RoManian Pavilion at the Biennale aRte 2015

Romanian Pavilion at
the Biennale arte 2015
Adrian Ghenie
Darwin’s Room
Curated by Mihai Pop
Duchamp’s Funeral II
2009
Oil and acrylic on canvas, 200 × 300 cm
Private Collection, London
At this year’s Venice Biennale, the Romanian
Pavilion in the Giardini showcases Darwin’s
Room, an exhibition of recent paintings by Adrian
Ghenie (b. 1977), curated by Mihai Pop. The title
refers not only to a series of portraits
(and self-portraits in the guise) of the great
British naturalist, but also to Ghenie’s exploration of twentieth-century history as an expanded
»laboratory of evolution,« with seminal ideas
fighting for survival and domination as part of an
allegorical interweaving of past and future histories. The conceptual construct behind the exhibition as a whole is based on the artist’s vision
of the contemporary world, defined by memory
and desire, upheaval and spectacle.
Looking to the future involves a close examination of the myths that underlie the writing of
history, of the fictions that have come to define
a nation, and the power struggles whereby the
»centre« and the »periphery« (or victors and
vanquished) have emerged. Through Darwin’s
»laboratory,« Adrian Ghenie proposes a means to
reinterpret historical sources, filtered through
copious »unofficial« and non-hierarchised materials. Darwin’s Room reveals our affinities for
the irrational, for everything that forms a part of
the mythological fantasies of contemporary man.
»Although we are living in 2015, a large part of
mankind still lives in the paradigm of the irrational, in a kind of Middle Ages, even if the people
who live like that use iPhones. It is a pre-Darwinian world,« the artist says in a recent interview.
Ghenie draws on an imaginary history in which
Darwin met Freud and Marx. Darwin’s room does
not contain scientific evidence or secrets about
the evolution of the species, but rather it provides a glimpse into the human subconscious,
where fears and the pressure of responsibility
give rise to stubborn obsessions.
Pie Fight Study
2012
Graphite on paper
31 × 21 cm
The Sander Collection,
Darmstadt
Charles Darwin as a Young Man
2014
Oil on canvas
53 × 34 cm
Private Collection, Portugal
Ghenie’s painting can also be understood
through the prism of such phantasms, which
are nurtured by the artist’s conceptual laboratory itself. Painting is a history-loaded
medium and like every other art (including
science and philosophy) it is likewise a »demonstration« (of something and in a specific way),
a ­monstrare. Writing about Adrian Ghenie,
philosopher Alexandru Polgár observes that via
»great« figures history reveals (de-monstrates)
its own monstrosity, a disproportion that ends
up taking on the features of an individual and
relating them to the »divine,« to something
larger than each of us as individuals and perhaps larger even than all of us collectively.
The sequence of the Darwin’s Room exhibition
is punctuated by three sub-themes that lend
nuance to the development of the curatorial
concept. The core rests under the sign of
The Tempest as a metaphor for the disquietude
of subterranean history. It is a journey through
realms replete with obscurity and enlightenment,
whose elements are linked by a »syncretism of
primordial fears, as they manifested themselves
in the primitive religions—fear of tempests,
lightning, death« (Marcel Brion).
Imagined within a tempestuous atmosphere,
Darwin and the Satyr (2014) sets in opposition
the world’s need for the irrational, embodied in
the esoteric figure of the satyr (comparable with
those found in old alchemical treatises), on the
one hand, and the figure of the great scientist,
on the other. The image has not been selected
from the repertoire of the explicable, but rather
we are confronted with an oneiric amalgamation
of two opposing worlds.
Opernplatz (2014) recreates the saturna­­­lian atmosphere in which the Nazis burned
around twenty-five thousand books on the
night of 10 May 1933—an intense image of
twentieth-century history, of ideological puri­
fication. In the image, the cloudy sky becomes
an active element of history: the unexpected
storm hindered the burning of the books in
the public square.
Black Flag (2015) is one of the works in
which the theme of history is summed up by
the raising of a black flag, an abstract commemoration. It can be transposed upon any
traumatic context functioning within a relationship of familiarity and alienation relative to the
chromatics of the painting, which are theoretically impossible from a pictorial point of view—
between the dominants of white and red.
Portrait Gallery surveys a number of emblematic figures of recent history, imagined within
Turning Blue
2008
Oil on canvas, 30 × 31.5 cm
Collection Cooreman
→
Self-portrait as Vincent van Gogh
2012
Oil on canvas, 42 × 29 cm
Kemal Has Cingillioglu Collection
an irrational transformation, as if merging with
nature itself, reverting to the typology of the
»species.« The portraits of Hitler (Untitled, 2012)
and Lenin (Turning Blue, 2008) are »consecrated« portraits of the monstrous, but in painting them Ghenie places himself in opposition to
the propaganda images that generated them.
Where the propaganda image is purified and
idealised, Ghenie seems to overload his historical figures with pictorial matter in an attempt to
convey their true nature through gesture, colour
and pictorial accident.
Charles Darwin at the Age of 40 (2014) and
Charles Darwin as a Young Man (2014) are
r­ epresentations of the scientist betrayed by his
own body. The great naturalist is wracked by
illness, laid low by the biology of his own body,
thereby becoming a romantic figure, a spirit
shackled inside a fragile carcass.
In Study for Self-portrait as Charles Darwin
(2014), by means of superimposition the artist identifies himself with a history that still
provokes debate, and the superimposition
itself resembles a eugenic process, the result
of a genetic amelioration of the individual.
In the works of the Pie Fight Study (2012)
series, Ghenie returns to one of his recurrent
sources, the cinema, namely the universal absurdity of The Battle of the Century (an anarchistic
early-twentieth-century American film comedy).
This series of works can be cited as a mise en
abyme of collective humiliation.
In Degenerate Art (2014), in which the
portrait of Van Gogh becomes an extension of
landscape and the texture of nature, the history
of art is viewed in relation to ideology, as the
title suggests, and the surface of the painting
thereby becomes an exercise in simulating—and
implicitly understanding—that history.
The third sub-theme is The Dissonances of
History, a personal jigsaw puzzle of historical
facts that are inexplicable from the standpoint
of any connexion between arguments, actions
and consequences; incongruent history, which
diverts things in unexpected directions, res­
onates with the intimacy of Adrian Ghenie’s
pictorial practice, and the final painting is the
result of a process whereby pictorial accident
is integrated into a narrative.
Conceived as one of the exhibition’s centrepieces, Persian Miniature (2013) is a work in
which the finesse of the miniature is transposed
on a monumental scale using the pictorial means
of abstract expressionism. The work speaks of
the encounter with the wild beast in the troubling space of the forest, about the anxiety of
the encounter with »the other.«
Carnivorous Flowers (2014) portrays Josef
Mengele and the murky story of his flight to
South America. His relocation to a space in
which history would otherwise not have placed
him becomes the pretext for a work about
hypocrisy and the failure of the idea of justice,
to be found in history’s subterranean reaches.
Duchamp’s Funeral II (2009) is one of Adrian
Ghenie’s best-known works. Here, the artist
imagines the funeral of the father of conceptual
art, with all the pomp of a state funeral for
a (party) leader, establishing a symmetry
between the two types of ideology: that of art
and that of society.
The exhibition concept is translated architectur­
ally through the reconfiguration of the three
original spaces of the Pavilion, built in 1938,
which are defined by symmetrically placed
skylights. The architecture of the exhibition,
designed by Attila Kim, also echoes Ghenie’s
preoccupation with history: the compartmentalisation of the exhibition space recreates an
important period in the history of the Romanian
Pavilion. The three white spaces, bathed in
­natural light, »restore« the original rooms of the
Pavilion and recreate the classic, rigorous, monumental structure of painting salons. The rooms
are connected to each other by two dark spaces,
created where the original walls once stood, as
a necessary interstice between the pavilion’s
white exhibition rooms.
Along with other notable representatives of the
same artistic community, Adrian Ghenie is one of
the founders of the Paintbrush Factory in Cluj,
which serves as a venue for some of Romania’s
most dynamic artistic initiatives.
Charles Darwin as a Young Man
2013
Oil on canvas, 45 × 43 cm
Titze Collection
Adrian Ghenie has exhibited his work at the
Centro de Arte Contemporáneo, Málaga (2015);
the Museum for Contemporary Art, Denver (2012);
S.M.A.K. Museum, Ghent (2010); and
the National Museum of Contemporary Art,
Bucharest (2009).
He has taken part in joint exhibitions at
MAC, Belfast (2015); SFMoMA (2012);
Palazzo Strozzi, Florence (2012); Kunsthalle
Mücsarnok, Budapest (2012); Galleria d’Arte
Moderna e Contemporanea Bergamo (2010);
and the Liverpool Biennial (2008).
He lives and works in Berlin and Cluj.
Study for Self-portrait as Charles Darwin
2013
Charcoal on paper
45 × 35 cm
Collection Alessandra and Paolo Barillari, Rome
Charles Darwin at the Age of 40
2014
Oil on canvas, 42 × 29.5 cm
ISelf Collection, London
La ediția din acest an a Bienalei de la Veneția,
Pavilionul României din Giardini găzduiește
expoziția Darwin’s Room, curatoriată de Mihai
Pop, expoziție care cuprinde picturi recente
ale artistului Adrian Ghenie (n. 1977). Titlul se
referă atât la o serie de portrete înfățișându-l
pe celebrul om de știință britanic (dar și autoportrete ale artistului ca Charles Darwin), cât și
la explorările lui Adrian Ghenie în istoria secolului al XX-lea, văzută ca un »laborator extins
al evoluției«, cuprinzând ideile fundamentale
ale acestei perioade sub forma unei tensiuni
între trecut și prezent. Construcția conceptuală
a expoziției se bazează pe viziunea artistului
­despre lumea contemporană, definită de memorie și dorință, frământări și spectacol.
Privirea către viitor implică examinarea atentă a
miturilor care au stat la baza scrierii istoriei,
a ficțiunilor care au ajuns să definească o națiune și a luptelor de putere prin care s-a format
»centrul« și »periferia« (sau învingătorii și
învinșii). Adrian Ghenie propune prin »laboratorul« lui Darwin o cale de reinterpretare a surselor
istorice, filtrate prin materialul vizual »neoficial«,
abundent și neordonat ierarhic. Darwin’s Room
revelează afinitățile noastre pentru irațional,
pentru tot ce face parte din fantasticul mitologic al omului contemporan. »Deși trăim în 2015,
o bună parte din omenire trăiește în paradigma
iraționalului, într-un fel de Ev Mediu, chiar dacă
cei care trăiesc în felul acesta folosesc iPhone-ul. E lumea dinainte de Darwin«, spune artistul într-un recent interviu. Ghenie recurge la o
istorie imaginară în care Darwin i-a întâlnit pe
Freud și pe Marx. Camera lui Darwin nu conține
dovezi științifice sau secrete despre evoluția
speciilor, ci este o privire în subconștientul
uman, unde fricile și presiunea responsabilității
nasc obsesii greu de înlăturat.
Pictura lui Ghenie poate fi înțeleasă și prin
prisma acestor fantasme, alimentate de însuși
laboratorul conceptual al artistului. Pictura e
un mediu purtător de istorie și, ca toate artele
(inclusiv știința și filosofia), e, de asemenea, »arătare« (a ceva, într-un fel specific), o
­monstrare. Scriind despre Adrian Ghenie, filosoful Alexandru Polgár observa că, prin »marile«
Pie Fight Study
2012
Oil on canvas, 42 × 38 cm
Collection of Rodica Seward,
Paris and New York
←
The Storm
2015
Oil on canvas, 240 × 200 cm
Courtesy of the Artist
figuri, »marile« personalități, istoria își arată
(monstrează) propria-și monstruozitate, o disproporție care ajunge să preia trăsăturile unui individ și să le relaționeze cu »divinul«, cu ceva mai
mare decât fiecare dintre noi ca individ și poate
chiar mai mare decât noi înșine luați împreună.
Traseul expoziției Darwin’s Room este punctat
de trei subteme care nuanțează parcursul conceptului curatorial. Miezul stă sub semnul Furtunii
ca metaforă a neliniștii istoriei subterane. O
călătorie prin ținuturi pline de obscuritate și de
iluminare, ale căror elemente sunt legate printr-un »sincretism între fricile originare, așa cum
s-au manifestat ele în religiile primitive – frica de
uragan, de trăsnet, de moarte« (Marcel Brion).
Imaginată într-o atmosferă de furtună, lucrarea Darwin and the Satyr (2014) opune nevoia
de irațional a lumii, întruchipată de figura ezoterică a satirului (comparabilă cu cele din vechile
tratate alchimice), figurii marelui om de știință.
Imaginea nu e aleasă din repertoriul explicabilului,
ci suntem confruntați mai curând cu o amalgamare onirică a două lumi aflate în opoziție.
Opernplatz (2014) recreează atmosfera satur­
niană în care au fost arse în seara de 10 mai
1933 circa 25 000 de cărți de către naziști –
o imagine intensă a istoriei secolului al XX-lea,
de epurare ideologică. În imagine, cerul înnorat
devine element activ al istoriei: furtuna venită
pe neașteptate a îngreunat arderea ­cărților în
piața publică.
Black Flag (2015) este una dintre lucrările
în care tema istoriei este sintetizată prin stea­
gul negru arborat, o comemorare abstractă, care
poate fi transpusă în orice context traumatic și
funcționează într-o relație de familiaritate și de
stranietate față de cromatica teoretic imposibilă
din punct de vedere pictural – între dominantele
de alb și roșu.
Galeria de portrete trece în revistă câteva
dintre figurile emblematice ale istoriei recente
imaginate într-o transformare irațională, de
parcă ar fi contopite cu natura însăși, redevenite tipologie a »speciei«. Portretele lui Hitler
(Untitled, 2012) și Lenin (Turning Blue, 2008)
sunt portretele »consacrate« ale monstruosului,
Pie Fight Study 18/2/12
2012
Oil on canvas, 55.5 × 76 cm
The Sander Collection, Darmstadt
Study for Darwin and the Satyr
2014
Collage and acrylic paint on paper
29.7 × 21 cm
Courtesy of the Artist
dar, prin pictarea lor, Ghenie se plasează în
opoziție cu imaginea de propagandă care le-a
generat. Dacă aceasta epurează și idealizează,
la Ghenie personajele istoriei apar încărcate
de materie picturală, în încercarea de a le reda,
prin gest, culoare și accident pictural, adevărata lor natură.
Charles Darwin at the Age of 40 (2014) și
Charles Darwin as a Young Man (2014) sunt
reprezentările omului de știință trădat de propriul corp; marele naturalist este chinuit de
boală, lovit de biologia propriului trup, devenind
astfel un personaj romantic, un spirit încătușat
într-o carcasă fragilă.
Study for Self-portrait as Charles Darwin
(2014) este o identificare prin suprapunere
a artistului cu o istorie care încă suscită dez­
bateri, suprapunerea însăși semănând cu un
proces de eugenie, cu rezultatul unui proces
de ameliorare genetică a individului.
În lucrările din seria Pie Fight Study (2012),
Ghenie reia una dintre sursele sale recurente,
cinematografia, mai precis absurdul universal
al filmului The Battle of the Century (comedia
americană cu accente anarhiste de la începutul
secolului trecut). Această serie de lucrări poate
fi citită ca o punere în abis a umilirii colective.
Prin lucrarea Degenerate Art (2014), în care
portretul lui Van Gogh devine un teritoriu extins
al peisajului și al texturii naturii, istoria artei
este văzută în relație cu ideologia, așa cum
aflăm din titlu, iar suprafața picturală devine
astfel un exercițiu de simulare – și implicit de
înțelegere – a acelei istorii.
A treia subtemă, Disonanțele istoriei, este un
puzzle personal de fapte istorice inexplicabile
din punctul de vedere al înlănțuirii între argumente, acțiuni și consecințe; istoria incongruentă, care deturnează lucrurile într-o direcție
neașteptată, rezonează cu intimitatea practicii
picturale a lui Adrian Ghenie, tabloul final fiind
rezultatul unui proces, prin care accidentul
pictural se integrează într-o narațiune.
Gândită ca unul dintre capetele de
perspectivă ale expoziției, Persian Miniature
(2013) este o lucrare în care finețea miniaturii
e transpusă la dimensiuni monumentale prin
Black Flag
2015
Oil on canvas
200 × 200 cm
Courtesy of the Artist
→
Darwin and the Satyr
2014
Oil on canvas
220 × 148 cm
Private Collection,
Los Angeles
­mijloacele picturale ale expresionismului abstract. Lucrarea vorbește despre întâlnirea cu
fiara în spațiul neliniștitor al pădurii, despre
angoasa întâlnirii cu »celălalt«.
Carnivorous Flowers (2014) îl portretizează
pe Josef Mengele și povestea obscură a fugii
sale în America de Sud. Mutarea lui într-un spațiu în care istoria nu l-ar fi așezat devine pre­
textul unei lucrări despre ipocrizia și eșecul ideii
de justiție, regăsite în subteranele istoriei.
Duchamp’s Funeral II (2009) este una dintre
lucrările cele mai cunoscute ale lui Adrian Ghenie;
artistul își imaginează aici înmormântarea
­părintelui artei conceptuale cu fastul unei
înmormântări a unui lider (de partid), stabilind
o simetrie între cele două tipuri de »ideologii« –
a artei și a societății.
Conceptul expoziției se traduce arhitectural
prin reconfigurarea celor trei spații originale
ale Pavilionului, construit în 1938, definite de
luminatoarele amplasate simetric. Arhitectura
expoziției, gândită de Attila Kim, devine totodată și un ecou al preocupării lui Ghenie cu
istoria: compartimentarea spațiului expozițional
recreează o perioadă importantă de istorie a
Pavilionului României. Cele trei spații albe, inundate în lumină naturală, »restituie« Pavilionului
sălile originale și refac structura clasică, riguroasă și monumentală a saloanelor de pictură.
Sălile sunt legate între ele de două spații întunecoase, create în locul zidurilor originale, ca
un interstițiu necesar între sălile albe de expunere ale pavilionului.
Adrian Ghenie se numără printre fondatorii
Fabricii de Pensule din Cluj, alături de alți reprezentanți remarcabili ai aceleiași comunități artistice, care a coagulat în ultimii ani unul dintre
cele mai active spații culturale din România.
Expozițiile sale personale includ:
Centro de Arte Contemporáneo Málaga (2015);
Museum for Contemporary Art, Denver (2012);
Muzeul S.M.A.K., Ghent (2010);
Muzeul Național de Artă Contemporană din
București (2009).
Printre expozițiile sale de grup se numără:
MAC Belfast (2015); SFMoMA (2012); Palazzo
Strozzi, Florența (2012); Kunsthalle Mücsarnok,
Budapesta (2012); Galleria d’Arte Moderna e
Contemporanea Bergamo (2010);
Liverpool Biennial (2008).
Artistul trăiește și lucrează la Berlin și Cluj.
Burning Bush
2014
Oil on canvas, 240 × 200 cm
Private Collection, Norway
In occasione della Biennale di Venezia di
quest’anno, il Padiglione Rumeno ai Giardini pre­
senta Darwin’s Room, una mostra di opere
pittoriche recenti di Adrian Ghenie (artista nato
nel 1977), a cura di Mihai Pop. Il titolo fa riferimento non solo alla serie di ritratti (e di autoritratti nelle vesti) del grande naturalista britannico,
ma anche all’esplorazione compiuta da Ghenie
della storia del XX secolo quale »laboratorio di
evoluzione« diffuso, nel quale idee essenziali sono
in lotta per la sopravvivenza e il dominio, parte di
un intreccio allegorico di storie passate e future.
La struttura concettuale dell’intera mostra si
fonda sulla visione che l’artista ha del mondo contemporaneo, definito dalla memoria e dal desiderio,
dal caos e dallo spettacolo.
Guardare al futuro richiede un’attenta analisi
dei miti che sottendono alla scrittura della storia, delle finzioni che sono giunte a definire una
nazione, delle lotte di potere da cui sono emersi
il »centro« e la »periferia« (o i vincitori e gli
sconfitti). Attraverso il »laboratorio« di Darwin,
Adrian Ghenie propone uno strumento capace
di reinterpretare le fonti storiche, filtrate dai
numerosi materiali »non ufficiali« e non gerarchizzati. Darwin’s Room mette in luce la nostra
prossimità con l’irrazionale, con tutto ciò che
contribuisce a creare le fantasie mitologiche
dell’uomo contemporaneo. Come afferma l’artista in una recente intervista,»anche se viviamo
nel 2015, un’ampia parte del genere umano vive
ancora all’interno del paradigma dell’irrazionalità, in una sorta di Medio Evo, nonostante usi
l’iPhone. Si tratta di un mondo pre-darwiniano«.
Ghenie fa appello a una storia immaginaria, in
cui Darwin incontra Freud e Marx. La stanza di
Darwin non contiene né la verità scientifica né
i segreti sull’evoluzione delle specie. Essa consente però di guardare all’interno dell’inconscio
umano, laddove le paure e la pressione della
responsabilità generano forti ossessioni.
La pittura di Ghenie può essere letta anche
attraverso il prisma di tali fantasmi, nutriti dal
laboratorio concettuale dell’artista stesso. La
pittura è un medium carico di storia e, come ogni
Degenerate Art
2014
Oil on canvas, 53 × 40 cm
Private Collection, Berlin
altra arte (incluse la scienza e la filosofia), allo
stesso modo è una »dimostrazione« (di qual­
cosa e in un modo specifico), un monstrare. Il
filosofo Alexandru Polgár, scrivendo a proposito di Adrian Ghenie, osserva che attraverso
le »grandi« figure la storia rivela (di-mostra) la
propria stessa mostruosità, una sproporzione
che finisce con l’assumere l’aspetto di un individuo, mettendolo in relazione al »divino«, a
qualcosa di più grande di ciascuno di noi come
singole persone e forse anche di più grande di
tutti noi come collettività.
La sequenza della mostra Darwin’s Room è marcata da tre sottotemi che conferiscono diverse
sfumature allo sviluppo del progetto curatoriale. Il nucleo risiede in La Tempesta, metafora
dell’inquietudine della storia sotterranea. Si
tratta di un viaggio attraverso regni colmi di
oscurità e luce, i cui elementi costitutivi fanno
riferimento a un »sincretismo di paure primordiali, così come si sono manifestate nelle religioni primitive: paura delle tempeste, dei fulmini,
della morte« (Marcel Brion).
Immaginata all’interno di un’atmosfera tempestosa, l’opera Darwin and the Satyr (2014)
mette in contrapposizione da un lato il bisogno
di irrazionalità del mondo, incarnato dalla figura
Opernplatz
2014
Oil on canvas, 130 × 100 cm
Private Collection, Germany
esoterica del satiro (simile a quelli presenti negli
antichi trattati alchemici), e dall’altro la figura
del grande scienziato. L’immagine non è riconducibile al repertorio di ciò che si può spiegare. Al
contrario, ci troviamo di fronte alla mescolanza
onirica di due mondi opposti.
Opernplatz (2014) restituisce l’atmosfera
saturnina nella quale i nazisti, nella notte del
10 maggio 1933, diedero fuoco a qualcosa
come 25.000 libri: vivida rappresentazione della
storia del XX secolo, di purificazione ideologica.
Nell’immagine, il cielo nuvoloso appare come
un elemento attivo della storia: l’inaspettato
temporale ostacolò l’incendio dei libri sulla
pubblica piazza.
Black Flag (2015) è una delle opere in cui
il tema della storia viene richiamato dall’innalzamento di una bandiera nera, commemorazione
astratta trasponibile in qualsivoglia contesto traumatico, che opera nell’ambito di una
­relazione di familiarità e alienazione relativa ai
colori del dipinto, pittoricamente impossibili,
tra i dominanti del bianco e del rosso.
Galleria di ritratti indaga un certo numero di
figure paradigmatiche della storia recente, immaginandole oggetto di una trasformazione irrazio­
nale, come se si fondessero con la natura stessa,
tornando alla tipologia delle »specie«. I dipinti
che raffigurano Hitler (Untitled, 2012) e Lenin
(Turning Blue, 2008) sono ritratti »consacrati«
del mostruoso. Tuttavia, dipingendoli Ghenie si
distanzia dalle immagini di propaganda che le
hanno generate. Mentre l’immagine di propaganda è purificata e idealizzata, Ghenie sembra
sovraccaricare le sue figure storiche con la
materia pittorica, nel tentativo di trasmettere,
attraverso il gesto, il colore e la casualità pittorica, la loro vera natura.
Charles Darwin at the Age of 40 (2014) e
Charles Darwin as a Young Man (2014) sono
rappresentazioni dello scienziato tradito dal proprio corpo. Il grande naturalista è rovinato dalla
malattia, abbattuto dalla biologia del proprio
corpo e diventa così una figura romantica, uno
spirito prigioniero di un fragile involucro corporeo.
In Study for Self-portrait as Charles Darwin
(2014), attraverso la sovrapposizione ­l’artista
identifica sé stesso con una storia ancora
oggetto di dibattito. L’atto stesso della sovrapposizione richiama un processo di eugenetica, il
risultato del miglioramento genetico dell’individuo.
Nelle opere parte della serie Pie Fight Study
(2012), Ghenie torna a una delle sue fonti
ricorrenti, il cinema, in particolare all’assurdità
universale de La battaglia del secolo, commedia
americana dell’inizio del Novecento. Questa
serie di lavori può essere vista come la mise-enabyme dell’umiliazione collettiva.
In Degenerate Art (2014), in cui il ritratto di
Van Gogh diventa l’estensione del paesaggio e
della texture della natura, la storia dell’arte
è vista in relazione all’ideologia, come suggerisce lo stesso titolo, e la superficie del dipinto
diventa un esercizio di simulazione e di comprensione implicita di questa storia.
Il terzo sottotema è Le dissonanze della storia,
un personale puzzle di fatti storici inesplicabili dal punto di vista delle connessioni tra
ragionamenti, azioni e conseguenze; una storia
­incongrua, che devia le cose in direzioni inattese e risuona della qualità intimistica della
pratica pittorica di Adrian Ghenie. Il dipinto
finale è il risultato di un processo nel quale la
casualità della pittura viene integrata all’interno del racconto.
Concepito come uno dei perni della mostra,
Persian Miniature (2013) è un’opera in cui la
precisione della miniatura viene trasposta su
scala monumentale attraverso l’uso degli strumenti pittorici dell’Espressionismo astratto.
Il lavoro parla dell’incontro con una belva selvaggia nello spazio inquietante di un bosco,
dell’angoscia dell’incontro con l’»altro«.
Carnivorous Flowers (2014) ritrae Josef
Mengele e la misteriosa storia della sua fuga in
Sud America. La sua ricollocazione in uno spazio
in cui la storia non lo avrebbe altrimenti condotto
diventa il pretesto di un’opera che ruota intorno
Persian Miniature
2013
Oil on canvas, 300 × 290 cm
Private Collection,
New York
←
Carnivorous Flowers
2014
Oil on canvas, 42 × 52 cm
Private Collection,
Denmark
Untitled
2012
Oil on canvas, 50.5 × 40 cm
Courtesy of the Artist
all’ipocrisia e al fallimento dell’idea di giustizia
presente negli sviluppi sotterranei della storia.
Duchamp’s Funeral II (2009) è uno dei lavori
più noti di Ghenie. Qui l’artista immagina il funerale del padre dell’arte concettuale con tutta
la solennità di un funerale di Stato per un capo
(di partito), stabilendo così una simmetria tra
due generi di ideologia: quella dell’arte e quella
della società.
L’impianto concettuale della mostra si riflette
architettonicamente nella riconfigurazione dei tre
spazi originali del Padiglione costruito nel 1938,
definiti da lucernari disposti simmetricamente.
Il progetto architettonico della mostra, opera di
Attila Kim, rievoca inoltre l’interesse di Ghenie
nei confronti della storia: la suddivisione dello
spazio espositivo riporta alla luce un importante
periodo della storia del Padiglione Rumeno. I tre
bianchi spazi, inondati di luce naturale, »restaurano« le sale originali del Padiglione e ricreano
la struttura classica, rigorosa e monumentale
dei saloni destinati all’esposizione dei dipinti.
Le sale sono collegate l’una all’altra da due
spazi bui, ricavati laddove si trovavano le pareti
­originali, intesi come interstizi necessari tra le
bianche sale espositive del padiglione.
Insieme ad altri importanti rappresentanti della
stessa comunità artistica, Adrian Ghenie è
tra i fondatori di Fabbrica dei Pennelli a Cluj,
sede di alcuni dei progetti artistici più dinamici
della Romania.
Adrian Ghenie ha esposto il suo lavoro presso
Centro de Arte Contemporáneo, Málaga (2015);
Museo di Arte Contemporanea, Denver (2012);
S.M.A.K. Museo, Gand (2010); Museo Nazionale
di Arte Contemporanea, Bucarest (2009).
Ha partecipato a mostre collettive presso
MAC, Belfast (2015); SFMoMA, San Francisco
(2012); Palazzo Strozzi, Firenze (2012);
Kunsthalle Mücsarnok, Budapest (2012);
Galleria d’Arte Moderna e Contemporanea,
Bergamo (2010); Liverpool Biennial (2008).
L’artista vive e lavora tra Berlino e Cluj.
Romanian Pavilion at the
56th International Art Exhibition
La Biennale di Venezia
Adrian Ghenie—Darwin’s Room
Curated by Mihai Pop
9 May—22 November 2015
Giardini della Biennale
www.venicebiennale.ro
Adrian Ghenie—Darwin’s Room is accompa­­
nied by a book edited by Juerg Judin and
Mihai Pop and published by Hatje Cantz Verlag.
The Romanian edition is published by Editura
Humanitas.
For the public events and guided tours programs
please visit our website:
www.venicebiennale.ro
The Romanian Pavilion at the 56th Venice
Biennale is accompanied by a group exhibition
at the New Gallery of the Romanian Institute
for Culture and Research in Humanities.
Curated by Diana Marincu, Inventing the Truth.
On Fiction and Reality features the work of
Romanian artists Michele Bressan, Carmen
Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovszky,
Ștefan Sava, and Larisa Sitar.
The New Gallery of the Romanian Institute
for Culture and Research in Humanities
Campo Santa Fosca, Palazzo Correr, Cannaregio
2214, 30121 Venice
www.inventingthetruth.com
Commissioner: Monica Morariu
Deputy Commissioner: Alexandru Damian
Lead Project Coordinator: Corina Șuteu
Project Development Manager: Oana Radu
Exhibition Architect: Attila Kim
Pavilion Staff Coordinator: Corina Bucea
Production of the exhibition and co-editor
of the Pavilion’s publications: Juerg Judin
Production assistant: Mihaela Lutea
A project initiated by the Paintbrush Factory
in Cluj in partnership with Film ETC. Association
in Bucharest, and organized by the Romanian
Ministry of Culture, the Ministry of Foreign
Affairs, and the Romanian Cultural Institute.
With the support of
The National University of Arts, Bucharest;
The University of Art and Design, Cluj;
George Enescu University of Arts, Iași;
Hatje Cantz Verlag, Berlin;
Editura Humanitas, Bucharest;
Galerie Judin, Berlin;
PACE Gallery, New York / London;
Tim Van Laere Gallery, Antwerp;
Nicodim Gallery, Los Angeles / Bucharest;
Galerie Thaddaeus Ropac, Paris / Salzburg;
Fundația Plan B, Cluj;
The Association of Contemporary Art Galleries
in Romania; and
The Friends of MNAC Association, Bucharest.
International press contact
Jennifer Joy, Sutton PR
T +1 646 765 6599 / [email protected]
Romanian press contact
Cristian Neagoe, [email protected]
Translations
English: Alistair Ian Blyth
Italiano: Costanza Paissan
Design
Jakob Straub