, fùji e scappi…fu ‘na guerra! Pue, d’arriadi ‘na marmitta, cumu la prudenza sbritta: le va bona, ca le rescia mu d’’u stessu grubu nescia; puru l’atru, àgile e spìartu, sata dd’u purtìallu apìartu… Banna fore, gara ancore a cchi ha cchjù ggamme e core; e ccu ccìantu o cchjù sterzate, mastravote ‘mpruvvisate, a ‘na ‘ngaglia ‘e muru vùatu se va ‘mpila, e ru fa cciùatu. Moni chiru ‘nseguiture senta ‘ncùarpu ‘nu vrusciure ppe ru fattu ch’è restatu ‘n’atra vota pizzicatu… Pue sderrùzadi li dianti e ddicìu: - Sùrice, sìanti: Mi nne vàju! Sé, te sganciu! Sì a ra ruga…pue te manciu! – M’a dui passi, a ru spicune, s’è spostatu ‘u furbacchjune… e dde llà, doppu ‘na picca, ‘n’ “abbaiata”, pue, cce ‘nzicca. Chira bestia latra e lorda, penza:”Sé, tagliàu ra corda! L’esperienza, a mie, me ‘nzigna ca lu gattu si la sbrigna, si nu’ bò subire grane, quann’arrìvadi ‘nu cane!’’ Nescia, e mancu si nn’adduna cum’abbina ra spurtuna… Sta morìannu, e barbettannu, ccu i peduzzi squatriciannu, dissa: “Cumu lampu ha fattu mu abbajasti?…Sì ‘nu gattu!” E chill’atru le rispunna, mentre i dìanti ‘ncarne ‘mpunna: - Si a ‘stu munnu ‘u’ d’usi trucchi pocu e nnente, spessu, ‘mmucchi! Si ‘un te ‘mpari ad abbajare, quante cose ‘un pue acchjappare!… -