Enrico Malan E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra, Pesci e

Transcript

Enrico Malan E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra, Pesci e
Enrico Malan
E bestie duméstéghe e sarvaighe de terra,
Pesci e bestie de marina,
I auxeli
... u parlà u l’é cume in arburu,
cume in arburu d’auriva
che ti u tagli e ti u capuli,
ma u ven turnà ancù a burrì.
(da I Nenari di Renzo Villa)
Prefaçiun
“Nonno, me li fai vedere i pescioni in Internet ?”
U mei nevetu, d’ubrigau in ca’ pe’ a freve, int’a giurnà che gh’ava imprumessu de
purtaru au Müseu Uceanugraficu de Munegu, inte caiche maneira, u vurreva
infurmasse insce cheli pesciassi.
Pe’ mi l’é staitu in piaixé. Int’in pa’ d’ure gh’òn tirau zü da’u web diverse mene de
pesci, dai ciü pecin ai ciü grossi, l’ava stampai e inscì impaginai cu’a costa. L’é
staitu in veru piaixé daru a mente intantu ch’u sfögliava, cun interessu, u “libru” che
gh’àva preparau.
Ma ciütostu aviau, u mei Andrea, ch’u stava za’ in po’ ciü ben, u l’é duvüu partì pe’
turnassene a ca’ sou, a Sarzana, e a mi, inte l’urdinatù, me gh’é arrestau tüti cheli
pesci che ava “pescau” pe’ elu.
L’é staitu alura che me vegnüu int’a testa l’idea de fa’ inscì pe’ mi in bèlu libro, tütu
a curui, cu’i pesci d’a nostra marina, scritu int’u nostru parlà, ma ch’u l’avesse pe’
fegüre u ciü puscibile d’i mei francubuli. Ghe n’àva pareglie scarae mai aduverae,
che ava acatau candu ava messu inseme a cugliüa insc’e cunchiglie. Sun andaitu
a cunsürtà e püblicaçiun d’u sciù meigu. Azaretti, cun drente u libretu “Imparamu u
Ventemigliusu”, i çinche vulümi d’u “Vocabolario delle parlate liguri” d’a Cunsurta,
chelu cu’u repertoriu speciale insci’a pesca e regordandu tütu chelu che ava
imparau candu eiru stau apröu â tematica de francubuli insci’a Vita d’a Marina,
ch’a l’àva prucürau in mügliu de premi, int’ê Mustre Filateliche, a’u mei caru amigu
Nando Ferrarini, che da tempu, oramai, u ne gh’à lasciau.
Però, inte “Imparamu u Ventemigliusu” se parla aiscì de bestie dumestighe e
servaighe, de sarpenti, bestiete e auxeli, e alura, vistu che u materiale filatelicu u
nu’ me manca, gh’òn azuntau autri dui capituli: “Bestie dumesteghe e sarvaighe de
terra” e “Auxeli”.
Seron pocu mudestu ma chelu ch’òn faitu u m’é piaixüu.
Speru inscì che me nevu, in giurnu, u pöscie apreixà stu mei travagliu, ch’u l’è
staitu propiu elu a ispirame.
Enrico Malan
U nostru parlà
1 E bestie duméstéghe ê ave
2 E bestie sarvaighe de tèrra
3 Pesci e bestie de marina
4 U fundu d’a marina
5 U gussu
6 Cüriusità
7 A pesca int’a marina
8 A pesca cu’a cana int’a scciümaira
9 I auxeli
10 Modi de dì e atrassi pe’ a pesca
11 Glossario
E bestie
dumesteghe
E bestie dumesteghe
Ina vota gh’éira tanti cavali ch’i serviva a tirà e carrosse pe’ purtà e gente, e carri e carreti
pe’ purtà a roba.
Au sou postu avura gh’é i automòbili e i camiùi.
ase
mü, müra
souma
In campagna, duve nu gh’é de strade pe’ i automòbili, s’aduverava ancura i müi ê müre pe’
purtà a roba in sci’u bastu e, càiche ràira vota, pe’ u stessu travàgliu, in ase o ina sòuma.
vaca
crave
pegura
Vache, crave e pégure, ch’i se ciama iscì fée, i se ten pe’ u laite.
cravéu
crava
crava mùta
Ina crava de dui ani, ch’a l’é bona da mangià cume in cravéu, a se ciama bima. E crave
sensa corne, i se ciama crave mùte.
böi cun l’arau
bö ch’u tira in carru
I böi, ina vota, i se üsava pe’ lavurà a terra cun l’aràu, duve gh’éira de fasce larghe e int’u
cianelu e càiche vota iscì pe’ tirà u carru, ma avura si travagli i se fan cu’e machine.
aràu mudernu
mautùn o aréu
becu
U mascciu d’a pégura u se ciama mautùn o aréu, chelu d’ê crave, becu.
E pegure, d’estae, i stan insce l’arpe e d’invernu, candu in sce l’arpe gh’é a neve, i e porta
in cianüra, duve fa ciü caudu.
Inti nostri paisi, a transumanza, u viagiu d’ê sciòrte d’a cianüra a a muntagna, e a revérsa,
inta stagiun, u l’é ditu “ghidàgiu”.
I padrui de e terre, interessai dau passàgiu de e sciòrte, i dava modu au stercuràgiu,
sereva a di’ ch’i gh’e lasciava pastürà e passà a nöte, pe’ utégne l’ingràsciu de chele terre,
pe’ u ciü prai o aurivei.
vaca
vitélu
vache
Pe’ a carne, in ciü d’i vitéli, d’i cravéi e d’i agneli, s’aleva càiche vota, in porcu
porcu
porchi
porchi
e suvente cunigli e gagline, ch’i fan iscì i övi.
galu e gaglina
bebin
ciossa cu’i pulin
bebina
pulin
frixuna
oche
oca
oche
Duve gh’é de lone o de bearoti d’àiga se pö tegne pàpure e oche, ma da e nostre parte nu
se ne vé gairi.
papura
papureta
pàpure
De nöte, e vache, e crave, i viteli e e àutre bestie i stan int’u stàgiu, in sc’in léitu de giassu
furmau de paglia, custi e ramete scapüssàe, ch’u serve pöi da ingràsciu pe’ a campagna.
cunigliéira
cunigli
Però, de vote, i cunigli i se ten inte gàgie, ch’i se ciama cunigliéire,
gali
gaglinà
galu e gaglina
can da gàrdia
can
can da cacia
I cai i serve pe’ fa a gàrdia e pe’ andà a cacia,…
gata cu’i pecìn
gatu cu’in grumiscélu
mignìn
…i gati pe’ piglià i rati.
gatu
can
gati
can
Abeglie
I Egiçiai, au curmu d’a sou çivirtà, i l’àn degagiàu l’alevàgiu de e àve. Nui àmu pusciü savé
che, pe’ utegne d’i amei assai ciü de varù, cavài da “pollini” e “nettari” de sciuriüre in
spéce, i dàva mòdu a in tipu d’alevàgiu ch’u l’éira faitu stramüàndu i arbinài insce barche,
longu u Nilu.
abéglia
De e abéglie i se sun interessài fina i Assiri, i Babilunesi, i Ebrei, i Greghi e i Rumai. Gh’é
d’arregordasse che l’amé u l’eira cunsciderau u “néttare” d’i Dei, a sula sustànsa
aduçànte pe’ alura cunusciüa.
u brüscu
u burégu (trùssu vöiu)
l’arbinà
L’arbinà u l’é ina casceta adata a mantegne i bugni insce de terai ch’i pön bugià, cuscì da
purré cuntrulà e levà i prudoti cuntegnüi: amé, çeira o survàt , fandu a menu d’amassà e
àve.
E ave, che ciamamu iscì abeglie, i sun bestiete maiscì laburiuse. A sula ave ch’a fa i övi a
l’é l’ave regina.
E béghete, sciortie da l’övu, i sun mantegnüe cun u mangià d’a maire. Dopu catru giurni,
chele destinae a diventà regine i cuntügna a esse mantegnüe cun u mangià d’a maire, e
autre cun l’amé. Da ina cuà ghe pö nasce ciü regine, ch’i se ne van da l’arbinà, cun in
pecin sciamu. A prima regina ch’a nasce e a nu sciama, a l’amassa e autre ascaixi regine,
vegnendu a esse a sula regina, inte l’arbinà.
Pe’ galà i övi, e regine, i l’àn da besögnu d’i mascci, ch’i sun ben ciü grossi e ensci. Sulu
ün d’i mascci u l’arresce a acubiasse cu’a regina, ch’a vöra fin che stu li u nu l’aciapa. Pöi,
i mascci, i möire tüti d’â fatiga o amassai dae ave uperaie
E uperaie i l’àn da fa paregli travagli: da netezà l’arbinà a l’alevagiu d’ê beghete, â
frabicaçiun d’i favi, faiti de çelete, au masaghinagiu d’ê granete, au travagliu de riçerca d’u
sciügu d’ê sciure.
E ave i “parla” infra de ele pe’ dasse infurmaçiun insci posti duve s’atröva da mangià. U
sistema ch’i l’aduvera u l’é faitu de fegüre, ch’i sun diti “bali”. Candu i l’atröva in postu
duve gh’é d’u mangià, s’u l’é a 50 - 100 metri, l'ave a u dixe ae cumpagne cun in balu a
çerciu, ch’a l’incumensa a fa candu a s’é descarregà. A se bugia cun pecin passi, lesti,
insce u cian d’a brésca, fandu de çerci strenti e scangiandu suvente direçiun. Dopu u balu
ch’u pö dürà pochi segundi o fina in menütu, l'ave a raca ina taca de u sciügu d’ê sciure.
Alura e ave i sciörte in gran nümeru. A növa ch’a gh’a daitu a l’é staita: ”da veixin a
l’arbinà, versu punente, gh’é abundansa d’u mangià che v’òn purtau”.
E bestie sarvaighe
de terra
E bestie sarvaighe de terra
luvu
Sti ani int’i boschi gh’éira i luvi ch’i mangiava e àutre béstie sarvàighe e, càiche vota, iscì
pegure e crave, ma l’é ascaixi duxent’ani ch’i sun sparì.
vurpe
vurpe
vurpe
Gh’eira inscì de vurpe, de fuin, de màrture,
fuin
fuìn
màrtura
màrtura
tasciu
tasciu
tasciu
de tasci, porchispin,
porchispin
porcuspin
porcuspin
U porcuspin u l’ha a schina cüverta de spine e pe’ diféndise u s’agrupa,
furmandu ina balòtura spinusa.
bélura
gi
bélura
gi
bélura
gi
de bélure, gi e scuairöi,
scuirö
scuirö
scuiröi, scuirö,
scuirö
levre
de levre, gati sarvaighi, luire e porchi sarvàighi, che avura i ghe dixe cinghiali.
gatu sarvaigu
gatu sarvaigu
gatu sarvaigu
Dau 1709 au 1715, in zeru incustümau, ch’u l’à fina faitu möire ina bèla partia de antighi
arburi d’auriva, u l’à atrau, suvente, assauti de luvi çervéi, de belure e de gati servaighi.
luvu çervé
luvu çervé
luvu çervé
De segnalà a calità de sti assauti se n’éira incarregai i “Negri”, chi fava bataglià a
campaneta de l’Oratoriu, cun de sonate deferenti, a segunda d’a calità de se bestie.
luira
luira
luira
E luire i stava int’a scciümaira
porcu sarvàigu
porcu sarvàigu
pecin de porcu sarvàigu
tarpa
capriö
camusciu
camusciu, camùne
ratu
Pe’ contru i rati i sun sempre abundanti, sece cheli pecìn ch’i zira pe’ e cae, sece i rati da
cundütu, …
… e gh’é de ratapene ch’i sun rati ch’i vöra de nöte.
Gh’eira ina vota ina raça de ratin. I l’eira cuscì pecin ch’i nu purreva sciorte dae sou tane pe’ çercà caicosa da
mangià, percose sübitu caich'autra bestia ciü grossa, cume gati, auxeli e rati ciü grossi, i se gh’asbrivava e i
feniva mà. Poveri ratin, i nu purreva propriu ciü vive cuscì! In giurnu, u ciü veciu de sta povera raça de ratui, u
sé messu a pregà. Ma chi u l’avereva duvüu pregà? U pensava: Nui ratin, a cale scignù purrerescimu ciamà
agiütu? U l’eira ciacrinau, nu pe’ elu ma pe’ tüti cheli ratin ch’i l’eira nasciüi da pocu tempu e pe’ tüti i autri soi
ratui cume elu.
Ma u Scignù d’u mundu u stava a sente, e pe’ purré paixà u veciu ratun, u se gh'apresenta sut’a furma d’in
ratin, ciü o menu cume i l’eira sti poveri meschineti, e u ghe dixe: Sun vegnüu pe’ dave a puscibilità de vive
cume tüte e autre bestiete de stu mundu. Ve faron cresce e are e ve ciameré “ratapene”. Vöreré cume i auxeli,
sciortiré sulu de nöte e vörandu truveré tanti muscin che mi òn fau nasce pe’ vui. Serà cuscì che purreré vive
tranchile e vörandu mangeré, e candu u su u scciairirà u celu, vui ratapene, ve n’anderé a dorme int’e crote,
apesi au plafun. Cuscì seré sempre au següru.
De seire, mirandu e ratapene ch’i vöra cume auxeli scurrendu i muscin, ringraçiu u Scignù. A vita a l’è pe’ tüti
cara, ascì pe’ i ciü pecin. (Erminio Malan)
marmote
marmota
E nostre muntagne i sun cine de marmote, chi fan a sou tana insc’e bunde zirae au sù,
marcandu e spartenduse tütu u territoriu. De giurnu i sciorte dae tane pe’ çercà da mangià,
ch’i cunsüma standu assetae insc’e zarpe de darré. Candu i sun föra d’a tana, i se tegne
alertae, mandanduse de scibri, ch’i l’àn deferenti cuntegnüi.
lona
ràina
bagiu
ràina
bagiu
ràina
bagi
Inte l’àiga ferma d’ê lone e d’ê peschéire se tröva de ràine, de bagi e de serpe, ch’i ghe
fan a cacia pe’ mangiaseri.
sèrpa
sèrpa
sèrpa
sgurbia
sgurbia
sgurbia
Ae sgurbie, ae labrene e ai angöi ghe piàixe invece u càudu e
i stan vurenté a piglià u sù.
piglià u su cume e sgurbie
angö
angö
angö
angö: chelu ch’u vé u vö
labrena
labrena
labrena
bisciacoca, bisciabornia
Inte l’erba ghe sta a bisciacoca, che i ciama iscì a bisciabornia percose e gente i se
credeva ch’a nu ghe viesse.
bassa-basseta
bassa-basseta
bassa-basseta
bassa-basseta
Int’e nöte d’estae, i vöra de bestiete negre e i l’an ina lüxe ch’a s’açende e a s’asmorsa.
Ina vota i fligliöi i ghe cantava:
“bassa-basseta, végnime in man, che te dagu in tocu de pan!”
lümassa
lümasse
vermu
lümassa
bavusa
Candu ciöve sciorte föra i vermi, e lümasse e e bavuse,
ch’i sun lümasse sensa sgröglia.
babarota cu’a teragnà
E babarote i mangia furmigure, musche, muscìn, sinsare, parpagliöre e autre béstiete ch’i
vöra e, pe’ pigliare, i fan e teragnàe duve vüràndu, i van a imbrücàseghe
sinsara
musca
furmigura russa
furmigura
muscìn
musca
furmigure russe
furmigure
sinsara
muscassu
furmigura russa
furmigure
bega
parpagliöra
bega
E beghe i sun béstiete ch’i mangia a verdüra e a früta,
e che pöi i deventa parpagliöre.
grilu
grilassa
grilu cantairö
De grili ghe n’é de tante mene: gh’é i grili de prau, ch’i canta in mezu a l’èrba, e grilasse,
longhe cume u diu, ch’i vöra cume auxeli, e i grili cantairöi, ch’i sun negri e i canta giurnu e
nöte u sou cri-cri.
babarotu d’u cornu
pistùn
pistùn
pistùn
Légi, piaixénti e agaribài i pistùi i sun maiscì ligài a l’àiga e intantu che caicün u çèrne de
vörà e sacagnà insce lone d’ê scciümaire e d’ê rivaire, a d’i autri gh’apiàixe sta’ insci
lagheti d’ê aighe càrme, insc’ê lone, insc’i pantài.
cràva muta
E cràve mute i sun assai aspèrte inte l’arrestà ferme,
caminà o cure insciu ciàn de l’aiga carma.
sücairöi
Maire Granda Manin a ne cuntava che, candu a l’éira garçunéta, inseme a d’i autri figliöi d’u sou témpu, inte
caude seiràne d’estae, a s’amüsàva a smorsà e lüxe (stupìn de candére e lümin) ch’i ilüminava i taurin d’i “bar”
d’u tempu, (da veixin au 1890), duve gh’éira assetai i “scià”, pe’ atastà in sciurbétu o büve ina bribita fresca. I
l’arresciva a smorsà chele lüxe aduveràndu in grossu parpagliun d’a nöte, u sücairö. Ligau de pe’ e zàrpete
cu’in fi’ da cüxe, u l’eira lasciàu liberu (se fa’ pe’ di’) de svöratà versu ste lüxe, duv’u ghe picava surve,
smorsàndure. Tütu cantu u l’éira acumpagnau da ina firastroca ch’a dixeva:
Sücairö, sücairö, va’ insci’a sciura de me’ sö, s’autrementi te pelücu ücu, ücu, ücu, ücu
E sgröglie ch’i sun servie a fa’ cresce i magnài, e bestiete chi fan a sea, ina vota che stu fi
preçiusu u l’é staitu arrecampau, i l’arresta cuchétu, ch’u l’é in maiscì bon ingrasciu pe’ e
ciante.
tartüca
(tartarüga)
rabuìn
rabuìn
tartüca
(tartarüga)
tarantura, scurpiùn
cagnö
tarantura, scurpiùn
giacumineta
A giacumineta, paresce ch’a preghe, ma u mascciu, intantu ch’i s’acùbia, u l’arreséga
d’esse mangiàu.
scuraboschi
tesuirete
tesuirete
tesuirete
gaglineta d’u Bambin
A gaglineta d’u Bambin a se ciama inscì gaglineta d’u Scignù
véspa
véspa
brésca
véspa
véspa
brésca
vespàssu
babarotu d’ê röse
spüasanghe
babarotu d’ê röse
rubatabüse
Mitulogicu rundelavù d’u sù, maiscì adurau, scurpìu insce çentenàe de munümenti egiçi,
màrcu d’a renasciùn.
Pesci e béstie de marina
I pesci i l’an in scheletru, che, inte cheli pecin e mezai, u l’à pe’ nome aresca. I l’an a pele
ricüverta de scaglie, pe’ contra, se i sun nüi, i l’an viscusa de lépegu.
De darré au murru, pe’ respirà, i l’an e gögne. I l’an a buca cüverta da in lerfu. Surve a
buca i l’an e narixe, suta, de vote, i l’an e barbine. Ai lai du corpu e insci’â cua i gh’an e
arete
anciue
Fra i pesci de marina, ina vota, l’ava grande impurtansa e anciue, ch’i vegniva pescae in
gran cantità, sarae int’i barrì e spedìe föra. Avura però, e anciue, cume tanti àutri pesci, i
se sun faite ràire.
sardena
Gh’é invece tante sardene, che apena nasciüe i piglia u nome de giancheti, e, crescendu
chelu de putine e pöi de paràsine.
Fra i pesci ciü fin, ch’i stan insce nostre coste, purremu regurdà: luvassi, déntixi, umbrine,
urade, tréglie, mùrmure e sàraghi, lüxerne, e autri.
umbrina
urada
lüxerna
luvassi
treglia
saragu cua negra
dentixu
mùrmura
lüxerna de scögliu
Int’ê seche e int’u brütu, che sereva a di duve u fundu u l’é cuvertu de scögli, ghe sta cheli
ch’i se ciama pesci de scögliu: grunghi, murene, rascasse, capùi, pesci preve, turli, verdùi,
ruchei e zigurele, ch’i sun boi pe’ fa u bugliàbasciu e àutre süpe de pesciu.
murena
rascassa
grungu
capùn
zigurela
ruchei
pesciu preve
turlu
turlu
cöfanu
ziguréla
zèrru
Insci’u fundu d’arena o de pauta se ghe reze d’i pesci de furma cianela cume büdeghi,
raze, rumbi, sole e iscì batinele, ch’i sun pesci che candu i se toca i dan a scossa eletrica.
batinela
rumbu
büdegu
ferrassa
sola
Sempre inte l’arena ghe vive l’aragna, che a l’ha de spine velenuse e anche de stele de
marina e i cavali marin.
aragna de fundu
aragna
aragnùn
cavalu marin
stele de marina
pesciu San Pe’
U nome u ven, pe’ antiga tradiçiun, d’â macia negra che u pesciu u l’à insci lài, retegnüa
cume u marcu lasciau dau diu de San Pe’, ch’u l’à vusciüu cuscì marcà u sou pesciu.
U pesciu preve, u l’à stu nome percosa u tegne delongu i ögli e a buca zirài versu u cielu.
barcheta
müsaru lerfàn
axèrtu
bavecura
suralu
naselu
pesciu vuravù
E are i nu sbate pe’ vörà, ma i serve a sustegne u pesciu inti soi sauti, ch’i sun faiti, pe’ u
ciü, pe’ levasse d’inturnu d’â cacia d’i tuni e d’i derfin.
Caiche vota se pö vé, purtae in ziru d’â currente, de bestie mole trasparente, ch’i se ciama
e capele.
capéle
derfin
pesciu spa
tunu
Int’a nostra marina i pescicai sun rairiscimi e de passàgiu, ma gh’é di pesci d’a meixima
famiglia ch’i sun fina boi da mangià, cume a ninsöra, u gatüssu e u gatubardu.
pesciu can
aguglian
scairu
ninsöra
gatubardu
gatüssu
Tüte inseme chele bestie mole, cun tante gambe, i se ciama robamola. E ciü cunusciüe i
sun e sciüpie, i totani, e tutanasse, i muscardin e i purpi.
sciüpia
tutanassa
muscardin
sciüpia
totanu
purpu
Int’ê seche ch’i sun föra, ghe sun de araguste e iscì de dügubai, de ghimbari e de çigare
aragusta
De l ’aragusta l ’é ciü bon u ventrame che a crusta
düguban
Ina vota i dieva che u düguban u l’éira u mascciu de l’aragusta
scampu
çigara
ghimbaru russu da fundu
E grite i sun bestiete ciate, ch’i camina de lau
grita
grita d’arenin
grita perusa
brancüa
Au “paguro” se ghe dixe: lümassa cu’a grita, ma gh'é aiscì in’autru nome aduverau dai
marinai d’i barchi a véra ch’i l’andava in Spagna e i pescavui de mesté, ch’i l’eira staiti
marinai. Sti chi i l’aduverava a parola “can grégu” ch’u muntava a gardia insci’â porta d’a
cunchiglia, pe’ fa in modu che nisciün gh’intresse.
lümassa cu’a grita o aiscì can gregu
zin
i zin, ch’i stan vurenté int’i scögli, i sun negri e cüverti de spine, i sun boi da mangià cande
i sun cin, ciü di, cande i övi i maüra e i deventa russi
zin de fundu
capela e in rasteghelu insc’ina lümassa d’â crena
U rasteghelu u l’é maiscibon panau e fritu inta paiela
aragusta
rasteghelu
stela marina
zin de fundu
De cunchiglie ghe n’é de tante mene: e patele e i musculi ch’i stan atacai ai scögli, e iscì e
lümasse cu’e spine ch’i s’inmaglia int’ê ré di pescavui. Tüte inseme i se ciama
cunchigliagiu.
patele: patele d’a muffa, chi l’an a carne rösa, e i sun ascuse da
l’arega, e muntagnere ch’i se ven cun l’aiga bassa, i sechigliui,
che, anche ele i se ven cun l’aiga bassa, ma i l’an a carne düra, e
ruchéte ch’i l’an a cunchiglia ch’a sporze a punta
musculi
lümassa cu’e spine
ostrega
arçela
gnacara
pelegrina
U fundu d’a marina
U fundu u pö esse brütu, che sereva a dì duve u l’é cuvertu de scögli o, dunca, giancu, de
pauta o de arena.
curalu
curalu
arega
rastegheli
Fundu brütu cun lümassa cu’e spine, cunchiglie, rasteghelu e stela marina russa
cunchigliagiu
A tersa cunchiglia de l’ürtima fiřa in bassu a l’é a Mitra zonata, üna d’ê ciü raire intu
Mediterraneu. Üna de ste li, versu u 1975, l’à atrövà u Sciù Nini (A.G.), espertu
acampavù de cunchiglie, drente ina geva de pauta, tirà sciü cu’a sciabega au largu
d’a Marina San Giüsepe. Eira presente candu, çercandu de scciapà a geva,
sbalurdiu, u l’à vistu paresce sta raira cunchiglia, ciantà inta pauta.
U gussu
U gussu a l’é a cosa ciü impurtante pe’ cheli ch’î vön andà a pescà. Drente u l’ha in scheletru fau
dae stamenàire e tüt’inturnu gh’é de tòure ch’î furma a pansa.
gussu insci’â ciaza
stamenàire, pansa, inçenta
A tòura ciü auta d’a pansa, ch’a l’é ciü spessa d’ê autre, a se ciama tòura de l’inçenta, e a serve a
tégniru inseme. Surva a sta tòura gh’é u bordu cu’e scherméire e i schermi.
scherméira e schermi
stropu
remi
Suta, u gussu, u l’à a chiglia e, davanti e derré, dui legni ch’i se ciama dritu de prua e de pupa.
Duve sti legni i s’ataca â chiglia i sun tagliai rundi e i piglia u nome de rode.
dritu de prua
pernàcia
zirùn, schermu, pare d’i remi
agiàixu
Cüriusità
I zuveni surali, longhi cume u diu vermelin, i se ne stan, intu primu anu de vita, suta u mòlu
d’ê capéle e pe’ lolì i sun ciamai sussacapele. S’i sun atacài, i s’aciàta int’in recantu,
drente a capéla
E sardene menüe, ch’i se tira sciü cu’a sciabega, i serve pe’ inescà i paramiti e pe’
fa u machetu
I se ciama cugömari percose sti pesceti, astracai d’â marina insci’â ciàsa, i manda in forte
audù, ch’u l’arregorda chelu d’u cugömaru
Sbèrru pe’ a furma d’a sou cua ch’a l’arregorda a dugia cua
d’ina antiga ünifurme d’i puliçioti
Giüstu cantu a carne d’u zérru a nu l’é apreixà, i sou zuveni, longhi fina a trei di, diti
pignurin, i sun maiscì çercai pe’ a fritüra
giabösa
Candu a l’é atacà, a spüa ina nivura viola ch’a l’é velenusa
pelegrina - Sta cunchiglia a l’éira ciamà cuscì, percose i pelegrin i se serviva d’a parte de
suta, assai bumbà, cume d’ina cupeta pe’ büve
U purpu
S’é bén aciairiu, de cume u purpu u pö imparà e iscì bugiasse pe’ via de impürsi de vista e
de tucà. U sou inzegnu u l’é staitu paragunau a chelu d’ê bestie de ca’.
U l’é cüriusu e bon caciavù, che pe’ u ciü u mangia cunchigliagiu (müsculi, arçéle,
ostreghe, ecc.). Pe’ aciapàri u l’aduvera in sistema uriginale: u s’aveixina çitu çitu e u
gh’infira ina prieta int’u mezu d’ê cunchiglie, fandu in modu ch’i nu’ se pösce ciü serrà.
U purpu u l’à ötu ganbe, candu totani e sciüpie i n’àn deixe. E ganbe de sta robamola i l’an
de ventuse cu’in gancetu, pe’ pigliàsse u mangià, pe’ defendise e pe’ bulegasse. E ganbe
tagliae i turna a cresce.
A zigurela
E ziguréle i sun pesci d’urdinariu apröu ae coste basse d’u Mediterraneu. Sta
calità de pesci a nu l’à sugeti mascci o fümele ben ciairi. I nasce fümele e candu
i l’arresce a vegnì grossi i müa in mascciu, cuscì i sugeti de taglia pecina i sun
fümele, cume i ciü grossi e ansiai i sun mascci. Aiscì i curui d’ê scaglie i müa
cun u sessu: e fümele i l’àn curui assai menu gagliurài e sbrilànti d’i mascci.
Lüxerna de scögliu
A lüxerna de scögliu u l’é in pesciu che in ciü de esse de taglia u l’à ina buca
assai granda, inverta de sbiecu, e furnia de denti forti e agüssi. Ghe piaixe sta
da veixin ae roche, duve a l’atröva tante bele tane pe’ aciatàsse aspeitàndu i
bucui preferî, cume: pescioti, robamola o gritagiu. Assai presente inti fundi d’u
Mediterraneu, a pö esse longa fina in metru e arrivà a pesà çincanta chiloi.
U nome d’u pesciu imbriagu u gh’arriva da a longhessa, föra d’u cumüne, d’i rai liberi d’ê
sou ařete d’u peitu. Desganciau d’â re, u se bugia brandandu cume in ciucu,
arrubatanduse aiscì.
I pesci vöravùi i pön vöřà fina a düxéntu metri, cun diversi sauti chi piglia l’asvan da de
corpi assai lesti d’â cua. E sou ařete i se sun scangiae insci’u seriu in aře e i sun longhe a
metà d’a longhessa d’u pesciu, ch’a l’é pocu menu de dui parmi. Ste aře i nu sbate, pe’
vöřà, ma i serve sulu a tegne dritu u pesciu int’i sou sauti.
Nu l’é vera che i ghinbari i camina indarré. Eli i se bugia in avanti, servenduse d’ê zarpete
ch’i ghe sciorte d’â scorsa. Candu i sun suta menaça, i tira a cegà a scorsa a arcu,
scatandu pöi cun in sautu indarré, dandu cuscì a fausa impresciun de caminà â reversa.
A crusta d’u gritàgiu a nu pö cresce cun u corpu d’a bestia, l’é pe’ lolì che dopu caiche
tempu a se scciàpa e ghe ne ven in’autra. Candu i müa, ste bestie, i vegne delicae, cuscì i
se deve mete au reparu int’e roche scciapàe o inte barmete. Candu a crusta a serà düra
abasta, a bestia a pö turna andà in ziru tranchile.
A scrocu, drente au belin de ma’, ghe vive u gagliotu (in pecin pesciu). U gh’intra drente
dau dederré e u ghe mangia i afàri pe’ acubiasse. Se sti scrucui i fusse tropi, u l’i càcia
föra inseme ai sou bieli, ch’i ghe turna a cresce inte poche setemane.
A Pesca
Pe’ pescà ghe vö tanti atrassi, cume ré, paràmiti, nasse, fùsciune, arpete, lami, barréi e
salabri.
fùsciuna
lamu
nassa
fùsciuna
arpeta
salabru
lami da paramiti
salabru
De ré ghe n’é de tante mene: u ressàgliu, i trémari, e manate, a lampara, u tartanùn, a
sciàbega e u gianchetà ch’u s’azunta â sciàbega candu a l’é a stagiùn d’î giancheti.
ré
sciàbega
ressàgliu
A pescà se ghe va pe’ u ciü cu’i gussi che, sti ani, i l’andava a vera, a avura i van a
muture.
gussi
I gussi ch’î pesca cu’a lampara i l’an ina grossa lüxe ch’a se ciama a lampa e a serve pe’
fermà i pesci intantu ch’i s’inçenze cu’a ré.
Pe’ divertimentu se pesca iscì d’in terra cu’a a cana, armà cu’ina lensa e lamu,
o sedunca d’in sci’â barca cu’u bulentin furmau da ina lensa longa cun diversi lami, ch’ì se
cara in sci’û fundu.
gussi
bulentin
A pesca cu’a cana inta scciümaira
Pescandu cu’a cana inta scciümaira, i se pön piglià d’ì pesci cume e trüte, cicunei, ghigiùi
d’aiga duçe e anghile, ma e anghile i se pesca candu gh’é l’aiga stèrbura, cu’u massame e
u paraigu
trüte
cagnö
cicuné
gavedàn
anghila
témulu
barbu
gagliùn
Enrico Malan
I auxeli
I auxeli
I auxeli i sun e bestie ciü bèle che ghe sece int’a natüra perché i l’an de bèli curùi e i canta
tütu u giurnu e ghe n’é fina ün, u russignö, ch’u canta de nöte.
russignö
Ina vota in ziru ghe n’éira tanti: mèrli, turli, russignöi, verdùi, frénghéli, lügari, rébissi,
testenegre, spìpure, cardelin, strüneli, cüchi, pichi, garbéi, croi, e de çentu autre mene.
mèrlu
frénghéli
turlu
vèrdùn
lügaru
rébissu
téstanegra
strüneli
grivéira
spìpura
cücu
crou
cardelin
picu
passura
ma, au giurnu d’ancöi, ghe n’é ciü pochi, perché gh’é tropi caciavùi ch’i ghe spara e
perché, cu’a terra e l’aiga intüscegà, ste povere bestie i nu tröva ciü da mangià.
De ün de sti auxeli, ch’u se ciamava subachin e in itaglian pulcinella di mare, se n’é pèrsa
a raça. L’ürtimu subachin i l’an amassau inti primi ani du 1950, e u sou corpu u se pö ancù
vé in vedrina, intu Museu Uceanugraficu de Munegu.
subachin
Anche i auxeli de rapina ch’i sciorte de giurnu, cume i farchéti e i sparavéi, e cheli ch’i
sciorte de nöte, cume u ciò, a nöitura e u dügu, i se sun fàti ràiri, pe’ e meixime raixùn.
farchéti
ciò
sparavéi
nöitura
dügu
I auxeli i mangia e semense e a früta, de cheli i vermi, i muscin, e sinsare, e beghe e tüte
chele bestiete chi’i sun nemighe d’ê ciante.
I vive duve gh’é de àrburi e de custi perché li i tröva da mangià, i pön ascundise e i pön
fàseghe u niu e cüaghe i övi.
Ghe n’é iscì de cheli ch’i vive insci’â marina, anche se de nöte i dorme insci’â costa. Chi
da nui gh’é de uchin, de òuche, de margui, de ciumbin, de scurrentin e de serrete. I
mangia i pescioti ch’i l’arresce a piglià c’u becu, ciantandu a testa sut’aiga o fandu de
ciumbe, e de vote i se piglia fina i pesci ch’i sun arrestai int’ê ré d’i pescavui.
uchin
òuca
uchin
serreta
Déme turna e rùndure
Lasciü, intu celu, se sta cunsümandu in drama: e rùndure i stan despairéscendu, i nu
svurtésa ciü, in gran nümeru, cum’i fava inta Prima, caiche anu fa.
Basta mirà surve de nui pe’ acorsise che ghe n’é ben poche. Sta andana d’amanchi, dai
celi d'Itaglia e d'Europa, a l’é ciü che mai duvüa au faitu che i tösceghi aduverai pe’
travaglià inte campagne i l’àn redütu, in modu seriu, e bestiete ch’i sun mangiae dae
rùndure. A rùndura a vive sulu duve e cundiçiui natürali i nu sun cumprumesse.
Ina Prima ch’a nu l’àge d’e rùndure, a nu l’é numa in drama pe’ l’ambiente duve vivemu.
Aiscì nui supurtamu insci’a nostra pele a misa a lögu de l’arairì d’a pupulaçiun d’ê rùndure
e d’i rundui.
S’acapisce da l’evidente cresce d’u nümeru d’ê sinsare ch’i porta danu inte çitàe e inta
campagna longu tüta l’estae.
A presença de auxeli ch’i mangia e bestiete inti nostri celi a l’àva u compitu de regulà a
pupulaçiun de se bestiete, birançandu i cuntegnüi d’in postu.
Modi de dì
e atrassi pe’ a pesca
A
a issa issa, appena appena
a l’assu, a filo
a l’orsa, veleggiare contro vento
a riga da marina, orizzonte
a vera a sbate, fileggiare della vela
abucà, abboccare
acabanàsse, acübanàsse, oscurarsi del
cielo
acetilena, cetilena, lampada a carburo
afüstu, fuso, asta verticale dell’ancora
agiàixu, barra del timone
agrüra, tempo umido, piovoso
agugliòtu, cardine maschio del timone
agutà, aggottare
aiga grassa, acqua dolce miscelata a quella
salata non trasparente
aigaglia de matin, Maistrà, rugiada di
mattino, indica l’arrivo del Maestrale
àighe cine, alta marea
àighe magre, bassa marea
alestì, armà u gussu sernüu, caricare sulla
barca la rete e le corde
aléstì, preparare attrezzi
amarinà (arc.), nave o barca equipaggiata
amatà, alberare un’imbarcazione
amatàu, imbarcazione alberata
amiràndu (arc.), ammiraglio
amurrà, arenare - amurràsse, arenarsi
anciàli, teli in cui è divisa la menaide
anciué, venditore ambulante d’acciughe
salate in barile
andà pe’ marina, 1 fare il marinaio
2 navigare
apruàsse, natante con prua più immersa
della poppa
apruàu, appruato
apupàsse, natante con poppa più immersa
della prua
apupàu, appoppato
apussà, immergere
aragàn, uragano
aràncuru, calanco
arbù, albore (mattina e sera)
àrega, alga
aregài, ammasso di alghe
areghin, alga sottile, scura, con piccoli peli
bianchi
arena (d’), sabbioso
arena, sabbia
aréta, pinna
aretùn, aletta antirollio
ariundà (arc.), mettere in mezza carena la
nave per il riassétto della velatura
armiràgliu, ammiraglio
armitan, il nome del pesce vuol dire piccola
grotta scura, per la bocca arcuata e
interamente nera. Il nome del pesce in
italiano è, infatti, boccanera
arpéta, 1 amo a tre punte 2 arpioncello
3 raffio 4 uncino
arsénà, arsenale
arzigliu, aroma marino, odore caratteristico
del mare
ascelà, imboccatura del sacco della rete
astracà, 1 spingere sulla spiaggia 2
spiaggiare
astràcu, deposito lasciato dalle onde
avarà, varare una barca
B
bagnasciüga, battigia
baixìn, buco nel sacco della rete chiuso con
un cavetto per far uscire il pescato
balàsiu, segnale marittimo
balésà, movimento della lenza con il pesce
all’amo
sul fondo
balùi du Rebossu, nuvole cumuliformi
attorno ai rilievi
balùn, fiocco supplementare per barche da
diporto
bancàssa, bancale della barca
bandà, mettere in tensione
bande, primo pezzo della sciabica
baranséla, paranza
barbéta du lamu, dardo o punta dell’amo
barbete, alette della fiocina e dell’arpione
barbine, barbigli dei pesci
barcàgiu, attrezzo da pesca per la cattura
delle anguille migranti verso il mare, formato
da una cannicciata che sbarra un braccio del
fiume
barcairö (arc.), imbarcadero
barcairö, barcaiolo
barcarissu, pontile
barcheta, finta seppia di legno con specchi
barchézà, fare una gita in barca
barcu béstia, nave goletta con albero a
velatura quadra
barcu, nave in senso generale
barra, lungo accumulo di ghiaia attraversata
dalla foce del fiume Roia
barré, guadino a doppio manico
bartarélu, nassa di vimini con una sola
imboccatura
bartavélu, bertuello
bassa prua, cassero
bastiméntu, nave di grosso tonnellaggio
bastùn, punto terminale della corda e inizio
della rete
baticua, estremi del tramaglio
béchézà, beccheggiare
belin de ma’, cetriolo di mare. Dentro
l’oloturia, vive un piccolo pesce parassita, il
galiotto, Vi s’introduce attraverso l‘apertura
anale, nutrendosi dei loro organi sessuali. Se
il numero dei parassiti è eccessivo, l’oloturia li
espelle insieme con i propri visceri, che sono
rigenerati in poche settimane
beréta russa, copricapo maschile di panno
rosso, caratteristico della gente di mare,
tubolare, lungo circa un metro, guarnito con
una larga banda nera attorno al bordo da
calzare. Fiocco a nappa come chiusura della
punta raccolta. E’ indossato cascante da un
lato, ed a volte raggomitolato su se stesso
per accorciarlo, ma sovente, è portato sulla
spalla, infilato sotto la spallina del panciotto
béstin, nome collettivo dato ai pesci
cartilaginei
béstinàire, speciali tremagli usati per la
cattura degli astici (düguban)
bétua, barca a fondo piatto e poppa quadra
bisciacossa, denominazione antica data alla
tartaruga per la somiglianza della testa a
quella delle bisce e del carapace ad un vaso
di forma concava (cossu)
bragòtu, pezzo di corda attaccato alle
estremità dei bastoni della rete
brandezu, barcollio
brassa, brasse, braccia, misure di lunghezza
usate dai pescatori (160/170 cm.)
brassàu, bracciata
brégantìn, brigantino
brému da ciungiu, corda cucita sotto la rete
dove si mettono i piombi
brému da nata, corda cucita sopra la rete
dove si infilano i sugheri
brému, corda per armare le reti
bröma, brüma, fanghiglia e ogni specie di
minuscoli animali e vegetali marini che
aderiscono alle imbarcazioni lungo la linea di
galleggiamento, ed a ogni altro oggetto,
sottoposto ad una lunga permanenza in
acqua
brucàme, lenza con amo annodata alla corda
“màire” del palamito
brümezà, 1 brumeggiare 2 pasturare
brümezu, 1 brumeggio 2 pastura
buca, foce del fiume
bùciu (arc.), imbarcazione simile al gozzo
bufunà, folata di vento
bufurùn, soffio di vento
bugàira, bogara, rete da posta a trama unica,
con maglie di 15 mm. circa, in teli da 30 m.
sostenuta da sugheri e tesa da piombi, e,
anticamente, da pietre forate
bulà, circondare il pesce con le reti e, con
rumori, spaventarlo per farlo irretire
bulàsse, tuffarsi
buléntìn, bolentino, lenza a mano da fondo
con più ami
bulézüme, maretta, mare con increspature
da brezza
bulu, calata delle reti da pesca
bunàssa, bonaccia
burasca, burrasca
burascùn, acquazzone
burdésà, costeggiare
burdésu, bordeggio
burdìga (arc.), recinto formato con giunchi e
canne nei canali tra stagni ed il mare, per
catturare i pesci
burdùn, impugnatura della canna da pesca
buriana, burrasca di tramontana
busciunéire d’u gussu, ombrinali del gozzo
büve a catalana, bere a garganella
C
caiboti, calli alle mani per il remare
cainéle, sporgenze di legno a poppa
(servono per agganciare la barca al paranco
per portarla a secco)
caligu, foschia sul mare
cambüsa, cambusa
cambüsé, cambusiere, marinaio delegato dei
viveri sui velieri
camin de S. Giacumu, Via Lattea
campaneta, gavitello veglia per pesca
notturna. Sul pannello era fissata una bottiglia
all’interno della quale pendeva un sassolino
che il movimento delle onde faceva tintinnare,
rendendo possibile il ritrovamento del
galleggiante anche al buio
cancarun, vino forte da taglio del Meridione.
Giungeva per mare sui “barchi bestia”. Le
botti erano scaricate in mare e poi tirate sulla
spiaggia di Marina San Giuseppe
candu da munte Agel cara a pana, ventu
da levante in cana, quando dal monte Agel
scendono le nuvole bianche, cala il levante.
candu â matin a mezu munte Agel gh’é a
nivura gianca e runda, marca rebossu
int’u dopu sdernà, quando nella mattinata, a
metà del monte Agel c’è una nuvola bianca e
rotonda, indica che nel pomeriggio cala il
“rebossu” (vento locale)
canun de cana, tronchetto di canna
capitagnu, capitano
capòta, giaccone da marinaio
capubarca, capobarca
carà a re a dugìn, calare la rete ad anse
carà a re, calare la rete
carà de l’arbù, ultima calata serale della rete
cara, 1 arco di tempo tra la partenza e l’arrivo
dalla pesca 2 calata, punto stabilito per la
pesca con la rete
carabutìn, palchetto di prua del gozzo
carafatà, calafatare
carafatu, calafato
caramentu d’u paramitu: de terra in föra,
dugiandu fra fundu secu e ripa in carà,
tegnindu contu se a curente a l’é da
levante o da punente,
posizionamento del palamito: da terra verso il
largo, con archi tra fondo roccioso e scarpata
a picco, tenendo conto se la corrente è da
levante o da ponente
caramentu, insieme delle reti calate in mare
carànca (arc.), distretto marittimo assegnato
per la pesca
carema, caröma, paroma, fune di 5 mm. di
diametro, usata per collegare al gavitello reti
o nasse che giacciono sul fondo
carize, caligine
caroma, paroma, sottile fune usata per
collegare al gavitello reti o nasse che
giacciono sul fondo
Carru grossu, Orsa maggiore
Carru pecìn, Orsa minore
carümà, salpare la “caröma”
cascavöga, modo di vogare
casceletu, porzione di rete con maglie
piccole che unisce le “bande” di una sciabica,
al sacco
cassairixe, sairixe, canna da pesca al
branzino
casteli, cumulonembi
caudüra, calura
cavu d’èrba, cavo vegetale
cavu, 1 canapo grosso
2 capo (profilo costiero) 3 promontorio
cenciolu, 1 cianciolo 2 grossa lampara
çéngia, cinghia ad armacollo di filacce di rete
con peso finale per tirare la sciabica da terra
cetilena, lampada a carburo
chiglia, chiglia
ciairu d’àiga, chiarore che preannuncia la
pioggia
cianciferu (nauché in 2°), nocchiere in
seconda
cianciola, piccolo peschereccio
ciapairö, u vive insc’ê ciape int’â marina,
muggine di scoglio con livrea argentea e linee
longitudinali verdine (lato testa - coda)
ciapami, scogli piatti
ciaza, spiaggia aperta
çima, cima, la prima corda ad essere tirata a
terra nella sciabica
çimelu, puntale per canna da pesca
cincià, beccheggiare
çìngara, affusto dell’ancora
ciövascu, ciuvascu, piovasco
cippa bunassa, bonaccia assoluta
citilena, lampada a gas di carburo
ciumbà, tuffare
ciumba, tuffo
ciumbìn, piombino della lenza
ciungià, piombare
ciungiaüra, impiombatura di corde
coca, ammaccatura della lenza
contramaire, teli estremi del tramaglio
corne, antenne dei crostacei
corpu de mà, ondata
cotre, cutter, veliero con un solo albero
crena, 1 area delle posidonie
2 limite sottomarino fra zone di scogli e di
sabbia
crota du cielu, volta celeste
cugömaru, cetriolo. Pesciolino di pochi
centimetri che si trova, in certi periodi,
spiaggiato. Emana un forte odore
caratteristico che ricorda vagamente quello
del cetriolo
cunchigliàgiu, nome dato all’insieme di
conchiglie bivalvi e gasteropodi
curdàe, lenze innescate con lombrichi per la
pesca notturna delle anguille
curdun, cordone di nuvole all’orizzonte
curune, iniziano dove finisce u spiunetu e
formano un sacco di maglie fitte, lungo da 10
a 20 metri
cüse, scoglio pescoso sommerso alla
profondità di nove braccia (circa 14 metri),
per metà in acque territoriali italiane, sul
confine marittimo di Ponte S. Luigi
custéira, 1 costa 2 costiera
cutelàssu, coltellaccio, piccola vela aggiunta
sopra la vela quadra per prendere più vento
cuteletu, chiglia laterale
cüxe a ré, riparare la rete
D
dà fùndu, ancorarsi
dà ina largà â re, piazzare la rete in un
ampio arco
dà u negru, metodo di difesa del polpo e
della seppia, con l’espulsione attraverso il
sifone durante il nuoto di una sostanza scura
prodotta da una ghiandola, che permette di
sottrarsi all’aggressore
dà vouta, fissare una corda
de föra a, al largo rispetto ad un dato punto
dematà in barcu, disalberare una nave
dematàu (barcu), imbarcazione disalberata
derradà, scarrocciare
descàse, spostamento di un natante dalla
rotta per vento o corrente
desverinà, stirare il filo della lenza per
distenderlo
dugià, doppiare
dugìn, andane, archi in cui si stendono i
palamiti
E
e bande, bracci laterali della sciabica
e bave, bollicine emesse dai pesci
e corde, funi per tirare la rete a terra
e gure, bocca della sciabica
e pate, marre dell’ancora
fa a möra, raccogliere la corda della rete in
forma circolare
F
faixéla, lampara per la pesca notturna con la
fiocina
fanai de via, luci di posizione delle
imbarcazioni
félüca, feluca nave
fénicoteru, emigrante clandestino
fèrru, àncora
finta sciüpia, legno a forma di seppia con
incastonati piccoli specchi, usata per la pesca
delle seppie
firusa, longa lensa cun paregli lami e
ciungiu au fundu. A serve pe’ pescà:
axerti, buniti, paramie, surali, “firusa” lunga
lenza con molti ami e piombo al fondo.
Utilizzata per la pesca agli sgombri, tonni
boniti, palamiti, sugherelli
franta, 1 frangente 2 onda schiumosa
frasaüra, spellatura della lenza
fretìn, pesciolini che a volte si possono
mangiare interi
fritüra, pesce minuto per frittura
fròi, fiocchi, vele triangolari messe tra l’albero
maestro o il trinchetto ed il bompresso
füméla, cardine femmina del timone
füméle, vedi “cainele”
fümì, pesce che ricorda per la sua forma, la
cappa di un caminetto, che si stringe per
immettere il fumo nella canna fumaria
fundarin, fondale marino scosceso e
imprevisto
furgaru, rampone, fiocina a punta con alette
mobili
furmagéta, pomo all’albero della nave
fusca, 1 caligine 2 foschia
fùscina, fùsciuna, fiocina
fùxe, foce
G
gafa, uncino per agganciare un’altra barca
gala (a), in superficie
galezà, galleggiare
gambe, tentacoli dei polpi
ganghi, angamo, rete a sacco armata su due
semicerchi di ferro fissati tra loro ad angolo
retto, era trascinata da una barca su fondali
sabbiosi
garbìn, nebbia fitta che si forma, a volte, sul
mare invernale, assumendo una colorazione
giallina
garelu, 1 gavitello di sughero rotondo, che si
trova sul sacco del gianchetà 2 galleggiante
di sughero attaccato al bremu da ciungiu
gavùn, foro negli staminali per far defluire
l’acqua imbarcata
gerlu, gerlo, cavo sottile di cui sono munite le
vele per legarle quando si chiudono
giabösa, lepre marina. Vegetariana. Se
attaccata emette una secrezione di color
violetto intenso, velenosa e repellente
giàira, ghiaia, giairìn, ghiaino
giànchetà o brunzin, sciabica per bianchetti.
Porzione di rete del sacco della sciabica,
molto fino, che si aggiunge alle “curune”
giancheti d’anciua, bianchetti d’acciuga.
Appaiono nei mesi autunnali, hanno minor
pregio di quelli di sardina per il gusto
amarognolo datogli dalle teste
giancheti vestii, bianchetti di sardina in fase
di squamazione
giancheti, bianchetti. Sardine neonate,
semitrasparenti, lunghe fino a 3 cm. Si
pescano con la sciabica da gennaio a marzo
e sono molto apprezzate
giàncu, zona sabbiosa sul fondo del mare
giàrdineti, nella costruzione navale, ciascuno
dei fianchi dell’estremità poppiera dello scafo
giuva, asta a forcella porta esche per nassa
gögna, branchia
grava, ghiaia grossa - gravìn, ghiaino
Grécà, Grecale
grécalàda, vento forte da Greco
Grégalìn, venticello da Grecale
grupà, annodare
grupu cianélu, nodo piano
grupu d’impicai, nodo scorsoio
grupu, nodo
gùndura, gondola ligure, imbarcazione alta di
bordo, con prua e poppa poco pronunciate.
Banchi mobili a poppa, in modo da consentire
il trasporto di merci e passéggeri. Propulsione
a quattro o sei remi. In uso sino alla fine del
19°secolo
gura, apertura del sacco della sciabica
gure, maglie piccole della rete
gureze, imboccatura a forma tronco conica
per la quale i pesci entrano nella nassa
gurfu, 1 golfo 2 insenatura
gussu, 1 barca 2 gozzo
guvernà, timoneggiare una barca
I
i l’an persu i fundi, smarrire i fondali, in
riferimento ai cetacei spiaggiati (astracai)
imbandà, inclinare, imbandàsse, inclinarsi
imbousà, capovolgere
imbragà, imbracare
imbragaüra, imbracatura
imbriagu, ubriaco. Il nome è dato a questo
pesce per l’eccessiva lunghezza dei raggi
liberi delle pinne pettorali. Liberato dalla rete,
si muove oscillando come un ubriaco e,
addirittura, cade
imbrüscàsse, peggioramento del tempo
impastà u paramitu, palamito aggrovigliato
da corrente forte
in bandu, in abbandono
in föra, al largo
in perdiçiùn, in perdizione
in sarvamentu, in salvo
in terra, a riva
ina barcà, insieme delle reti calate in mare
ina marinà de ventu, burrasca
inarburàsse, da riva verso il largo calando le
reti
inarburàu, diretto al largo
incapélàu, investito da una grossa onda
inciungià, unire corde intrecciandole
inlamà, agganciare con l’amo
inmaglià, impigliare nella rete
inmagliàsse, impigliarsi nella rete
inmanegà, far entrare i pesci nella manica
della rete
insevà i parai, spalmare i parati di sego per
ridurre l’attrito della carena quando vi scorre
sopra
insücàsse, prendere un’insolazione
inzegni, insieme degli attrezzi da pesca, (reti
e tremagli)
L
l’uscà, scalo
labregià, agitarsi del mare prodotto da pesci
a fior d’acqua
laciàda, mare calmissimo
lagaròti, pozze d’acqua di mare sulla riva
lamu, amo
larciàda, mareggiata dovuta a vento di
S.S.E.
lascu, allentato
lavagnìn (u l’é freidu cume ina biscia),
grecalino (è freddo come una serpe)
lavù, 1 paranco 2 verricello
lebeciada, vento forte da Libeccio
Lebeciu, Libeccio
lénga de nata, lingua superiore della rete a
strascico
lénga du ciùngiu, lingua inferiore della rete a
strascico
lénsa morta, pesca notturna con lenza a
mano effettuata negli scogli per la cattura di
gronghi, murene e motellle
lénsa, lenza
lépegu, agglomerati di vegetali marini che
rendono viscide le parti legnose
lévantada, forte vento da Levante
lévante çereixà, vento da levante di maggio
lévante, 1 levante 2 Est
lévantolu, brezza da levante
lézu, zaffo, tappo della barca
lisca, spina dorsale
lüna runda, plenilunio
lüpete de müseru testùn, piccoli di cefalo
calamita utilizzati come esca viva per la
pesca del branzino nel periodo
settembre/marzo
lusca, losca, foro per il passaggio dell’asta
del timone
lüxèrnà, pescatore addetto alla lampara
M
mà da mezugiurnu, vento da sud
mà dritu, austro, vento da mezzogiorno
mà leva-leva, mare senza vento, con moto
ondoso che tende a rinforzare, per
l’approssimarsi del libeccio o dello scirocco
mà longu, mare con onde lunghe, dopo forti
venti
mà, mare
macarìa, calma piatta di mare
machétu, mescolando in un vaso 1 kg. di
putine con due etti di sale e lasciando
fermentare per due mesi, si prepara una
pasta fluida chiamata machetu, che si
setaccia e si conserva in bottiglie di vetro
maglia ciaira, maglia grossa o larga della
rete
maglia sega, maglia piccola o stretta della
rete
màire, 1 corda principale della lenza a
palamito da cui si dipartono i braccioli 2 corda
superiore della rete da posta, a cui sono
fissati i galleggianti 3 teli della rete a
tramaglio con le maglie larghe
Maistrà, Maestrale, vento che spira tra Ovest
e Nord
maistra, sughero al centro della manica che
serve da guida alla sciabica
maistralàda, vento forte di Maestro
maistru fümela, vento che dura un solo
giorno
maistru in canà, vento che punta verso la
Corsica
maistru mascciu, vento che dura due o più
giorni
manate, manaide, rete da posta per acciughe
mapi, maglie grosse della rete
maregassa, violenta mareggiata
maréta, maretta
mariciùn, mare calmo leggermente
increspato
marìn, salmastro
marinencu, 1 rivierasco 2 abitante del
Sestiere Marina
marusu, 1 cavallone 2 ondata
mascùn, mascone, ciascuno dei due lati
della struttura prodiera di una nave
massame, mazzacchera, mazzo di lombrichi
infilati in un filo, per la pesca delle anguille
nell’acqua torbida del fiume Roia in piena
matalota, vestimento da marinaio
mesürà a curente, avanti di calare la rete si
misura la corrente con un segnale la nata da
curente. Ė fatto con un sughero, due metri di
paroma e una pietra legata alla cima. Si piglia
un punto di riferimento (mira) e si lancia in
acqua. Dopo due minuti si guarda se la
corrente ha spostato il segnale a ponente o a
levante. Se la corrente è forte, si dice che ce
n’é in füme. Di notte si lancia in mare
un’ancora con un gavitello e gli si posiziona
vicino un sughero, Dopo due minuti si guarda
di quanto questo si è allontanato
mignaghi, nome collettivo dialettale di tutti i
labridi. Sono pesci ermafroditi proterogini,
femmine quando nascono e fino a che non
depongono le uova, per poi diventare maschi
per la restante parte della vita
mignaghi, sorta di palamito con rete molto
fine col quale si pescano i labridi
mö, molo
mösa, scoglio sommerso
murinetu, mulinello per canna da pesca
murrudüru, arenicola
musciame, mosciame, filetto di delfino o di
tonno essiccato
N
nàcara, gnàcara (arc.), madreperla
nassa, nassa
nata, galleggiante di sughero
nàtelu cun u ruchetu, galleggiante per
muggini
nàtelu, galleggiante di sughero delle reti e
delle lenze
nauché (arc.), nocchiero
naulizà (arc.), noleggiare
nave a vera, veliero
navegà, navigare
navegànte, navigante
navigaçiùn, navigazione
negà, annegare
negiassu, foschia
nivure a striscia suta munte Agel, Levante,
nuvole a fascia sotto il monte Agel, indicano
l’arrivo del vento da Levante
nivuroti surva u munte Agel, Maistrà,
nuvolette sopra il monte Agel, indicano
l’arrivo del Maestrale
nöà da can, nuotare come i cani
nöà da dona, nuotare a rana
nöà da mortu, nuotare sul dorso
O
ögliu a ventu, marriu tempu, quando tra le
nuvole sottile pare di vedere i colori dell’iride,
entro 24/48 ore il tempio cambia verso il
brutto
orsa, gavitello galleggiante collegato,
mediante la paroma, agli attrezzi da pesca
giacenti sul fondo, per segnalarne la
posizione
P
pachétu, nave passéggeri
pagliö, pagliolo, tavolato mobile sul fondo
della barca
pànfiu (arc.), pànfilo
panu, telo centrale del tramaglio
paràmitu, palamite
paràu, parato, trave per varare le barche
parpagliöra, 1 piccolo pagliolo
2 bordo sporgente della paneira per fermare
ami innescati
parpagliùn, telo salva collo
passà a ré, pulire la rete
passagiu, migrazione di pesci
pasteca a üna o due corde, bozzello di
carrucola a una o due corde per tirare sulla
spiaggia i gozzi o altro
patraca, insetti che vivono sotto le pietre,
nell’acqua dolce, in prossimità della riva,
d’aspetto simile alle cimici, bianche o nere,
ottime per la pesca alla trota
pé de sea, setale di seta o di crine di cavallo
pele de gatüssu, pelle del gattuccio usata
come carta a vetro
pénélu, gettata di massi stesa nel mare a
difesa della costa
perde tütu, perdere le reti ed il pesce
pesca â tréna, pesca al traino
pesca cun a cassairixe armà de ruchetu,
lamu burdigoto inescau cun ina gambeta
de muscardin, sgiancà e messa suta sa’,
pesca fatta con una canna lunga sino ad 8
m., dotata di un mulinello con lenza di cotone
fino e di un amo grosso, innescato con un
tentacolo di moscardino, sbiancato e messo
sotto sale. Pesca che si faceva d’inverno, con
la tramontana in favore, per poter lanciare il
più lontano possibile l’esca sulle onde che
frangevano, dove il branzino era in caccia
pesca cun u vivu: cana longa cun in tapu
rundu, pe’ esca in müzerotu lüpeta
aciapau int’i recanti d’i möi, pesca al
branzino con esca viva: canna lunga con
galleggiante rotondo, per esca un piccolo
muggine “lupeta” catturato tra gli scogli dei
moli
péscà intu brütu, pescare su un fondale
roccioso o coperto di alghe
pesca sardenà, pesca alle sardine
péscavù, pescatore
péscavuira, pescivendola
pesciu vöravù, possono volare per circa 200
m. con diversi salti provocati dal battito rapido
della coda. Le pinne sono trasformate in ali e
sono circa la metà della lunghezza del pesce
(20/40 cm.). Le ali non battono per volare, ma
servono a sostenere il pesce nei suoi salti
picu du fro, asta del fiocco
picu zenese, vela triangolare per piccole
barche
piglià ina spuma, si dice del pescatore
addetto a calare la rete in mare, quando la
cala imbrogliata e annodata
piglià u rümegu, calare la rete dove altri
l’hanno calata da poco
pireza, 1 carrucola 2 verricello per alare le
barche
pirùn, recipiente di vetro per l’acqua, con
beccuccio sottile, portato in barca dai
pescatori
pità, abboccare
pria a fögu, acciarino
pria de Candia, pietra dell’isola di Candia
usata per affilare
Pria Grania (secondo G.Rostan), Pria
Naviglia
Pria Naviglia, scoglio che era a Marina San
Giuseppe, lungo quattro metri, alto due, quasi
rotondo spianato da mareggiate verso il 1932
prudésiu (arc.) canapo a prua della nave per
legarla a terra
pruezà, navigare controvento
pùla, imbroglio della lenza
punentada, vento forte da Ponente
punente, occidente
punentolu, brezza da ponente
puntùn, pontone
pupa, poppa di un’imbarcazione
purpéira, polpara, attrezzo per la pesca dei
polpi, formato da una bacchetta di rame
infilata attraverso un grosso tappo da
damigiana. Si lega attorno alla parte inferiore
del tappo una serie di robusti ami con la
punta verso l’alto. Sulla bacchetta che esce
dalla parte superiore, si lega un pesce e su
quello inferiore un piombo che faccia scorrere
il tappo sul fondo marino, mentre un rematore
spinge adagio la barca
R
radassa da zin, per raccogliere i ricci di mare
radé, nasse collegate tra loro con un cavo
radéu, carico di botti che erano scaricate in
mare dai velieri e tirati sulla spiaggia con
argani
ré gianca, rete colma di pesce
ré in bandu, rete poco tesa
Rébossu, improvvisa mareggiata da
Scirocco prodotta dalle onde del Libeccio che
passano al largo
régantà, frenare la barca con i remi
régatà, gareggiare in barca
résaca, risacca
résca, lisca di pesce
réssaglià, retata con rete da lancio tonda
réssàgliu, sparviere, rete da lancio di forma
rotonda
réssöra, rissöra, piccola sciabica con corde
d’èrba
réundà (arc.), il girare in bando della nave
ancorata
ridà, arridare, dare la tensione voluta alle
manovre dormienti di un veliero
riga da marina, orizzonte
ripa (arc.), agglomerato di case in riva al
mare
ripa, scalino sul fondo del mare
röa de prua, dritto di prua
röa de pupa, dritto di poppa
röu d’a funtana, ribollimento circolare alla
superficie del mare, in corrispondenza del
getto d’acqua dolce della sorgente
sottomarina che sgorga a 700 metri dalla
costa e a 39 metri di profondità, dagli anfratti
di una caverna. Il suo getto è di circa 100 litri
al secondo.
(Polla “Rovereto” della Mortola)
rümà, frugare il fondo marino con una rete da
pesca
rundà d’a lüna, plenilunio
S
sandulìn, sandolino, barca a fondo piatto,
lunga 4 m. e larga 0,60 con prua e poppa a
punta. Trasportava due persone e si
manovrava con un solo remo a due pale
sarmùira, salamoia
sarpà, 1 salpare 2 ricuperare ancora, reti,
nasse
sarpéléira, piccola rete per la pesca delle
salpe
sarvamentu, salvataggio
sarziüra brüxà, rammendo della rete fatto
senza nodi
sarziüra cüxia, rammendo della rete
completo di nodi
sarzùn, fascia di rete per rafforzare gli orli
della rete da pesca
sàssura, gottazza
savura, zavorra
sburinada, spruzzo salmastro
scabéciu, pesce marinato
scafa, scoglio piatto con rientranza nella
parte inferiore
scangià a tenta, cambiare colore. Particolare
metodo di difesa del polpo e della seppia, con
produzione di strisce e macchie mimetiche
che ingannano l’assalitore
scarela, scala/barella usata per il trasporto
delle reti
scarin, punto dove tocca la barca quando
giunge a riva
scciancùn, strappo del pesce che abbocca
scciüma, 1 schiuma 2 spuma del mare
schermèira, scalmiera
schermotu, scalmotto
schermu, scalmo
scîà, remare col viso verso prua
sciàbega, sciàvega, sciabica. Rete formata
da due strisce di rete tenute verticali
nell’acqua da sugheri nella parte superiore e
da piombi in quella inferiore, che finiscono nel
sacco.
La sciabica si cala col gozzo circondando
un’area di mare e poi si tira da terra in modo
che strisci sul fondo, forzando i pesci ad
entrare nel sacco
sciabeghela, sciabica piccola
sciamina, branco di pesci
sciaminà, sciamare
scipe, nave goletta
scirocàda, vento forte da Scirocco
Sciròcu, Scirocco
sciüpioti, nuvole che annunciano l’arrivo del
Ponente
sciusci, spiracolo, fessura attraverso la quale
l’acqua accede alla laringe nei pesci
squaliformi
scua, aletta antirollio
Scüglieti, località “Scoglietti”
scuna, brigantino goletta
scurabucui, pesciolini intorno all’amo
scüru de lüna, luna nuova, momento
propizio alla pesca
secagnu, secca di scogli vicino alla spiaggia
secu, parte superiore di uno scoglio
sommerso
sghigliùn, approdo d’alaggio
sgureze, punte di giunco sull’orlo dell’imbuto
della nassa
spandelina, cesta piatta per i pesci
spégliu de prua, de pupa, specchio di prora,
di poppa
spérùga (arc.), località marina con grotta
spéssi, binda, sezione superiore della
sciabica
spiunetu, parte superiore del sacco della
sciabica, formata da una rete più leggera
sprufundà, inabissare
spruin, spruzzo nebulizzato di un’onda
stamenàira, staminale, ordinata laterale della
barca
Stelùn, Vespero, stella della sera
stentissu, afa
stera, stella marina
stèrburin, acqua torbida
stèrburu, torbido
stranguragàti, pesci spinosi
strépu, stropu, stroppo, laccio che fissa il
remo allo schermo
stria e lendera, strega e uovo di pidocchio,
sono nomi dati in senso dispregiativo alle
piccole suacie, la cui cattura era considerata
dai pescatori di malaugurio per la giornata di
pesca
süssacapele, lampreda marina. Il nome
dialettale indica succhia pece. Il nome è nato
perché le lamprede si attaccavano, in
primavera, allo scafo sommerso dei velieri,
calafatato con la pece. Le lamprede usavano
istintivamente questo mezzo di trasporto per
raggiungere località vicine a quelle di un
fiume, che riconoscevano per la presenza di
acqua dolce, dato che per la loro riproduzione
risalivano i fiumi, come fanno i salmoni
T
tàglia, paranco
tambüciu, boccaporto invetriato
tambürelu de prua, de pupa, tamburo di
prua, di poppa
tartanùn, tartanone, sciabica fatta con corde
vegetali
tassùn, scoglio sommerso ricoperto d’alghe
tegnüa, scoglio sottomarino che trattiene le
reti
tenàglie, pinze dei crostacei
tenta, sostanza ottenuta dalla bollitura della
corteccia di pino polverizzata per la
impermeabilizzazione e tintura delle reti da
pesca
tersairöi, terzaroli, legacci per ridurre la
velatura
tesà e scote, tesare i cavi della vela per
spianarla
testa d’ase, caviglione
tòura de l’inçenta, incinta della barca
traita de ma, susseguirsi di una serie di
cavalloni che si infrangono sulla spiaggia, ai
quali fa seguito un breve periodo di relativa
calma di mare
tramuntana, vento di tramontana
trémaru cun a bugaira, rete maritata
trémaru, tramaglio (rete)
tréna de fundu, lenza di fondo
tréna in sce l’àiga, traina di superficie con la
lenza trainata e armata con uno o più ami
trévu, trevo, grande vela quadra, la più bassa
degli alberi di trinchetto e di maestra
trùca, collare scorrevole che tiene il pennone
applicato all’albero
tutanéira, attrezzo per la pesca del
calamaro. Ė formato da un cerchio di punte
d’acciaio divaricate, sopra le quali si lega, ad
una bacchetta di rame, un pesce di colore
argenteo, oppure una fetta di lardo bianco e
sopra una lenza di nylon robusto, che si cala
da una barca leggermente illuminata, tirando
poi rapidamente il calamaro quando è
agganciato.
U
u ferru u ciàsa, àncora che ara il fondo
u Procida, filo di Procida (lenza)
unda, onda
V
vàira, fondale in prevalenza sabbioso, il cui
colore varia qua e là, per la presenza di
macchie scure degli scogli (tassui) ricoperti di
alghe
vairùn, alga trita in decomposizione sul fondo
del mare
vapuretu, peschereccio
varà, varare
varu, varo
ventatèrra, brezza da terra, tramontana
ventixö’, 1 venticello 2 brezza 3 refolo
ventràme, interiora di pesce
ventresca, ventre di tonno
ventu, vento
ventùn, venticello
veraixu, vuole dire autentico, è usato per
indicare alcune specie di pesci in
contrapposizione con altre specie simili dette
bastarde
vin navegau, vin de scuna, vino dalla
Calabria trasportato con i “barchi béstia”. Le
botti erano scaricate in mare e tirate a secco
sulla spiaggia di Marina San Giuseppe
vulantina, rete che pesca in verticale con i
sugheri a pelo d’acqua, utilizzata per la pesca
ai muggini in transito
Z
zinà, divisione fra la superficie marina
increspata dal vento e quella liscia di calma
zineira, rete per ricci di mare
zirùn, girone, parte del remo
U gussu
Suoni e grafia del dialetto ventimigliese
La grafia, usata localmente per la trascrizione del dialetto, corrisponde, in
generale, per i suoni che sono comuni, a quella in uso nell’italiano letterario.
Ci limiteremo perciò ad illustrare la pronuncia e la trascrizione dei suoni che non
esistono in italiano e il diverso uso d’alcuni segni ortografici.
çç
ha il suono di s sorda
es. çena, garçuna, giüstiçia
xx
ha il suono della j francese
es. bàixu, cruxe, grixu
öö
ha il suono della eu francese
řř
singolo fra due vocali ha un suono tra r e l
es. cařà, pařente
rr
in altri casi come l’r italiano
es. ratu, pèrsegu, stropu
rrrr
si usa per indicare il suono di r singolo
italiano fra due vocali
es. carru, arrubatasse
ss
tra due vocali è sempre sonoro
es. rösa, cosa, françese
ad eccezione del pronome se riflessivo, che è sordo
es. ratelasse, bagnasse
sscccc si pronuncia s sordo + c palatale
es. scciümaiřa, scciancuřelu
üü
ha il suono della u francese
es. mü, refrescüme
zz
si pronuncia s sonoro come in francese
es. zizuřa, inzegnu, zeřu
GLOSSARIO
U nostru parlà
A
abeglia, ava
acubiasse
agiaixu
aguglian
agüssu
anciua
anghila
angö
apreixàu
aragna
aragna de fundu
aragnùn
aragusta
aràu
arbinà
arçela
arega
arena
aresca
arete
areu
arpeta
ase
astracau
atrassi
audù
axèrtu
ape
accoppiarsi
barra del timone
spinarolo imperiale
aguzzo
acciuga
anguilla
ramarro
apprezzato
tracina dragone
tracina ragno
tracina vipera
aragosta
aratro
alveare
vongola
alga
(Posidonia oceanica)
sabbia
lisca
pinne
ariete, montone
arpionello
asino
spiaggiato
attrezzi
odore
sgombro
B
babarota
babarotu d’aiga
babarotu d’ê röse
babarotu d’u cornu
bagiu
barbine
barbu
barcheta
barcu a vera
barré
barrì
bassa-basseta
batinela
bavecura
bavusa
bavusa
bebin, bebina
ragno
ditisco
cetonia dorata
scarabeo rinoceronte
rospo
barbigli dei pesci
barbo
sciarrano scrittura
nave a vela
guadino a doppio manico
barile
lucciola
pesce torpedine
bavosa
limaccia
pinarolo fungo
tacchino, tacchina
becu
bega
belin de ma
belura
biscia
bisciabornia
bisciacoca
brancüa
bresca
brüscu
bucun
büdegu
bugliabasciu
bulentin
buregu
caprone
bruco
oloturia
donnola
colubro
orbettino
tartaruga
grancevola comune
favo
arnia conica di paglia
boccone
lofio martino
zuppa di pesce
bolentino, lenza da fondo
arnia naturale in un tronco
cavo
C
cagnö
camusciu, camùne
can
can gregu
cana
capela
capriö
capun
cardelin
cassairixe o sairixe
cana pe’ pescà i luvassi
cavalu
cavalu marin
çeira
cianela
ciaza
cicuné
çigara
ciò
ciossa
ciü di
cöfanu
crava
crava muta
craveu
crou
cüaghe
cuchetu
cücu
cugömaru
grillotalpa e ghiozzo di fiume
camoscio
cane
paguro
canna
medusa
capriolo
scorfano rosso
cardellino
canna per la pesca al
branzino
cavallo
ippocampo
cera
piatta
spiaggia
alborella
cicala e cicala di mare
assiolo
chioccia
cioè
pesce cappone, gallinella
capra
idrometra e
capra senza corna
capretto
corvo
covarci
bozzolo del baco da seta
cuculo
Maurolicus muelleri, cetriolo
cunchiglia
cuniglieira
cunigliu
curalu
conchiglia
conigliera
coniglio
corallo
D
dentixu
derfin
diu vermelin
dritu de prua, de pupa
drüu
dugia
dügu
düguban
dentice
delfino
dito mignolo
dritto di prora, di poppa
sodo
doppia
barbagianni e gufo reale
astice
F
farchetu
ferrassa
frenghelu
fritüra
frixùna
fuin
fümela
furmigura
fusciüna
gagliun
gagliurau
galu
gatu
gatubardu
gatüssu
gavedan
geva de pauta
ghidagiu
ghimbaru
ghimbaru russu
gì
giabösa
giacumineta
gianchetà
giancheti
giassu
giauneta
gnacara
gögna
grilassa
grilu
grillo canterino
granchio
granchio marino comune
granciporo
insieme di crostacei
lodola
gomitolo
grongo
gozzo
I
imbriagu
inçenta
intöscegà, intüscegà
pesce cappone
incinta della barca
intossicata, avvelenata
L
falco
pastinaca comune
fringuello
frittura
gallina faraona
faina
femmina
formica
fiocina
G
gaglina
gaglineta d’u Bambin
gaglineta d’u Scignù
gagliotu
grilu cantairö
grita
grita d’arenin
grita perusa
gritagiu
griveira
grumiscelu
grungu
gussu
gallina
coccinella
coccinella
galioto, pesche che vive
nell’oloturia
capitone
screaziato
gallo
gatto
gattopardo
gattuccio
cavedano
zolla di fango
transumanza
gambero
gambero rosso
ghiro
lepre marina
mantide religiosa
rete per pescare i bianchetti
bianchetti
strame
giallina
nacchera
branchia
cavalletta
grillo
labrena
lami
lampa
lampara
lau
lensa
lepegu
lerfu
levre
lona
lügaru
luira
lümassa
lümassa cu’a grita
lümassa cu’e spine
lümassa d’a crena
luvassu
luvu
luvu çervé
lüxerna
lüxerna de scögliu
geco
ami
lampada
lampara
lato
lenza
muco
labbro
lepre
laghetto
lucherino
lontra
chiocciola
paguro
murice
murice troncato
branzino
lupo
lince
cernia
cernia nera
M
machetu
macia
magnai
manate
marmota
martura
mascciu
mautun
ména
mèrlu
merlüssu
mignin
mòlu
mü, müra
müà
pasta di acciughe
macchia
bachi della seta
reta da posta per acciughe
marmotta
martora
maschio
montone
specie
merlo
merluzzo
gattino
molle
mulo, mula
mutare
murena
murmura
murru
murtura
musaru lerfan
musca
muscardin
muscassu
muscìn
musculu
musculu perusu
murena
mormora
muso
mirto
cefalo chelone
mosca
moscardino
moscone
moscerino
muscolo, cozza, mitilo
mitilo peloso
N
narixe
naselu
nassa
ninsöra
nöitura
narice
nasello
nassa
nocciola pesce
civetta
O
oca
ostrega
òuca
oca
ostrica
gabbiano reale
P
pagliö
pansa
papura
para d’u remu
paramiti
parasine
parpagliöra
parpagliun d’a nöte
passura
pastürà
patata
patela
pauta
pegura
pelegrina
perà
pernacia
pesca
pesciotu
pesciu can
pesciu preve
pesciu San Pé
pesciu spa
pesciu vuravù
picu
pignurin
pinairö
pistùn
pagliolo
pancia
anatra
pala del remo
palamiti
sardine giovani
farfalla
falena
passero
pascolare
patata
patella
fango
pecora
capa santa
radura
parte sporgente del dritto di
prua di una barca
pesca
pesciolino
pesce cane
pesce prete
pesce San Pietro
pesce spada
pesce volante
picchio
novellame di zerri e boghe
pinarolo
libellula
porcu
porcu sarvaigu
porcuspin
prieta
pulin
purpu
putine
maiale
cinghiale
riccio
pietrolina
pulcino
polpo
novellame di sardina
R
rabuin
raina
rairüra
rascassa
rasteghelu
ratapena
ratin
ratu
ratu da cundütu
raza
ré
rebissu
ressagliu
robamola
rubatabuse
ruché
rumbu
rundura
russignö
scarafaggio
rana
radura
scorfano
attinia
pipistrello
topolino
topo
ratto
razza
rete
pettirosso
sparviere, rete da lancio
insieme di molluschi
scarabeo stercorario
labro pavone
rombo
rondine
usignuolo
S
s’inçenze
salabru
saragu
sardena
sàssura
sberru
sbrilante
scaglia
scairu
scampu
scciümaira
schermeira
schermu
sciabega
sciorta
sciügu d’e sciure
sciüpia
scögliu
scua
scuirö
scüraboschi
scurpiun
serpa
serreta
si circonda
guadino
sargo
sardina
gottazza
sargo anulare e rondone
brillante
scaglia
pesce squadro
scampo
fiume
scalmiera
schermo
sciabica
gregge
nettare dei fiori
seppia
scoglio
ascosa
scoiattolo
cervo volante
scorpione
biscia
marangone, marzaiola,
smergo minore
sgurbia
sinsara
sola
souma
sparavei
spipura
stagiu
stamenaira
stera de marina
stercuragiu
stramüandu
strépu, stropu
strünelu
subachin
sücairö
süpa
suralu
survat
süssacapele
lucertola
zanzara
sogliola
somara
sparvieri
pispola
stalla
staminale
stella marina
concimazione dei terreni da
parte delle greggi nella
transumanza
spostando
stroppo
stornello
pulcinella di mare
falena
zuppa
sugarello
propoli
novellame di sugherello
T
taglia o lavù
tanua
tarantura
tarpa
tartanun
tartüca
tasciu
témulu
teragnà
testanegra
tesuirete
timùn
paranco
cantarella
scorpione
talpa
tartanone rete
tartaruga
tasso
temolo
ragnatela
capinera
forficula
timone
totanu
tradiçiun
treglia
treglia barbina
treglia veraixa
tremaru
trüta
tunetu
tunu
turlu
tutanassa
calamaro
tradizione
triglia
triglia di fango
triglia di scoglio
tramaglio rete
trota
tonnetto
tonno
tordo e tordo di mare
totano
U
uchin
umbrina
urada
gabbianello
ombrina
orata
V
vaca
verdun
vermu
vespa
vespassu
viscusu
vitelu
vurpe
vacca, mucca
verdone
lombrico
vespa
bombo
viscido
vitello
volpe
Z
zèrru
zigurela
zin
zirùn
zerro
donzella
riccio di mare
girone del remo
Feniu de stampà
int’u mese de zenà 2013
a Ventemiglia da Enricu Malan
U nostru parlà
Passa u tempu, scangia a vita,/ scangia e gente int’a çità,
ma pe’ e strade, inte biteghe / e int’e ciasse d’i paisi
senté ancu u nostru parlà./ L’é mil’ani ch’u se parla,
l’é mil’ani e u nu vö möire,/ ma savé, fa bèlu dì:
u parlà u l’é cume in arburu,/ cume in arburu d’auriva
che ti u tagli e ti u capuli,/ ma u ven turna ancù a burrì.
(da I Nenari di Renzo Villa)