3. Montecelio - Poeti del Parco

Transcript

3. Montecelio - Poeti del Parco
Pagina 1 di 21
Claudio Porena
UNITÀ E VARIETÀ LINGUISTICA
NELLA MODERNA POESIA DIALETTALE
DELLA PROVINCIA DI ROMA
CORPUS N. 3
(MONTECELIO)
Pagina 2 di 21
Sommario
10 POESIE DI DON CELESTINO PICCOLINI
1. U poeta ’mbarazzatu
2. ’E lingue
3. Guidonia e la mia vigna
4. Motori a prova
5. Campu d’aviazione (a Monte Celio)
6. Parole scelte
7. U terzu gode
8. A scola
9. Ladri de coscenza
10. Sposaliziu resconciatu
10 POESIE DI FABRIZIO CIAMMARONE
1. ’A partita a scopone
2. ’A libertà
3. Laudato si’
4. Messa de Natale
5. U camminu
6. L’orgoju
7. U tirafòre
8. L’ideali
9. U sonéllu
10. A cogginomi
10 POESIE DI FILIPPO GREGGI
1. ’U paese meu
2. ’A crisi energetica
3. ’U sognu
4. ’A sete
5. Primu friddu
6. Storia de ’n cane
7. Nui e l’U.F.O.
8. L’indiani a cinema
9. ’A piazza
10. Nascita de ’n biastimu
UNA POESIA DI ANTONIO MARGOZZI
1. Quanno è sera
3
3
3
4
4
5
5
6
6
7
7
9
9
9
10
10
11
11
12
12
13
13
15
15
16
16
17
17
18
18
19
19
20
21
21
Pagina 3 di 21
10 POESIE DI DON CELESTINO PICCOLINI
Tratte da Rustici accenti. Sonetti in dialetto monticellese, 1972, pp. 11-20.
1. U poeta ’mbarazzatu
Canto cò quisti versi rusticani
cose scritte pè gente campagnola,
che all’aquila, che sopre a tutti vola,
preferisce tallitti paesani.
Sonetti mei, no jate tra ’e mani
de chi de ’sta parlata n’ sa parola;
me reccommano de girà pè ’a sola
terra nostrana dei Cornicolani.
’Stu dialettu latinu ’n po’ bastardu
fa scorre a stentu e varecosa ’a vena:
così vecinu a Roma pare Sardu.
Parole strocche, in u, jati, elisïuni…
’a povera barchetta me s’arrena,
se spira ventu va, però a tastuni.
2. ’E lingue
Facéanu a Babilonia ’na gran torre,
ch’avea coa cima u celu da toccà;
quanno se sentu tutti ’ntodescà,
e non se capisceanu più a descorre.
Peu munnu allora te ’sse mittu a corre,
e a forz’ ’e dì, a forza de ’nnaspà,
ognunu a lingua sea se fabbricà,
e da ’gni lingua u dialettu scorre.
Quillu nostru, presempiu’ suppergiù
sa de latinu, comme: missu, muru,
magnusu, locu… senza l’esse su.
Pagina 4 di 21
Se mitti l’s e a voce a ’mmottaturu,
parli latinu e n’te n’accorgi tu;
Franciscu, amicu meu, po’ sta securu.
3. Guidonia e la mia vigna
Vignetta mea, da patremu piantata
che ’a votticella rejempii razzente,
mo si sparita, e ’na città fiorente
comme pè ’n incantesimu c’è nata.
Invece de ’e vite all’infilata,
’na gran piazza revullica de gente,
municipiu, palazzi, ed eminente
sta ritta ’a torre vigile, quadrata.
Quanno repenzo a te me fa dolore,
ma pó svanisce tra l’idee lontane,
perchè a vedé Guidonia ride u core.
Dirrà la storia: – ’A vozze Mussolini,
vecinu a ’n nivu d’aquile romane,
nnea vigna dei fratelli Piccolini.
4. Motori a prova
E daji a fa – u u… – ’llu lapijone
de motore, nna sala ddò se prova;
stu remore più giorni se rennova,
da n’fa connette quasi più ’e persone.
Però u fastidiu datu dau frullone,
tra pocu vederrete quantu giova;
spettate l’apparicchiu che se mova,
quanno ji frulla ’n pettu a perfezione.
Eccoli, i surgi virdi se sò azzati...
vola, vola ... nnu celu sò spariti:
in vint’ore a Janeiro già ’rrivati?
Pagina 5 di 21
Jecemila chilometri, vecinu!
E surgi me i jamete quist’arditi?
Ma io ’i dico lampi a ciel serinu!
5. Campu d’aviazione (a Monte Celio)
A Pippu de Custinu de Nenella,
’rrivatu a Roma quanno se spusà,
ji disse ’n vetturinu: – Vonno fa
li sposetti una gita ’n carrozzella? –
– Ddò ce porti? – Co’ ’sta giornata bella
a Ciampino chi è che nun ce va
pé vede l’areoplani de volà?
Una gara mai vista come quella. – ’Na novità! bè propiu a Monticelli,
volanu sempre ’nnanzi a ’a stazione
p’esperimentu in tutti ’i modelli:
Esse, Breda, Capruni, Sva da caccia…
Au vetturinu, a questa descrizione,
se ji cascaru tutt’e dova ’e raccia.
6. Parole scelte
Sghiuvitu, jattu, mmastia, sonarellu,
patullu, cattabboscio, loretrusu,
troccu, cucciulapennula, magnusu,
povillu, nnecelitu, torcinellu.
Crezzona, petecone, mattavellu,
scortecchia. toppe, jommeru de fusu,
lotrecaturu, jacculu, jerdusu,
nocchiu, colubro, capetu, sonellu.
Lura, loru, muscerta, morgio, rotte,
carozzu, corrïozzu, j’incu, vavu,
carrótula, cotturu, cinciacotte.
Pagina 6 di 21
Ranciu, panciu, ppetecarellu, jovu,
ppiccia sòrda ch’è sorda… Pì, si bravu,
se già u significatu si retrovu.
7. U terzu gode
Toto e Righittu s’eranu fratelli,
sempre d’accordu, sempre in armonia,
’na mente e ’n core senza dì buscìa,
era ’n amore senne ch’a vedelli.
’N dì trovaru ’n nivittu de cardelli:
’mmagginateve pó se che allegria!
Però cou tempu, sia comme se sia,
ji ne remase unu dei più belli.
’Na vòta pé vedellu de volà,
(chè pé cantà non se stavea mai zittu)
da ’lla gabbietta u ficeru scappà.
Toto u volea tené, coscì Righittu;
se miseru all’istante a liticà:
chi fu a ’cchiappallu prima? ’u miscillittu!
8. A scola
– Vattene a scola, non te ’o fa redì…
– No’, vojo i sette sòrdi peu quaderno.
– Èssotei, curri, pozzi vence ’n terno,
questa è ’na tassa tutti quanti i dì. –
U maestru vò comincià coscì:
– Le spiagge, come il golfo di Salerno,
attenti… nell’Italia pur d’inverno…
Ma cosa fate? State fermi lì ...
– Curri! corrate! ehé! ehé! ehé!...
inàteve, i cappelli!... para, para!...
– Fermi, vi dico, a posto: ma cos’è
Pagina 7 di 21
quel pandemonio? – Pianu che revola! –
’o volete sape’ de sta cagnara?
Era entratu ’n cellittu nnea scola.
9. Ladri de coscenza
– Co’ jèce giorni già n’atra callina!
Io sto a resparagnà, sto a governalle
pe falle magnà all’atri, nnè, pè falle?!
n’se sa se che farria, per diccolina!
Pe’ prima cosa scì, ddema’mmatina,
’o dico de filatu au marescialle:
’n galera ’e ladre, l’hau da ’mmanettalle!...
Saccio chi so, lo vederrau per dina!...
Chirette mèe, chirette, chire, chi…
Che ji pozzanu nasce ’e penne ’n faccia,
che a lettu se ’a pozzanu fenì! –
– ’A senti Betta? tocca contentalla
arminu pe’ sta vòta; caccia, caccia,
’ssa callinella; a lettu ’gna magnalla. –
10. Sposaliziu resconciatu
– Allora remanemo che ddemà,
giacchè sta tuttu quantu preparatu,
comme semo d’accordu cou Curatu,
’stu sposaliziu poterremo fà.
– ’Ntennémoce pó bè: ma tu ’i dà
’lla casa jó nnu Bùveru e u Cioccatu?
– Non penzà a quesso, che si buscaratu!
spusàti, doppu se provvederrà!
– None, none! tu m’ha da fa’ sapé
se j’assigni u Cioccatu o ’e Macchiarelle…
Quello che vojo dà, ’o do da me. –
Pagina 8 di 21
– ’N se fa più gnente! spartime ’e ciammelle;
fijota pe’ moseo te ’a pó tené:
te ce mmascari tu co’ ’e vunnelle. –
Pagina 9 di 21
10 POESIE DI FABRIZIO CIAMMARONE
9 poesie da Parlata mia, Montecelio, 2000, pp. 9, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 27, 29; una poesia da Mezzaluna
della poesia e della canzone sabina, Centro sportivo Mezzaluna, Mentana, 1989, p. 35.
1. ’A partita a scopone
’A vita - dicea tata - è comme quanno
facissi ’na partita de scopone.
Tutti tenémo jèce carti ’n mani
però tu tè ’e bbastuni e io ’e denari.
Chi tè cinque figure e chi do’ sette.
Chi jètta l’assu prima e chi u repusa
pensènnose che pòzza servì dóppu.
All’ìmprovisu po’ te fau do’ scope!
Tu circhi de refatte... e te fau l’are.
Te si tenutu u settebéllu a parte
ma non te u pô giocà perché ’a partita
fenisce tutt’assieme e... vaffanculu.
All’ùrdimu però, e quésso è ’o béllu,
tuttu quello che è dìsparu ... reppara!
2. ’A libertà
“Te vô fa ’a casa! Revórgite a quillu:
co’ do’ menuti tenerrai ’a licenza.
Cértu te fa u piacere ma però…
quann’é se vóta ’n te nn’ha da scordà.”
Soscì dicéa compare Pippu a Ninu
seduti nne’ u murittu su ppé ’a Pòrta,
a rescallasse a sòle comme ’a serpe
’n giorno ’e novembre dell’ottantatre.
“Sénti compa’, – ji vardà rittu ’n faccia –
io conto pócu, campo de pinzione,
non ce tèngo l’amici ne ’a Communa
Pagina 10 di 21
ma u centurinu non me u so’ mai sciótu!”
Se rizzà rittu e comme ’n giovenóttu
reboccà i scalinòtti ’e u Castellucciu.
3. Laudato si’
E piove a ’a fine, própiu a mezzagustu,
quanno che l’aria è diventata spéssa,
’e tòppe arse, l’arbori ’mmosciati
e ’o callu è comme ’n velo da tajane.
’Ncomincia pianu e quanno ’e prime gocce
’rrìvanu ’n terra paru ’mpaurite
comme (te nne recórdi !) u primu basu
che voléa moccecà .. . e era ’n sospiro.
Se ’ncorónanu ’e gocce sopre a ’e foje,
l’aria è piena de dduri e de coluri
po’ diventa liggera, fresca, azzurra
mentre lontanu u tónecu resbarza
da cima a cima jó, fino nne’ u mare.
È vita nova grazie a Dio Signore.
4. Messa de Natale
Fìjoma micchia me ss’è ppocinata
co’ u capittu ppojatu ’n sinu a ’a matre.
’Gni tantu e quantu l’atra sèrra 1’ócchj:
vè arrétu, revà ’nnanzi... é mezzanotte.
Resbàrzanu pe ’e vòte i canti antichi
e lèmme lèmme rejimpiu l’acchjesa;
l’aria ddora de ’ncénsu, è tuttu scuro
ma ’n funnu ’lle cannéle paru stelle.
Hau scopertu de 'bóttu ’u Bambinéllu
e l’ócchj me fau ’n po’ de cecaròla:
è sonnu de sicuru… mica piagno!
Pagina 11 di 21
Stau tutti ritti. Non se mòve foja.
Quatunu tósce. Se rómpe l’incantu.
Fìjoma se revéja e me dà ’n basu.
5. U camminu
In quilli témpi che te dico io
’gni cocina, a Monticélli, era ’n camminu;
quillu più róssu, quill’aru micchjttu
quatunu vécchju che a casu jéa a fócu.
Però quillu de Rosa era u più béllu,
reazzatu da ’n tèrra co’ i mattuni,
co’ u sedituru trénto da ’na parte
e da quell’ara i trunchitti a seccane.
Me ccé recòrdo ’ncora nonno Arfonzo,
co’ ’a mantèlla strasciata e co’ u bastone
che cocéa ne ’a patella ’e callarroste.
E u cotturu, ppiccatu su ppe’ u ’ncinu,
volléa ’gni sera, pure se a volline
eranu do’ carózzi e quattro mela.
6. L’orgoju
Te ggusterrìa che scì, faccia der poi,
fijemu ’Ntonio mó ch’è ’n’avvocato.
Ma u témpu, i sacrifici, i sòrdi, ’e pene,
’a scìscima dei giorni dell’esami
a u patre e a me, a nui, chi ce ’a repaca?
Tu no de cértu che ’n sa còce ’n óvu,
non sa discorre né sa statte zitta
e de figura po’… lassamo stane.
Arminu ce tenissi qua’ levitu,
’na vigna, che te dico, ’n buçiu ’e casa!
E ’nvece gnente, mancu ’a mantellina
Pagina 12 di 21
pe’ rescallatte quann’é fa strinóne.
E allora fija me’ sa ch’ha da fane…
scòrdate ’Ntonio e ’n te fa véde piune.
7. U tirafòre
’N quella cocina co’ ’a credenza a vetri,
co’ ’a conca, u sciaquaturu e u lume ’e carta
scacarijatu ’e mosche su pe’ u filu,
ci stavéa ’n tavulinu sganganatu
co’ u tirafòre refattu da pócu.
Se quante cóse ce capéanu trénto!
Ci stavéanu i spaghi pe’ taccane,
un cortellacciu mézzu rruzzunitu,
qua’ sarviétta magnósa, ’na ’ncerata
do’ cannele co’ i pròspari, tre tappi
’na cartolina co’ u fiju sordatu,
’a carta straccia co’ i cunti refatti,
qua’ capoccétta d’aju, ’na cipolla
e ’n pezz’ ’e rénga ’n mézz’a ’n giornalacciu.
8. L’ideali
Zi’ Arfonzo era conténtu ’lla mmatina
de portasse pe’ ’a mani u nepotillu
passu passu pe’ ’a via de campusantu
u dóva de novembre che so’ i Mórti.
Ji fézze vedè i vécchi parénti
’a moje morta ’n témpu de spagnola,
’ppicciaru i lumi, mìseru qua’ fiore
e all’urdimu u portà ’nnanzi a ’a cappella
ddo’ stavéanu i caduti der diciotto.
Ji reccontà der Piave e de Cadorna,
po’ ji leggì ’lla scritta che dicéa:
Pagina 13 di 21
“Chi è mórtu pe’ l’Italia è sempre vivu”.
U recazzittu co’ ’e mani ’n saccòccia
ji vardà ’n faccia e fézze “E che vòr dì?”.
9. U sonéllu
Quann’ero micchju ce tenéa ’n sonéllu
co’ ’o stagno rrovinatu jó nne u funnu.
Servéa pe’ pijà l’acqua trénto a ’a conca
acqua de fontanella fresca e dóce.
’Gni tantu ce repènzo e me dispiace
de vedéllu piccatu ’n mezzu a ’o rame
nne u muru dè ’a cocina, pe’ bellezza,
comme se ’n fosse stato bónu a gnente.
Mo’ quanno vedo recazzi e recazze
sbracati sopra a ’e ssédie ne qua’ barre
co’ nnanzi ’n bibitone ’e cocacola
me revè ’n capu quanto era più béllu
de revenì ’ccallati da pe’ ’a via
e fasse ’na bevuta nne u sonéllu!
10. A cogginomi
Casa de nonno, quella su a ’a Vucèra,
propriu ne ’a abboccatura ’e ’u Capucroce,
ddò è nata mate e ddò ce so crésciutu
’mpauritu da ’o scuru e dai rémuri
co ’u focu sempre arzillu e ’a ddore ’e sugu,
co ’e feste de Natale, co ’a caciara,
co do’ bell’órti ’nfaccia a tramontana,
e cantine, ’u ranaru, ’u puzzu e l’arca
sempre piena de pane e de ciammelle,
mo’ dice che se sfònna. .. e ’a tòcca a vénne.
Certu se s’a da fa…! Ma me cce ccòro
Pagina 14 di 21
perchè ’lle poche vòte che ce passo
sento comme ’nlamentu’ ’nsieme a ’u véntu
“de tanta gente ’nci sta più gnisciunu!”.
Pagina 15 di 21
10 POESIE DI FILIPPO GREGGI
8 poesie da Il tesoro della memoria. Composizioni nel dialetto di Montecelio, s.e. (tipolit. Veligraf), Montecelio 1992, pp. 11-20; una poesia da Mezzaluna della poesia e della canzone sabina, Centro sportivo Mezzaluna, Mentana, 1989, p. 25; una poesia tratta da OSVALDO SCARDELLETTI (a cura di), Premio di poesia dialettale sabina, Centro sportivo Mezzaluna, Mentana 1988, p. 61.
1. ’U paese meu
’U paese méu
è quillu de sbinnonnomi…
’n pressepiu de casi a carge
reppennicatu ’n faccia a Roma
’ddó
’n concerto de campane
da tre acchiese ’n celu va
e de carnevale, a tammorellu,
se stornella fior de ’gni cosa
e non manca mmai gnisçiunu
a ’n accompagnu
o a precessione
de ’a Madonna d’agustu o d’abbrile;
’e vunnelle ’ncantaru Pinelli
i pocinélli e i cellitti cchijcchijanu
i jattarelli giochéanu a murè, padregirò,
dòpedo, zicula e bbrusçio,
i vignaroli stannanu, ccajanu, rencuveranu,
e da ’e fratti
che de primavera
ddóranu d’acacia e de ginestra
sfucanu musçerte e racani
e bbrillanu co’ ’a lucetta de ’e cucciulapentule,
’ddó se reccontéanu ’e farfaluche
de Gnelella e Cicinfanfarronittu
e de Fati, Dame e Gnoffi
ch’ha datu ’n re a Roma,
bianca pietra a tuttu ’u Munnu
e suvore e sangue
pe’ ’lla pietra.
’U Paese meu è quillu
’ddó tutti se jamanu pe’ nome.
È Monticelli.
Pagina 16 di 21
2. ’A crisi energetica
Comme jerrà a fenì’ quest’Energia
no’ ’o sau mancu i scienziati
che pe’ tuttu ’u munnu ’ffaccennati
cercanu a scoprì’ qua’ nova via.
I puzzi de petrojo só ’ssuccati;
se sfrutterrà de ’u sole ’a calloria,
’u focu de i vorgani, ’a magnosia,
i gasse da ’a Terra spriggionati.
Diciu che averrà fine ’o petrojo
e ’ntantu tutti l’arabbi sceicchi
ce fau a nui da’ funnu a ’u portafojo.
Se ìni ’a Scènza! Sprèma ’e cerevèlla
senno retoccherrà a pezzènti e ricchi
reì pe’ fasci ’e carpene e d’armella.
3. ’U sognu
Te vidi ’n trono rre e ’mperatore
riccu sfonnatu comme Paperone,
a pane e acqua, magnus’accattone,
novellu Casanova nell’amore.
Nne ’u cinema e teatru bbravu attore
fà tridici co’ ’u jócu de ’u pallone
fà tanti sporte e vinci da campione,
ridi contentu o ’nfergi pe’ ’u terrore.
Co’ ’a capoccia ’n ce sse reccapezza
ché quanno dormi pija a camminà:
a i sogni non se mette ’a capezza,
da ’a raggione non se fà ’cchiappà;
’o bbellu è… che è naturalezza
’u sognu è ’a più ranne libbertà.
Pagina 17 di 21
4. ’A sete
Da ’u levitucciu jó pe’ ’a Crapara
se nne revè ’ppojatu co’ ’na canna
tra ’a callaccia che luju ce manna.
Tuttu silente, fôr che ’a cecara.
Balla ’nfocata ’a Vecchia pe’ ’a carrara
e tantu porverone sente ’n canna:
se rellegra a ’a vista ’ell’acqua jara
sotto a ’na perguletta de Sant’Anna.
Scioje ’a passina e bbocca rittu;
’e labbra arse già se sta a lleccà
nnâ crapa ci sta apposta ’nu sicchijttu.
– È bbona ’st’acqua? – fà azzenno ’a rete.
Marcucciu che stavéa a cimijà:
– Se vede che, compà, tu non ha sete! –
5. Primu friddu
Piovillica e pennecchia da tre dì.
Nne llóru méu dô merle
’gordonite bbeccanu
’e pallocchette nere.
Pe’ terra se nnàtica ruspenno
’na covanciunciuletta.
’U petturusciu
padrone de ’a fratta
se ’mpavona
(o ’u spulla ’u ventu).
’N lampu. Ha tonecatu.
Refuju tutti
tra i generusi
macchijuni de ’e Carpeneta.
Sparisciu tra coluri
che chinca pittore
vorrìa sapé’ refà’.
Pagina 18 di 21
6. Storia de ’n cane
’N cane bbastardu tuttu spelacchiatu
dorméa sott’a ’na pianta de ’u Palazzu
quanno vè’ ’nzurdatu da ’n recazzu
che co’ dispetti e sassi ’a revejatu.
’U cane musçiu musçiu j’ha rregnatu
jedennoji perché de ’llu strapazzu
– Che te sò fattu p’èsse bbastonatu?
Se rrizza e corre via comme ’n razzu.
Pe’ pocu ’u schivà ’na mill’e cento,
se ji ffiarà ’n misçillu ’mpaoritu,
vedde ’n portone opertu e bbóccà rénto.
– Pussa via canacciu rrognonitu –
se sentì dì co’ ’n arderatu accento.
’N mmocca a ’u ’cchiappacani pò’ è fenitu.
’Se ffattéa nnâ rete ’e ’u camioncinu
che a ’u canile jéa velocemente
gguajènno salutéa tutta ’a ggente
piagnenno e ribbellennose a ’u destinu.
E co’ ’n laugnu sempre ppiù languente
rejama ’n lupu trénto a ’nu giardinu
comme pe’ diji – Tu, fratellu, arminu,
sappi che io non sò fattu gnente.
Che male è ruspà tra ’a monnezza?
revanzi e scart’ ’e pà’ magnasse?
n’avé’ padrone che te tè’ a capezza?
e sta’ quantu te pare ’llotrecatu?
Fratellu méu, me daverrau ’o gasse
se vivu non sarrajo sezzionatu. –
7. Nui e l’U.F.O.
Credamo che nnu celu stau a ggirà
ommenitti d’atri munni, a centinara
Pagina 19 di 21
che ggiranu tra luci e fau a gara
pe’ visità ’stu munnu e ’ste città.
Non scignu mmai però, ’n se stau a fermà
tra sta’ gentaccia ’e bbè’ ccosçì avara
che nasce campa more tra ’a cagnara.
Vedate nnî giornali che ci sta!
Colombo ì, e vedde ’n atru munnu
mejo de quillu che se conoscéa,
defatti se ’nzemà’ da capu a funnu.
Che fau quiss’ommenitti all’europea?
Me sa che quanno hau vistu ’stu sprefunnu
recurru a tutta bbirra a casa séa.
8. L’indiani a cinema
Secundu a ceruloide americana
mostranu sempre scarza intelliggenza,
sau solo corre appressu a ’a diliggenza
o bbòni a circondà ’na carovana.
Consuma ’a ggente ’sta traggedia umana
’n se penza a ’a lotta pe’ ’a sopravvivenza:
’na banda de zulù ’sta razza indiana
ch’ha da subbì’ de’ i bianchi ’a prepotenza.
’Sti pelleroscia comme ’a conserva
só’ nemichi de i bianchi e de ’u progresso
pe’ questo vau ’nzerrati nnâ riserva.
Se dionneguardi pó’, ’sti tinti mostri
nne ’na battaja stau p’avé’ successo
sôna ’a tromba… e ’rrivanu i nostri.
9. ’A piazza
’Spóne ’a robba ogni mercataru
(comme ’e botteghe fau co’ ’a vetrina)
Pagina 20 di 21
a Sangnuvanni, ’u gioveddì a mmatina:
– Melù, argentine – strilla ’u pesciararu;
smusçigna nne ’u sicchiju l’aliciaru,
sbòta ’e pezze quillu de ’a pannina,
’a carta pe’ ’u cesso e ’a varecchina
pe’ dò bbaècchi offre ’u cocciaru.
Se fau affari nne ’gni bancarella
e simamente quelle de ’o magnà’,
mma fenitu ’u mercatu, poverella,
’sta Piazza me dà comme ’na tristezza
dacchè nne ogni angulu ci sta,
mmucchiata e sparïuni, sol monnezza.
10. Nascita de ’n biastimu
’Gni giorno nnû senatu jéa Catone
sturbatu pe’ i sogni fatti ’a notte
convintu che ’a vecina nôve bbòtte
potéa portà e gnènte cose bbòne.
– Bbadate che ’stu friscu ficorone
vè da chi ce mosse tante lotte,
’ddó’ Attiglio ’ttummularu co’ ’a vótte.
Sentate a mme, mannamoce Scipione. –
A forz’ ’e dì, a Porto Fruviale
Roma carecà armi e sordati,
prospari, pajaccia e sacch’e sale.
De storia se jempijru nôve paggine
e diciu quilli che se só’ ’mparati:
– Che pozzi ì, comme ì Cartaggine –.
Pagina 21 di 21
UNA POESIA DI ANTONIO MARGOZZI
Tratta da OSVALDO SCARDELLETTI (a cura di), Premio di poesia dialettale sabina, Centro sportivo Mezzaluna, Mentana 1988, p. 71.
1. Quanno è sera
Sparisciu ’e facce ’e vuci ’a paura
se ’ppiccianu i lampjiuni, e
nnì viculi trento ai cantoni,
se smorzanu i remuri, quanno è sera.
’N momentu quistu de ’nà gioja vera,
de stà tutti ’ntorno a‘'n tavulinu,
de reccontasse de ’n picchjier’e vinu
de fà ’n po’ de storia, ma de quella vera.
E sallu i recordi, comme ’n fiottu,
dei padri, dei nonni, de fatti reccontati,
de seculi passati
nzerrati trento au pettu.
’Ntantu ’u silenzio và rejempienno tuttu,
fiotta ’o sangue trento ae vene,
pisi quantu datu, quantu te révène
prima che ’o scuru tesse gnjotta tuttu.