PAUL BACOSCA Symbolum

PAUL BACOSCA
Symbolum
2
PAUL BACOSCA
PAUL BACOSCA
Symbolum
Symbolum
3
Non sono un poeta
Non sono poeta
come gli altri poeti,
sono come so di essere
perciò scrivo
ciò che mi dice il cuore
e questa sarà la mia poesia.
4
PAUL BACOSCA
Nu sunt poet
Nu sunt poet,
ci doar ce ştiu că sunt
de aceea voi scrie
ce-mi va spune inima
şi aceasta va fi
poezia mea.
Symbolum
5
Ricordando
Io sono,
una stella lontana che brilla
finché dura la notte,
un’anonima onda del mare che cammina
finché s’infrange sulla riva,
un’ultima lettera d’amore che mi rievoca
finché tu la leggi,
un perenne ricordo che vive
finché tu pensi a me
perché
io ero.
6
PAUL BACOSCA
Amintind
Eu sunt,
o stea îndepărtată ce străluceşte
cât timp durează noaptea,
un anonim val al mării ce înaintează
cât timp nu se va destrăma de ţărm,
o ultimă scrisoare de iubire ce mă evocă
cât timp o vei citi,
o veşnică memorie ce trăieşte
cât timp îţi vei aminti de mine
căci
Eu eram.
Symbolum
7
La solitudine dell’amore
Che cosa celano gli occhi verdi di una donna,
mentre ne sono innamorato
e trascorro giorni d’incanto al suo cospetto,
acceso di una folle passione che m’inchioda ogni istante
nei luoghi della sua presenza
dove vivo i miei sentimenti nella dolorosa consapevolezza
di essere ancora solo perché quegli occhi verdi
mi allontanano in un rifiuto che non posso varcare
tanto meno comprendere?
8
PAUL BACOSCA
Singurătatea iubirii
Ce ascund ochii unei doamne
când sunt îndrăgostit de ea
şi petrec zile încântătoare in prezenţa sa
aprins de o nebună pasiune
care mă ţintuieşte în fiecare clipă
în locurile trecerii sale
unde-mi trăiesc sentimentele în dureroasa
conştiinţă de a fi încă singur deoarece
acei ochi mă îndepărtează într-un refuz
ce nu pot străbate
şi nici măcar înţelege?
Symbolum
9
Emozione
Io sono
solo
con il tuo volto,
con i miei sentimenti
per te
e so che è
l’unica realtà
che conosco
perché
come potrei
essere ciò che tu sei,
i sentimenti che provi
per me?
Perciò sono felice
sapendo che mi ami,
sono felice
per le vibrazioni ardenti
che il mio corpo
sperimenta quando
il tuo amore mi tocca
anche se
nel «dentro»
di ciascuno
siamo ancora soli.
10
PAUL BACOSCA
Emoţie
Eu sunt
singur
cu chipul tău,
cu sentimentele mele
către tine
şi ştiu că este
unica realitate
ce cunosc
deoarece
cum aş putea fi
ceea ce tu eşti,
sentimentele pe care tu le ai
faţă de mine?
De aceea sunt fericit
ştiind că mă iubeşti,
sunt fericit
din cauza vibraţiilor arzătoare
pe care corpul meu
le experimentează
atunci când
iubirea ta mă atinge
chiar dacă
în profundul
fiecăruia dintre noi
suntem încă singuri.
Symbolum
11
Gli anni
E’ di nuovo autunno qui,
i miei piedi hanno preso profonde radici
nel manto delle foglie avvilite che cadono
come una pioggia dall’albero morituro
degli innumerabili anni che scorrono
intramontabili verso orizzonti indistinti
lasciandomi tra le indomite solitudini dell’anima
di questa terra materna dov’è di nuovo autunno,
dove vi perduro tragicamente nello sguardo del Fato
e giaccio con attorno nostalgie di tempi senza ritorno
che contemplo irrequieto nel loro effondersi
dal mio cuore verso sperduti luoghi d’oblio
che temo di finirne come se non fossi mai esistito.
E’ di nuovo autunno qui,
sotto un cielo di specchio in cui mi rivedo riflesso
come in un caleidoscopio, in frantumi di miriadi
immagini colorite delle mie età che si dissolvono
col passare delle stagioni, nell’attrazione del niente;
nulla resta se non il mare di silenzio in cui echeggia
la voce soave del mio «Io» che sopravvivrà
oltre l’autunno, nel perenne «Oggi» dell’Eternità.
12
PAUL BACOSCA
Anii
Este din nou toamnă aici
picioarele mele au prins profunde rădăcini
în mantia frunzelor uscate ce cad
ca o ploaie di copacul muribund
al nesfârşiţilor ani ce se scurg
nepieritori spre orizonturi indistincte lăsându-mă
printre neîmblânzitele singurătăţi ale sufletului
acestui pământ matern unde iarăşi este toamnă,
unde dăinuiesc tragic sub privirea ursitei
şi şed împrejmuit de doruri de timpuri fără întoarcere
ce le contemplu neliniştit în trecerea lor
din inima mea spre îndepărtate tărâmuri de uitare
de care mă tem să nu sfârşesc acolo
ca şi cum nici n-aş fi existat.
Este din nou toamnă aici,
sub un cer de oglindă în care mă văd reflectat
ca într-un caleidoscop, în cioburi de miriade
imagini colorate ale vârstelor mele ce se dizolvă
o dată cu apusul anotimpurilor, în atracţia neantului;
nimic nu rămâne în afară de marea de tăcere
în care răzbate vocea suavă al «Eu»-lui meu
ce va supravieţui, dincolo de toamnă,
în eternul «Azi», al veşniciei.
Symbolum
13
Tu sei
...riflesso da lontani infiniti che maliardo
mi dischiude gli occhi nell’alba nuova,
armonia del cosmo nei palpiti del mio cuore,
memoria dello scorrere del mio tempo,
eternità dei miei sentimenti intramontabili.
...presenza perenne
nella fragranza dei fiori sui campi dove riposo,
nel soffio venusto dei venti che mi rinfrescano,
nel sapore delle acque con cui mi disseto,
nel fruscio dei boschi vergini dove mi riparo,
nella terra che conserva le impronte dei mie passaggi,
nel firmamento che mi allieta il languido pensiero di te.
...tu sei presenza perenne dovunque io sono
indimenticabile e viva dentro me
perché ancora ti amo così come tu sei.
14
PAUL BACOSCA
Tu eşti
…reflex din îndepărtate infinităţi ce ademenitoare
îmi întredeschid ochii spre noi zori,
armonia cosmosului în bătăile inimii mele,
memoria scurgerii timpului meu,
eternitatea sentimentelor mele fără de apus.
...prezenţă nemuritoare
în mireasma florilor de pe câmpul unde mă odihnesc,
în suflarea drăgăstoasă a vânturilor ce mă răcoresc,
în gustul apelor cu care-mi potolesc setea,
în foşnetul pădurilor virgine unde mă adăpostesc,
în pământul ce păstrează urmele paşilor mei,
în firmamentul ce mă încântă atunci
când mă gândesc la tine.
...tu eşti prezenţă nemuritoare oriunde aş fi
de neuitat şi vie în mine deoarece
încă te mai iubesc aşa cum eşti.
Symbolum
15
Quiete
Si rifrange il cielo
in un occhio sulla terra di cristallo
laddove nasce, timido e snello,
il grido soffuso di colui che si consuma
nello specchiare insensato dei fantasmi del nulla
in cima alla strada dove sono passati
ricordi immortali
che si ritrovano senza rimorsi
nel calice della luna da cui si saziano
in silenzio,
la nostalgia della terra,
l’attesa del cielo.
16
PAUL BACOSCA
Linişte
Se răsfrânge cerul
într-un ochi pe pământul de cristal
acolo unde se naşte timid şi mlădios
strigătul înăbuşit al celui ce se copleşeşte
în oglindirea nepăsătoare a fantasmelor neantului,
la capătul de drum unde s-au perindat
amintiri nemuritoare
ce se regăsesc fără remuşcări
în pocalul lunii din care se îndestulează
dorul pământului,
aşteptarea cerului.
Symbolum
17
Infinito
Allontanami il tramonto,
l’autunno dal cuore,
le ombre dell’anima,
il sospiro, le malinconie.
Portami via
con te oltre le nostalgie,
i lontani orizzonti dell’universo
nel grembo dell’infinito.
Stringimi forte al tuo petto,
amami
perché «tu» sei «me»
ed «io» sono «te».
18
PAUL BACOSCA
Infinit
Îndepărtează-mi asfinţitul,
toamna din inimă,
umbrele din suflet,
suspinele, melancoliile.
Ia-mă de aici
cu tine, dincolo de nostalgii,
de îndepărtatele orizonturi ale universului
în pântecele infinitului.
Strânge-mă tare la al tău piept,
iubeşte-mă
deoarece «tu» eşti «eu»,
iar «eu» sunt «tu».
Symbolum
19
Il lago
Venivo sempre
per ripararmi alle tue sponde
e specchiarmi nelle tue tenere acque
che mi mostravano le immagini
dei miei pensieri, dei miei aneliti.
Così ho visto la mia vita
scorrere nelle tue onde immutabili,
nei tuoi profondi insondabili,
disegnarsi nei tuoi occhi
senza mai avere la paura che essa finisse.
Continuavo a venire
perché c’era sempre qualcosa
che tu mi mostravi di me
finché non ho più saputo
se ero vivo o morto, se ero io o tu.
Non so quando,
non so in quale riflesso delle tue onde
ho compreso che vivere significava
la mente del mondo che vede
tutte le immagini del proprio vivere;
e allora mi sono gettato
in una delle tue onde quiete verso dove
il tuo pensiero mi porterà.
20
PAUL BACOSCA
Lacul
Veneam mereu
pentru a mă reculege pe malurile tale,
ca să mă oglindesc în apele tale tandre
care-mi arătau imaginile
gândurilor, năzuinţelor mele.
Astfel mi-am văzut viaţa
scurgându-se în valurile tale imuabile,
în adâncurile tale de nepătruns
şi conturându-se în ochii tăi
fără teama că ea se va sfârşi.
Continuam să vin
deoarece era mereu ceva
ce tu-mi arătai despre mine
până când nu am mai ştiut
dacă eram viu sau mort, dacă eram eu sau tu.
Nu ştiu când,
nu ştiu în care reflex al undelor tale
am înţeles că a trăi semnifică
mintea lumii care vede
toate imaginile propriei existenţe;
şi atunci m-am aruncat
în unul dintre valurile tale liniştite spre tărâmul
unde gândul tău mă va purta.
Symbolum
21
Nostalgia
Il tuo amore solo mai vive
nell’irrequieto passare delle stagioni
e degli smarriti ricordi di nostalgie inestinguibili
perché sui sentieri dei sentimenti
dove tenera incedi,
innamorato e in attesa
«Qualcuno», incessante pensando a te
ti brama di essere insieme,
nell’infinito «Oggi» dell’amore.
22
PAUL BACOSCA
Dor de iubire
Iubirea ta nicicând singură trăieşte
în trecerea neliniştitelor anotimpuri
şi a rătăcitoarelor amintiri de nostalgii nestinse
căci pe cărările dorului
unde şăgalnică păşeşti
îndrăgostit şi-n aşteptare
«Cineva», neîncetat gândindu-se la tine
te doreşte de a fi împreună
în infinitul «Azi» al iubirii.
Symbolum
23
Il finale
Gli anni vengono e passano
come le onde del mare,
tutto si rinnova in sembianze irriconoscibili
ma c’è sempre qualcosa che sopravvive
uguale, come il volto del mare.
In tutto c’è scritto un finale
che attrae nell’oltreniente i fugiaschi del tempo.
Ogni cosa porta in sé una storia
che scorre verso questo finale irreperibile,
e da qualche parte ci sono anch’io e mi dico
che qualunque fosse la mia storia
che sia una storia dal finale felice.
24
PAUL BACOSCA
Finalul
Anii vin şi trec ca valurile mării,
totul se reînnoieşte în înfăţişări de nerecunoscut
dar este mereu ceva ce supravieţuieşte
egal, ca chipul mării.
În totul este scris un final
ce atrage dincolo de nimic fugarii timpului.
Orice lucru cuprinde în sine o istorie
care se scurge spre acest final ineluctabil
şi undeva exist şi eu, şi-mi spun
că oricare ar fi istoria mea
să fie o istorie cu un final fericit.
Symbolum
25
Raccontami
...quel sospiro che ti sgorga dalle labbra
e s’imprime nell’aria in innumerevoli silenzi
chiusi con le chiavi del tuo cuore,
quei riflessi che irradiano dai tuoi occhi
nell’immensità e si proiettano nel domani
portando via il segreto delle tue parole,
quelle carezze genuine ed infuocate che le tue
dita diafane emanano quando tentano
di toccarmi senza però raggiungermi,
quel reverso imperscrutabile delle immagini
delle parole sospese nel tuo delicato animo,
raccontami tutto o solo un’infima briciola
del tuo meraviglioso universo raffigurato
nel futuro e nel passato,
raccontami quello che vuoi
però raccontamelo adesso.
26
PAUL BACOSCA
Povesteşte-mi
...acel suspin ce-ţi izvorăşte de pe buze
şi se imprimă în aer cu nenumărate tăceri
închise cu cheile inimii tale,
acele reflexe care strălucesc din ochii tăi
în imensitate şi se proiectează în ziua ce va urma
ducând cu ele secretul cuvintelor tale,
acele mângâieri genuine şi înfocate pe care
degetele tale le emană când tentează
să mă atingă dar fără rezultat,
acel revers inaccesibil al imaginilor
cuvintelor suspendate în sufletul tău delicat;
povesteşte-mi totul sau doar o infimă parte
a mirabilului tău univers conturat
în viitor şi în prezent,
povesteşte-mi ceea ce vrei
numai povesteşte-mi-o acum.
Symbolum
27
L’ultimo bacio
Solo un bacio,
avrei inciso nel tuo niveo volto
ammaliante come il richiamo di una sirena,
ingannevole come una fata morgana
per evadere dall’orizzonte
dove rinchiuso intangibile
ti avevo intravista,
rispecchiata in un attimo d’eternità
che gustai nei miei sogni più belli
che hanno scavato vuoti incolmabili
nel mio tenero cuore ferito ormai
dal rifiuto di concedermi
solo un bacio.
28
PAUL BACOSCA
Ultimul sărut
Doar un sărut,
aş fi incizat pe imaculatul tău chip
fascinant ca glasul unei sirene,
înşelător ca o fată morgana
pentru a evada din orizontul
unde ferecat intangibil
te întrevăzusem,
oglindită într-o clipă de eternitate
ce degustai în visele mele cel mai frumoase
ce au săpat neanturi
în a mea tandră inimă ferită de-acum
de refuzul tău de a-mi îngădui
doar un sărut.
Symbolum
29
Ascoltami
Alle volte il tempo ascolta
i moti del mio cuore;
quando penso a te sorge il sole
che impregna il tutto con i suoi raggi,
si muove il mare danzando quando ti tengo
per mano e camminiamo sulla spiaggia,
il cielo si colora di celeste quando il tuo
sguardo riposa nei miei occhi,
l’aere si colma di diafani profumi
mentre ti trattengo in un abbraccio indicibile,
il firmamento ci avvolge come in un bocciolo
di fiore quando il tuo corpo mi restituisce
i più remoti sogni d’amore.
Quando arriva l’inverno mi rifugio nella terra
e rinasco sotto le piogge primaverili
per rivivere le idille di un perenne estate
dove splendono i riflessi del tuo volto,
per ritrovare me stesso nel ritmo stagionale
del destino perché io sempre
ascolto la voce del tempo.
30
PAUL BACOSCA
Ascultă-mă
Uneori, timpul ascultă
freamătele inimii mele,
când mă gândesc la tine răsare soarele
şi imprimă nemărginirea cu ale sale raze,
se mişcă marea dănţuitoare când te ţin
de mână şi ne plimbăm pe malul mării,
cerul se colorează de albastru când privirea ta
se odihneşte în ochii mei,
văzduhul se umple de diafane miresme
în timp ce te reţin într-o îmbrăţişare indicibilă,
firmamentul ne cuprinde ca într-un mugur
de floare când corpul tău îmi restituie retrăirile
celor mai ascunse vise de iubire.
La venirea iernii, mă refugiez în pământ
şi renasc în ploile primăvăratice
pentru a retrăi idilele unei perene veri
unde strălucesc reflexele chipului tău,
pentru a mă regăsi în ritmul anotimpurilor
destinului deoarece eu mereu
ascult vocea timpului.
Symbolum
31
La finestra
L’ho vista sempre aperta
tutte le volte che vi passavo sotto,
chiedendomi cosa stesse nascosto dietro,
tu oppure un’altro mondo.
Gli anni non cambiarono niente,
io ero lo stesso anche se più vecchio
ma la finestra continuava ad intrigarmi,
a suscitarmi nuove emozioni.
Il suo fascino stava sempre in agguato
finché un giorno, la brezza che arrivava
mi attirò e mi avvicinò alla finestra.
Guardai e vidi il mondo, vidi me
passare negli anni sotto la finestra,
vidì ancora... però la chiusi ansioso
perché era troppo presto e volevo
cambiare molte cose
perciò non passai più sotto la tua finestra.
32
PAUL BACOSCA
Fereastra
Am văzut-o mereu deschisă
ori de câte ori treceam pe sub ea
întrebându-mă ce anume ar putea ascunde,
tu sau o altă lume.
Anii n-au schimbat nimic,
eu eram acelaşi chiar dacă mai bătrân
dar fereastra continua să mă intrige,
să-mi suscite noi emoţii.
Farmecul ei era mereu la pândă,
iar într-o zi, briza care venea de acolo
m-a atras şi m-a apropiat de fereastră.
M-am uitat şi am văzut lumea, m-am văzut pe mine însumi
trecând prin ani pe sub fereastră,
am mai văzut m... dar am închis-o anxios
deoarece era prea devreme şi doream
să schimb multe lucruri
aşadar nu am mai trecut niciodată pe sub fereastră.
Symbolum
33
Poesis
Si chiamava l’Illustre anonimo,
abitava incognito ed incompreso
in un abietto angolo di tempo
circondato da fogli invecchiati di carta
su cui verso l’eternità apriva finestre
dove nessuno voleva affacciarsi.
Era reietto nella folla impersonale
con lo stigma del non-amato, non desiderato;
niente offriva se tutto in lui era visto
banale,insensato ed inutile,
niente aveva se non le parole del cuore,
delle visioni metafisiche delle sue rêverie
che amante plasmava in poesia.
Dove il tempo non muore mai
perdurava ancora lui
nella tarda notte dell’esistenza,
insonne dall’interrogativo lancinante
se la poesia che serbava dentro di sé
avrebbe avuto un senso nella coscienza della storia
se fatalmente lui stesso non era
soltanto un meteorite nell’oscurità del Nulla.
L’Illustre anonimo doveva morire
sconosciuto come una semente che spunta nella terra
per far nascere la poesia nella memoria del tempo.
34
PAUL BACOSCA
Poesis
Se chema Ilustrul anonim,
locuia incognito şi neînţeles
într-un uitat colţ de timp
înconjurat de vechi foi de hârtie
pe care spre eternitate deschidea ferestre
la care nimeni nu dorea să se ivească.
Era blamat printre mulţimea impersonală
cu stigmatul de neiubit, de nedorit;
nimic nu putea oferi dacă totul în el era considerat
banal, inutil şi neînsemnat,
nimic nu avea în afară de cuvintele inimii,
de viziunile metafizice ale reveriilor sale
pe care, iubitor, le plăzmuia în poezii.
Acolo unde timpul nu moare niciodată
el încă mai persista
până târziu, în noaptea existenţei
istovit de copleşitoarea întrebare
dacă poezia ce fremăta în el
ar avea un sens în conştiinţa istoriei
dacă din fatalitate el însuşi nu era
doar un meteorit în obscuritatea Neantului.
Ilustrul anonim trebuia să moară
ca o sămânţă ce încolţeşte în pământ
pentru a naşte poezia în memoria timpului.
Symbolum
35
Fuori
…dove il mare attende impietrito
il soffio del vento per ondeggiare,
dove l’alba si rifiuta di sorgere
e il tempo ha paura di morire,
dove la luce si è rinchiusa in se stessa
e le stelle spirano,
dove la terra è in agonia
i fiori, i boschi dormono sonni di trapasso,
i fiumi si sono riavvolti nelle sorgenti;
c’è qualcosa come un desiderio
che libra nell’aria assiderata per uscire
lontano dalla mente natia,
fuori,
dove il chiarore dell’alba nuova
lo attende amorevole
e l’estate non finisce mai,
per cercare un posto nel mondo,
un posto nel cuore
di tutti coloro che credono nell’amore.
36
PAUL BACOSCA
Afară
...unde marea aşteaptă împietrită
boarea vântului pentru a undui,
unde zorile refuză de a răsări
şi timpului îi este teamă de a muri,
unde lumina s-a încătuşat in ea însăşi
şi stelele îşi dau duhul,
unde întinsurile agonizează,
florile, pădurile dorm somnuri de veci
şi fluviile s-au retras spre izvoare,
este ceva ca o dorinţă
ce sălăşluieşte în aerul sideral
nerăbdător de a ieşi
departe de mintea natală,
afară,
unde lucirea unei noi aurore
îl aşteaptă drăgăstos
într-o vară fără de sfârşit,
pentru a căuta un loc în lume,
un loc în inima
celor ce cred în iubire.
Symbolum
37
Soffio dell’anima
Mi sono destato in un acuto trauma
dei miei sentimenti,
vorrei fermarli
ma è come fermare il cuore.
Dentro, mi strugge un sentimento per te,
rievocazione della nostalgia dell’ultimo bacio.
Per me, i sentimenti sono delle sabbie mobili,
slanci assurdi nelle fitte oscurità del dolore;
sono la sensazione piacevole di un sogno mattutino
che lascia solo il ricordo straziante
di un qualcosa irreale, mai accaduto.
Ero alla ricerca delle strade del cuore
che mi portassero alla sorgente dei sentimenti
dove dissetarmi senza la paura di soffrire.
Mi stavo chiedendo se non ero vittima
dell’ennesima crudeltà della mia fantasia
ma era la realtà che irrompeva in me,
come una stella cadente che rifulge d’improvviso,
come un risveglio violento sotto una pioggia autunnale,
per spezzare la conchiglia dell’anima mia,
perché io scoprissi questo sentimento
di cui non me n’ero accorto prima.
38
PAUL BACOSCA
Adierea sufletului
M-am trezit într-o acută traumă
a sentimentelor mele,
aş vrea să le opresc
dar ar însemna să-mi opresc inima.
Înăuntru, mă mistuie un sentiment către tine,
reevocarea nostalgiei ultimului sărut.
Pentru mine, sentimentele sunt nisipuri mişcătoare
lansări absurde în densele obscurităţi ale durerii;
sunt plăcuta senzaţie a unui vis matinal
care lasă doar o amintire sfâşietoare
de ceva ireal, nicicând existat.
Eram în căutarea străzilor inimii
care să mă conducă la izvorul sentimentelor
unde să-mi potolesc setea fără teama de a suferi.
Mă întrebam dacă nu eram victima
nenumăratelor cruzii a fanteziei mele
dar era realitatea care invada în mine
ca o stea căzătoare ce străfulgeră pe neaşteptate,
ca o deşteptare neprevăzută într-o ploaie autumnală
pentru a frânge cochilia sufletului meu,
ca să pot descoperi acest sentiment
de care nici nu-mi dădusem seama.
Symbolum
39
Ho trattenuto, con un estremo gesto di speranza,
l’ultimo istante prima dell’Eternità,
per gettarmi frenetico e folle nella magica balia
del mio sentimento ritrovato
di cui confidavo che mi avrebbe accompagnato
all’amore mai raggiunto,
che mi avrebbe ridonato
le travolgenti emozioni di un ultimo innamoramento,
l’inebriante fragranza di un ultimo bacio,
prima che io dicessi “Addio!” e chiudessi gli occhi
tra le braccia amorevoli
di un Tempo senza età.
40
PAUL BACOSCA
Am reţinut cu un extrem gest de speranţă
ultima clipă înainte de Eternitate,
pentru a mă arunca frenetic şi necugetat în voia
sentimentului meu regăsit
de care mă încredinţam că m-ar fi acompaniat
la iubirea nicicând atinsă,
că mi-ar fi restituit
copleşitoarele emoţii ale unei ultime îndrăgostiri,
ameţitoarea mireasmă a unui ultim sărut,
nu înainte de a spune ”Adio!” şi de a închide ochii
în îmbrăţişarea amoroasă
a unui Timp fără Etate.
Symbolum
41
Perdonami, ti amo tanto
Il giorno della mia nascita è il giorno
in cui cominciai a morire.
La morte primigenia mi aveva partorito
per sperimentare l’inferno del vivere,
riconoscere il suo infinito amore
e morire nuovamente per ritornare al suo seno
felice di avere la Morte quale Madre.
42
PAUL BACOSCA
Iartă-mă, te iubesc atât de mult
Ziua naşterii mele a fost ziua
în care am început să mor.
Moartea primordială m-a adus pe lume
ca să experimentez infernul vieţii,
să recunosc infinita sa iubire
şi să mă reîntorc la sânul ei
fericit de a avea Moartea ca Mamă.
Symbolum
43
Che cosa è la poesia?
Un dolore indefinito che fiorisce
su vette di montagne irraggiungibili,
una nostalgia senza nome
che non si può placare,
un ardore celato che tenta di ritrovare
la quiete in una catarsi di parole,
una metamorfosi dell’anima
in una effigie al crocevia dei tempi,
un abbraccio divino con l’amata del cuore
di cui è impossibile fissare il ricordo,
un bacio illibato che vive in un’indicibile attesa
di sbocciare sul volto sorridente dell’amore
o forse il silenzio inesprimibile
dell’intimo arcano che portiamo dentro di noi?
44
PAUL BACOSCA
Ce este poezia?
O durere indefinită ce înfloreşte
pe culmi de munţi de necuprins,
o nostalgie fără nume
ce nu se poate domoli,
o ardoare tăinuită care tentează de a regăsi
liniştea într-un catharsis de cuvinte,
o metamorfoză a fiinţei
într-o efigie la răscrucea timpurilor,
o divină îmbrăţişare cu iubita inimii
de care e imposibil de fixat amintirea,
un sărut ce trăieşte într-o nespusă aşteptare
de a înmuguri pe chipul surâzător al iubirii
sau poate tăcerea inexprimabilă
a intimului necuprins ce purtăm în noi înşine?
Symbolum
45
Non mi ricordo
...più gli orizzonti delle ancestrali storie
che sono passate come le acque dei fiumi
negli argini dei miei sentimenti,
gli anni aurei che si sono offuscati
nell’impeto dello scorrere del tempo
che tenta di spogliarti fino all’evanescenza,
gli incantevoli giorni che hai scolpito
negli impervi silenzi dell’oblio,
le ore di superna passione con cui
mi hai dilettato sino alla sazietà,
gli istanti appena scivolati via come se attorno
esistesse solo il niente.
Ho solo la sensazione inconfondibile del tuo bacio
infinito sulle mie labbra, il tocco struggente
del tuo corpo su di me, le carezze delle tue dita
sui miei capelli, sul mio volto,
il sussurro serafico delle tue parole
che sfociano nella mia memoria
e questo mi basta per ricordarmi
che ci sei.
46
PAUL BACOSCA
Nu-mi mai amintesc
...acele orizonturi de ancestrale istorii
care s-au scurs ca apele fluviilor
pe albiile sentimentelor mele,
anii glorioşi ce s-au adumbrit
în impetuoasa trecere a timpului
ce încearcă să te despoaie până la evanescenţă,
încântătoarele zile ce ai sculptat
în cutezătoarele tăceri ale uitării,
orele de apoteotică pasiune cu care
m-ai delectat până la săturare,
clipele care de-abia s-au dizolvat ca şi cum
împrejurul meu nu ar exista decât neantul.
Am doar senzaţia inconfundabilă a sărutului tău
infinit pe buzele mele, atingerea copleşitoare
a corpului tău pe mine, mângâierile degetelor tale
pe părul meu, pe obrazul meu,
susurul serafic al cuvintelor tale
care se revarsă în a mea memorie
şi asta îmi ajunge ca să-mi amintesc
că tu eşti.
Symbolum
47
Ottobre
Forse qui è nato il destino, nel sorriso genuino
di un fanciullo che in un lontano ottobre
iniziò a credere nei suoi sogni
ed inseguire il richiamo di un Indicibile nume.
Forse era il destino quella voce sommessa
che lo guidava, quelle impronte che scopriva
in ogni angolo, in ogni oggetto che toccava.
Quando fu già grande il volto del caro destino
ormai decrepito si sgretolò tra ombre antiquate
e pensò che forse l’Indicibile era qualcos’altro.
Il mondo ruotava intorno a sé in immagini
mai uguali, sempre mutevoli ma la voce
che lo trascinava, il cammino del lontano ottobre
erano gli stessi e l’Indicibile stava lì fedele
ed imprendibile come una fata morgana.
Era ancora ottobre, il profumo soave
d’inizio autunno lo rapiva tuttora in rêverie
in cui si vedeva come tra due specchi faccia a faccia,
sempre lui stesso ma moltiplicato
in infiniti spazi paralleli; e la voce risuonava ancora
melodica, dentro di sé come un eco senza fine.
Forse, l’Indicibile che anelava d’incontrare
era l’Ottobre da cui veniva.
48
PAUL BACOSCA
Octombrie
Poate aici s-a născut destinul, în surâsul genuin
al unui copil ce într-un îndepărtat octombrie
a început să creadă în visele sale
şi să urmărească îndeaproape chemarea unui Indicibil fatum.
Poate era destinul acea voce domoală
care-l ghida, acele amprente ce descoperea
în fiecare colţ, în fiecare obiect ce atingea.
Când era deja mare, chipul dragului destin
de acum decrepit s-a destrămat în umbre antice
şi s-a gândit că poate Indicibilul era altceva.
Lumea se perinda în jurul său cu imagini
niciodată egale, mereu mutabile dar vocea
care-l atrăgea, strada îndepărtatului octombrie
erau aceleaşi şi Indicibilul stătea acolo fidel
şi necuprinzător ca o fată morgana.
Era încă octombrie, parfumul suav
de început de toamnă îl mai răpea încă în reverii
în care se vedea ca între două oglinzi faţă în faţă
mereu el, acelaşi, dar multiplicat
în infinite spaţii paralele; iar vocea răsuna încă
melodioasă în el ca un ecou fără de sfârşit.
Poate, Indicibilul ce năzuia să-l întâlnească
era acel Octombrie din care venea.
Symbolum
49
Inafferrabile lontananza
A cosa pensi,
mentre il cosmo germoglia carezze
ed il tempo si trattiene il respiro,
mentre la natura ti vezzeggia amante
e attorno a te nascono serene armonie,
mentre il tutto danza gioconde carriole
e la bellezza si prostra dinanzi a te,
mentre ogni cosa attente il tuo sguardo,
il tuo sorriso per ritrovare il senso di esserci
e l’amata dei tuoi sogni ti sta vicino, inseparabile
e gli amici non osano di andarsene via?
Mentre plasmi la vita, l’esistere
riscrivendoli in nuove parole,
e sulla strada che percorri incessante,
tutti camminano insieme a te,
tu dove sei?
50
PAUL BACOSCA
Îndepărtări prea îndepărtate
La ce te gândeşti,
în timp ce cosmosul zămisleşte mângâieri
şi timpul îşi reţine respirarea,
în timp ce natura te alintă iubitoare
şi oriunde se nasc senine armonii,
în timp ce totul dansează hore de bucurie
şi frumuseţea se prosternează înaintea ta,
în timp ce orice lucru aşteaptă a ta privire,
surâsul tău pentru a regăsi fericirea de a fi,
iar iubita viselor tale te împrejmuieşte nedespărţită,
iar amicii nu îndrăznesc să se îndepărteze?
Când creezi viaţa, existenţa
rescriindu-le în noi cuvinte
şi pe strada ce străbaţi încontinuu,
toţi te însoţesc,
tu unde eşti?
Symbolum
51
Sereno splendore
Sussurrano i boschi di voci arcane,
spira il vento e si diradano i nembi
lungi nel pelago di memorie ialine.
Si frangono le stelle sull’orizzonte,
si risveglia ludica la terra
nel canto amoroso del lungo atteso albore
e sorrisi riempiono l’aere all’effondersi delle tue fragranze.
Si rivela il sempre verde dei prati solari dove lusinghe
di salici s’intessono in corolle che adornano
le tremule acque del lago dove giacciono lieti
i riflessi del tuo sguardo ornato dell’incanto del cielo.
Alitano carezzevole le orchidee sul tuo diafano viso,
da lontano fremono d’emozioni celate cuori innamorati,
danze d’armonia nascono ovunque maliarde
e tu sei l’anima che pulsa nel mondo,
l’imperitura giovinezza dell’amore.
52
PAUL BACOSCA
Splendoare senină
Susură pădurile cu voci misterioase,
adie vântul şi se destramă norii
în lungul mării de memorii cristaline.
Se frâng stelele pe orizont,
se redeşteaptă ludic pământul
în cântul amorezat al mult aşteptatei dimineţi
şi surâsuri impregnează eterul la răspândirea parfumurilor tale.
Se revelă perenul verde al păşunilor luminate unde ademeniri
de sălcii plângătoare se ţes în corole ce împodobesc,
tremurătoarele ape ale lacului unde se odihnesc joviale
reflexele privirii tale ornate de farmecul cerului.
Adie mângâietoare orhideele pe diafanul tău obraz,
de departe freamătă emoţii ascunse de inimi îndrăgostite,
dansuri de armonie se ivesc oriunde ademenitoare
şi tu eşti sufletul ce pulsează în lume,
nemuritoarea tinereţe a iubirii.
Symbolum
53
Quando verrai
Si spezza in rispecchi fragili l’ardore taciturno
come una pioggia che scende letargica
nel vuoto imperturbabile del tempo,
sui sentieri di marmo dove hanno sfilato
i passi invaghiti dei mercanti di speranze
e cadono foglie d’attese disilluse
sul retro delle strade, delle case in cui ancora
persiste la rimembranza dei tuoi profumi;
e ovunque le lacrime taciturne s’infrangono
sulle sponde dove aspetta solo il silenzio.
54
PAUL BACOSCA
Când vei veni
Se fărâmă în fragile oglindiri ardoarea tăcută,
ca o ploaie ce coboară letargică
pe chipul netulburat al timpului,
pe cărările de marmură unde s-au perindat
paşii îndrăgostiţi ai negustorilor de speranţe;
şi cad frunze de aşteptări decepţionate
pe reversul străzilor, caselor în care
mai persistă amintirea parfumurilor tale;
şi peste tot lacrimile taciturne se desfiră
pe malurile unde aşteaptă doar tăcerea.
Symbolum
55
Cronos
Stamattina ho incontrato solo me stesso
smarrito su strade ignote e chiedendosi dove sta andando.
Tutto attorno si era bloccato in un collasso irreversibile
e mi sono ritrovato un fuggitivo dal mondo,
l’ultimo sopravvissuto di questo preistorico mostro
che dai suoi primordiali inizi accresce tuttora
e mi rincorre per inghiottirmi, io ribelle dell’esistenza.
Nella stazione c’è un ultimo treno senza destinazione
e nell’aria gelida che è il risucchio del mondo imploso
corro svuotato dalle impronte degli eoni
sperando di raggiungere l’altra sponda del tempo.
56
PAUL BACOSCA
Cronos
Azi dimineaţă m-am întâlnit doar cu mine însumi
rătăcit pe străzi necunoscute şi întrebându-mă unde merg.
Împrejur totul se blocase într-un colaps ireversibil
şi m-am regăsit un fugar din lume
unicul supravieţuitor al acestui monstru
care din primordialele sale origini mai creşte încă
şi mă urmăreşte pentru a mă înghiţi, eu rebel al existenţei.
În staţie mai este doar un tren fără destinaţie
şi în aerul înmărmurit, care este vâltoarea lumii implozive,
alerg dezgolit de amprentele eonilor
sperând să ajung pe celălalt liman al timpului.
Symbolum
57
La vita
Sai come sono, che io scrivo
la vita che è una poesia
che desidera di essere scritta.
Sai che ogni giorno che trascorro
per me è una storia d’amore
sempre nuova, di slancio in slancio
verso il più perfetto giorno dell’amore
che cerco da quando esisto
perché sai come sono
che la mia vita è una poesia.
Dunque permettimi di essere innamorato di te
per poter scrivere e continuare di vivere.
58
PAUL BACOSCA
Viaţa
Ştii cum sunt, că eu scriu
viaţa care este o poezie
ce doreşte de a fi scrisă.
Ştii că fiecare zi ce petrec
e pentru mine o istorie de iubire
mereu nouă, din ardoare în ardoare
spre ziua iubirii cea mai perfectă
pe care o caut de când exist
deoarece ştii cum sunt
că viaţa mea este o poezie.
Deci, permite-mi să mă îndrăgostesc de tine
ca să continui de a scrie şi de a trăi.
Symbolum
59
La mia storia nel tuo cuore
I ricordi sono immagini di cose
che già non esistono se non nella memoria
ed io non voglio ricordi perché tu possa esistere
oltre la mia memoria.
Le parole sono echi dell’anima
dunque desidero tacere perché possa ascoltare
quello che tu sei.
Il tempo è correre verso il finale
dunque desidero trattenermi in questa casa
per stare sempre con te.
Esprimere qualcosa della nostra storia
è nascondere la verità perché niente
può esprimere i nostri sentimenti
dunque mi fermo a contemplare il tuo sguardo
nel silenzio della tua casa.
Tutto è solo il riflesso del tuo cuore
di ciò che tu sei dunque non desidero niente
per poter averti tutta mia.
60
PAUL BACOSCA
Istoria mea în inima ta
Amintirile sunt imagini de lucruri
care deja nu mai există decât în memorie
şi eu nu vreau amintiri ca tu să poţi exista
dincolo de memoria mea.
Cuvintele sunt ecourile sufletului
aşadar vreau să tac ca să pot auzi
ceea ce tu eşti cu adevărat.
Timpul semnifică o scurgere spre final
aşadar doresc să mă întreţin în această casă
pentru a sta pe veci cu tine.
A exprima ceva despre istoria noastră,
e ascunderea adevărului deoarece nimic
nu poate reda sentimentele noastre
deci mă opresc în contemplarea chipului tău,
în pacea casei tale.
Totul e reflexul inimii tale,
a ceea ce tu reprezinţi deci nu mai doresc nimic
pentru a te avea toată a mea.
Symbolum
61
Il mare
Contempli il mare il quale prolungandosi nei tuoi occhi,
ti inunda con le sue onde inquieti che si riversano
come una cascata nell’anima tua e ti colma
con i richiami indecifrabili dell’orizzonte
che attende lontano come un arcobaleno.
Sei anche tu stessa il mare che si prolunga
verso orizzonti di sguardi sconosciuti
dove le tue onde cadono come una cascata
consegnando i tuoi pensieri, aneliti, richiami.
Forse rimani così serena
perché solo di fronte al mare hai la certezza
d’incontrare qualcuno che ti desidera
o il mare stesso è l’unico che può intendere
ciò che il tuo cuore, il tuo sguardo anelano d’esprimere.
Quando apri gli occhi e ritorni a casa
il mare sta ancora in te per acompagnarti
con la sua quiete anche nei tuoi sogni,
laddove i tuoi desideri ti porteranno.
62
PAUL BACOSCA
Marea
Privind marea, ea se prelungeşte în ochii tăi,
te inundă cu ale sale unde neliniştite ce cad
ca o cascadă în sufletul tău şi te umple
cu chemările indescifrabile ale orizontului
care dănţuieşte deasupra da ca un curcubeu.
Şi tu eşti marea ce se prelungeşte
spre orizonturi de priviri necunoscute
unde ale tale unde cad ca o cascadă
ce-ţi poartă gândurile şi năzuinţele.
Poate eşti aşa de senină
deoarece doar în faţa mării ai certitudinea
de a întâlni pe cineva care să te dorească
ori însăşi marea este unica care poate înţelege
ceea ce inima ta doreşte să exprime.
Când deschizi ochii şi te întorci acasă
marea mai sălăşluieşte încă în tine pentru a te însoţi
cu pacea sa până în visele tale,
până acolo unde dorinţele tale te vor conduce.
Symbolum
63
Nessuno ti aspetta
Tutti hanno fretta di correre per ritornare
al calore di un abbraccio,
solo tu ti muovi pacato, imperturbabile
perché non c’è nessuno che ti aspetti,
nessuno in ansia per rincontrarti.
Ti accompagnano solo le emozioni
che hai scritte con il colore del cielo
sulle foglie degli alberi che perdurano
come sentinelle sulle strade dove tu incedi;
ti accompagna solo l’amore in cui credi,
l’ardore dell’attesa che brucia incessante in te.
Seduto sulla poltrona, tra lo sguardo delle pareti,
cominci a pensare che l’attesa è il segno
di qualcuno che sta per venire da te.
Quando senti un dolce bussato alla porta,
sorridi felice e allora ti alzi in fretta per aprire
a colei che stavi aspettando.
64
PAUL BACOSCA
Nu te aşteaptă nimeni
Toţi se grăbesc să alerge pentru a se reîntoarce
la afecţiunea unei îmbrăţişări,
doar tu te mişti calm, netulburat
deoarece nu este nimeni care să te aştepte
nimeni anxios de a te reîntâlni.
Te acompaniază doar emoţiile
pe care le-ai scris în culoarea cerului
pe frunzele copacilor ce dăinuiesc
ca nişte străjeri per străzile unde umbli,
te însoţeşte doar iubirea în care crezi,
ardoarea aşteptării ce mistuie necontenit în tine.
Aşezat pe fotoliu, în privirea pereţilor,
începi să te gândeşti că aşteptarea e semnul
cuiva pe cale de a veni la tine.
Şi când auzi un dulce ciocănit la uşă
surâzi fericit şi atunci te ridici grăbit să deschizi
celei pe care o aşteptai.
Symbolum
65
Alma Mater
Il soffio della terra ti ha modellata
e adesso ci sei anche tu, nel tutto cosciente
infima coscienza, scintilla vivente.
Sono nato dal tuo sorriso e quando hai detto “tu”
ho cominciato ad esserci nel mondo
che il tuo sguardo mi dispiegava dinanzi.
Al tuo seno hai nutrito il mio amore
e nel tuo abbraccio ho amato per la prima volta.
La tua mano mi ha retto ovunquei i passi,
le tue parole hanno scolpito la mia immagine
che porto riconoscente.
Sulle strade infinite degli eoni perduri amorevole
anche se per un effimero tempo
ma tu sei icona indelebile nel sacrario
dell’anima mia dove ti ringrazio e ti adoro.
Mi ricorderò per sempre di te
perché negli occhi tuoi scorgo i cieli primordiali,
nel tuo respiro percepisco il respiro della vita
e nella tua voce sento lo spirito materno della terra
che mi permea fino nel profondo.
E ogni volta che ti desidero bacio la terra
di cui sono anch’io un amato figlio.
66
PAUL BACOSCA
Alma Mater
Duhul pământului te-a modelat
şi acum exişti şi tu, în totul conştient,
infimă conştiinţă, scânteie vie.
M-am născut din surâsul tău şi când ai spus «tu»
am început să fiu în lumea
pe care privirea ta mi-o deschidea înainte.
La sânul tău ai hrănit iubirea mea
şi în îmbrăţişarea ta am iubit pentru prima oară.
Mâna ta mi-a sprijinit oriunde paşii,
cuvintele tale au sculptat imaginea mea
pe care o port recunoscător.
Pe străzile infinite ale eonilor persişti amoroasă
chiar dacă pentru un efemer timp
dar tu eşti icoană neştearsă în sacratul
sufletului meu unde îţi mulţumesc şi te ador.
Te voi aminti pe veci
deoarece în ochii tăi întrezăresc cerurile primordiale,
în respirarea ta percep respirul vieţii,
şi în vocea ta simt spiritul matern al pământului
ce mă pătrunde până în profund.
Şi ori de câte ori te doresc sărut pământul
de care sunt şi eu un iubit fiu.
Symbolum
67
Addio
Come un ricordo indelebile nella memoria del tempo
vorrei dipingere la mia nostalgia di te
su una tela di cielo blu da ammirare desioso
nell’amara solitudine dei giorni della tua mancanza,
vorrei scrivere le malinconiche rêverie della mia infinita attesa
di te
su un raggio di sole che sorga nell’alba del tuo orizzonte
per dilettare amorevole il tuo sguardo illibato
con le immagini sfuggenti del mio nome senza rimembranza,
vorrei plasmare dei miei desideri la tua effigie
che perduri immortale ai confini del cosmo come un sigillo
dell’attimo d’eternità che gustai nella visione delle tue fatate
sembianze
quando, in un tempo immemorabile, passavi ancora sui miei
sentieri;
vorrei implorare il vento, unica vestigia della terra derelitta
delle mie brame,
di consegnarti le mie ultime parole, sublime catarsi del mio
animo
che ardisce di sopravvivere per sempre
come un ricordo indelebile nella memoria del tempo.
68
PAUL BACOSCA
Adio
Ca o amintire neştearsă în memoria timpului
aş vrea să pictez nostalgia mea
pe o pânză de cer albastru de admirat pătimaş
în neînduplecata singurătate a zilelor absenţei tale,
aş vrea să scriu melancolicele reverii ale aşteptării mele
pe o rază de soare care să răsară în dimineaţa orizontului tău
pentru a delecta pasional privirea ta feciorelnică
cu imaginile vagi al numelui meu fără aducere-aminte;
aş vrea să plăsmuiesc din dorinţele mele o efigie
care să dăinuiască nemuritoare la hotarele cosmosului ca un
sigil
al clipei de eternitate ce gustasem în viziunea fermecătoarelor
tale înfăţişări
când, într-un timp imemorial mai treceai încă pe cărările mele;
aş vrea să implor vântul, unicul vestigiu a pustiului pământ al
năzuinţelor mele,
ca să-ţi consemneze ultimele mele stihuri, sublim catharsis
al sufletului meu ce se mistuie să supravieţuiască întotdeauna
ca o amintire neştearsă în memoria timpului.
Symbolum
69
La stagione dell’amore
…è adesso un tenero sorriso
nella memoria di un tempo senza età,
speranza eterna di una stella cadente,
vento leggiadro che richiama la malinconia delle stelle,
pianto della luna su un cielo abbastanza infinito
da colmare la nostalgia del tuo sguardo.
Le tracce nella neve caduta sul sentiero nel tuo cuore
sono ormai vestigia di ricordi svaniti, di sentimenti sfuggenti
ed illusioni benevoli di amori troppo lontani;
e attendo indicibile l’evo di una nuova primavera
per rivederti un’altra volta
nella stagione dell’amore.
70
PAUL BACOSCA
Anotimpul iubirii
...e acum un tandru surâs
în memoria unui timp fără de moarte,
speranţa eternă a unei stele căzătoare,
vânt îmbietor ce pare melancolia stelelor,
plânsul lunii pe un cer îndeajuns de infinit
pentru a potoli nostalgia privirii tale.
Urmele în zăpada căzută pe cărarea spre inima ta
sunt de-acum vestigii de amintiri şterse, de sentimente
schimbătoare
şi iluzii benevole de iubiri prea îndepărtate;
şi aştept nespus evul unei noi primăveri
pentru a te revedea încă o dată
în anotimpul iubirii.
Symbolum
71
Sospiro
Sdraiato su un prato d’erba avvilita,
assopito in un sonno senza risveglio,
ripeto infinitamente
la stessa poesia che scrissi
in un tempo immemore
quando ero ancora innamorato
di un sogno inafferrabile
che rispecchiava il tuo volto
e svaniva crudele
ad ogni sorger dell’alba
nel lungo travaglio
dello scorrere dei giorni
in cui mi ritrovavo
solo con il ricordo
del mio inestinguibile anelito d’amare
che mi spinge ancora
a ripetere infinitamente
la stessa poesia che scrissi
per lenire la mia nostalgia di te,
ninfa delle mie chimere,
fuggita senza tracce
in un mondo privo d’orizzonte
che non posso più intravedere
dopo l’ultimo sospiro
del mio cuore,
qui, sulla riva del tempo
dove sono seppellito.
72
PAUL BACOSCA
Suspin
Întins pe o pajişte de iarbă ofilită,
aţipit într-un somn fără deşteptare,
repet la infinit
aceeaşi poezie ce scrisesem
într-un timp nerecunoscător
când mai eram încă îndrăgostit
de un vis de ireal
care răsfrângea chipul tău
şi dispărea cu cruzime
la orice auroră
în lungul travaliu
al trecerii zilelor
în care mă regăseam
singur cu amintirea
nestinsei mele iubiri
ce mă îndeamnă încă
de a repeta la infinit
aceeaşi poezie ce scrisesem
pentru a domoli nostalgia mea de tine,
nimfă a himerelor mele,
fugită fără urme
într-o lume lipsită de orizont
şi pe care nu o mai pot întrevede
după ultimul suspin
al inimii mele,
aici, pe ţărmul timpului
unde sunt înmormântat.
Symbolum
73
Il girasole
Sempre,
il sole sorgerà sorridente
nel limpido profondo dei tuoi occhi
per illuminare l’oceano dei tuoi desideri,
sempre
il sole sfiorirà la fragranza delle tue labbra
con soavi carezze di splendori primigeniì
per allietare il tuo indomabile respiro d’amore,
sempre
il sole abbraccerà il tuo florido corpo
con la tenerezza genuina della prima alba
perché tu senta quanto sei amata
e sarai
sempre rinascente nei semi della terra,
sempre viva nello sguardo del cielo sereno
come un girasole
perché tu sei sempre innamorata dell’amore.
74
PAUL BACOSCA
Floarea-soarelui
Întotdeauna,
soarele va răsări surâzător
în limpidul profund al ochilor tăi
pentru a ilumina oceanul dorinţelor tale,
întotdeauna
soarele va mângâia mireasma buzelor tale
cu suave atingeri de splendori primordiale
pentru a înveseli nepotolitul tău suflu de iubire,
întotdeauna
soarele va îmbrăţişa înfloratul tău corp
cu tandreţea genuină a primilor zori de zi
pentru ca tu să simţi cât eşti de iubită
şi vei fi
mereu renăscută în privirea cerului senin
ca floare soarelui
deoarece tu eşti mereu îndrăgostită de iubire.
Symbolum
75
Come se fosse ieri
Tutto è come se fosse ieri,
c’è solo l’oggi, il resto
è solo qualcosa che si sogna
ma che non è mai esistito.
Là, dove tu stai, seduta nel dondolo,
vicina alla soglia, con la porta aperta,
immersa in silenziosi pensieri,
dipanando i ricordi della nostra storia
puoi sentirmi e toccarmi ancora.
Dopo questa brezza amorevole,
dopo lo squittiò degli uccelli,
dopo questa nube di polvere
sollevata nella strada per dove venivo,
dopo il passeggio degli amici nella tua casa,
dopo che avrai aperto gli occhi
ci sarò io, accanto a te
per parlarmi ed abbracciarmi,
per amarmi e avermi tutto tua.
Dopo l’istante della mia venuta
se avrai rinchiuso gli occhi
sentirai il mio bacio sulle tue labbra
e avrai la certezza che sono con te,
che tutto era davvero
come se fosse stato ieri.
76
PAUL BACOSCA
Ca şi cum ar fi ieri
Totul e ca şi cum ar fi ieri
este doar «azi»-ul, restul
e doar ceva ce se visează
dar care nu poate exista nicicând.
Acolo, unde tu stai, aşezată pe fotoliu
aproape de prag, cu uşa deschisă
cufundată în tăcute gânduri,
depănând amintirile istoriei noastre
poţi să mă simţi şi să mă atingi încă.
După această briză amoroasă,
după simfonia păsărilor,
după acest nor de praf
stârnit pe strada unde veneam,
după trecerea amicilor prin casa ta,
după ce vei fi redeschis ochii
voi fi eu, lângă tine
ca să-mi vorbeşti şi să mă îmbrăţişezi,
ca să mă iubeşti şi să mă ai totul al tău.
După clipa sosirii mele
dacă vei fi închis ochii,
vei simţi sărutul meu pe buzele tale
şi vei avea certitudinea că sunt cu tine,
că într-adevăr totul era
ca şi cum ar fi fost ieri.
Symbolum
77
Ciao amica mia
Ciao amica mia,
sto pensando a te, qui, dietro la luna
con emozioni addombrati la cui voce
tento di svelare con parole
che ti scrivo nel soffio del vento ,
nel profumo delle stagioni,
nello specchio del cielo,
nello splendore delle stelle
perché al leggermi possa sentirti vicino a me,
sentire il mio desiderio di riabbracciarti,
il calore dei miei pensieri che s’incendiano
quando guardo le tue foto.
Ciao amica,
voglio rivederti nei mirifici luoghi
che dietro l’orizzonte trepidano sconsolati
di riavere i nostri passaggi, il cantico soave
delle nostre voci che riempivano di nuove armonie
quella terra dove ti avevo scoperta.
Ciao, in questa notte non dormirò più
e nemmeno ci saranno altre notti
perché questo sentimento che sta fiorendo
come una nuova stagione nell’anima
mi viene impossibile di dirlo senza di te
perciò verrò con il primo sorger del sole,
aspettami all’alba amica, sto venendo.
78
PAUL BACOSCA
La revedere, amica mea
La revedere amica mea,
mă gândesc la tine, aici, în spatele lunii
cu emoţii umbrite a căror voce
încerc să o dezvălui cu cuvinte
ce-ţi scriu pe suflarea vântului,
pe parfumul anotimpurilor,
pe oglinda cerului,
pe splendoarea stelelor
pentru ca citindu-mă să te poţi simţi aproape de mine,
să simţi dorinţa mea de a te reîmbrăţişa,
caloare gândurilor mele care se incendiază
când contemplu fotografiile tale.
La revedere, amica mea
vreau să te revăd în mirificele locuri
care în spatele orizontului trepidează inconsolabile
de a avea din nou plimbările noastre, suavul cântec
al vocilor noastre ce umpleau cu noi armonii
acel pământ unde te-am descoperit.
La revedere, în noaptea aceasta nu voi mai dormi
şi nici măcar nu vor mai fi alte nopţi
deoarece acest sentiment care înfloreşte
ca un nou anotimp al sufletului
mi-e imposibil să-l spun fără tine
de aceea voi veni cu primul zori de zi,
aşteaptă-mă la răsăritul zilei, iată-mă că vin.
Symbolum
79
Balla con me!
Balla con me, cara amata,
una danza di sentimento,
una danza di amore,
giorno e notte, in qualsiasi luogo,
nella riva del mare, sulle antiche mura,
nel cortile della tua casa,
nei sentieri dove ci siamo incontrati.
Balla con me,
questa canzone di sentimento e di amore,
che il flauto suona nei nostri cuori,
molto lento come se il tempo
si fosse dimenticato di noi,
faccia a faccia, sempre più vicino,
stretti come una sola anima,
come lo sposo e la sposa nella notte nuziale
perché tu senta le mie emozioni
che il mio corpo esprime per te
perché io possa perdermi
nell’abbraccio infinito del tuo corpo.
Balla con me,
questa musica che nascoste stelle cantano
per te
in questo giorno senza alba, senza tramonto,
sotto un cielo azzurro e così tenero,
in questo campo di girasoli romantici
in questa sorprendente vita
per vivere, per eternare
questo sentimento di amore
di questa ultima canzone che ballo con te.
80
PAUL BACOSCA
Dansează cu mine!
Dansează cu mine, dragă iubită,
un dans de sentimente,
un dans de iubire,
zi şi noapte, în orice loc,
pe ţărmul mării, pe anticurile ziduri,
în grădina casei tale,
pe strada unde ne-am întâlnit.
Dansează cu mine,
acest cântec de sentiment şi de iubire,
ce flautul î-l face să răsune în inimile noastre,
foarte încet ca şi cum timpul
ar fi uitat de noi,
faţă în faţă, mereu mai aproape,
strânşi ca un singur suflet,
ca mirele şi mireasa în noaptea nunţii,
pentru ca să poţi simţi emoţiile
pe care corpul meu le exprimă,
pentru ca eu să mă por pierde
în îmbrăţişarea infinită a corpului tău.
Dansează cu mine,
această muzică ce ascunse stele cântă
pentru tine,
în această zi fără zori, fără asfinţit,
sub un cer aşa albastru, aşa tandru,
în acest romantic lan de flori-de-soare,
în această surprinzătoare viaţă,
pentru a trăi, pentru a imortaliza
acest sentiment de iubire
al acestui ultim cântec ce dansez cu tine.
Symbolum
81
La città
Serpeggio nella memoria della città,
ricercando le tracce della mia mente
tra le rimembranze impolverate dei viali,
dei parchi, dei palazzi, della gente fuggitiva
con cui ero anch’io cresciuto.
Non c’è niente, solo la città che mi circonda
con il suo rumorìo sentimentale,
trattenendomi nel suo anonimo volto.
Sento le malincolie sconsolate
che si affacciano dagli angoli,
le gioie speranzose che sussultano
ogni volta che il cielo risplende
negli attimi che tessono pazienti
la storia della mia città.
La polvere del tempo mi sta ricoprendo
ma perduro ancora qui
perché anch’io sono la città.
82
PAUL BACOSCA
Oraşul
Şerpuiesc prin memoria oraşului,
căutând urmele minţii mele
printre amintirile prăfuite ale străzilor,
parcurilor, blocurilor, ale lumii fugitive
cu care crescusem şi eu împreună.
Nu mai era nimic, doar oraşul care mă împrejmuia
cu murmurarea sa sentimentală
reţinându-mă în chipul său anonim.
Simt melancoliile nemângâiate
care se înfăţişează dinspre colţuri,
bucuriile de speranţă ce tresaltă
ori de câte ori cerul străluceşte
deasupra clipelor ce ţes răbdătoare
istoria oraşului.
Praful timpului mă înveleşte neîncetat
dar eu încă mai dăinuiesc aici
deoarece şi eu sunt oraşul.
Symbolum
83
Symbolum
Il primigenio è solo la parte incompiuta
di se stesso e dentro, aspetta letargica ed apprensiva
la metà del segno della sua identità celata
e quando cadono le piogge,
sboccia la catarsi del segno
finché il primigenio crescerà
nella sua parte mancante, dove giace
l’altra metà del segno che congiunto
alla prima metà, svela il symbolum,
l’identità dell’essere totale
ed il nome dei suoi reconditi aneliti.
84
PAUL BACOSCA
Symbolum
Primogenitul e doar o parte neîmplimită,
iar în propriul intim, zace anxios
jumătatea identităţii sale tainice
şi când vor cădea ploile,
semnul va înmuguri prin catharsis
până când primogenitul va creşte
în partea ce-i lipseşte, unde aşteaptă
cealaltă jumătate a semnului care unită
cu prima jumătate va revela symbolum-ul,
identitatea fiinţei totale,
şi a năzuinţelor sale cele mai îndepărtate.
Symbolum
85
86
PAUL BACOSCA
CUPRINS
Non sono un poeta.................................................................4
Nu sunt poet...........................................................................5
Ricordando.............................................................................6
Amintind................................................................................7
La solitudine dell’amore........................................................8
Singurătatea iubirii.................................................................9
Emozione.............................................................................10
Emoţie..................................................................................11
Gli anni.................................................................................12
Anii......................................................................................13
Tu sei....................................................................................14
Tu eşti...................................................................................15
Quiete...................................................................................16
Linişte..................................................................................17
Infinito..................................................................................18
Infinit....................................................................................19
Il lago...................................................................................20
Lacul....................................................................................21
Nostalgia..............................................................................22
Dor de iubire........................................................................23
Il finale.................................................................................24
Finalul..................................................................................25
Raccontami..........................................................................26
Povesteşte-mi.......................................................................27
L’ultimo bacio......................................................................28
Ultimul sărut........................................................................29
Ascoltami.............................................................................30
Ascultă-mă...........................................................................31
La finestra............................................................................32
Symbolum
87
Fereastra...............................................................................33
Poesis...................................................................................34
Poesis...................................................................................35
Fuori.....................................................................................36
Afară....................................................................................37
Soffio dell’anima.................................................................38
Adierea sufletului.................................................................39
Perdonami, ti amo tanto.......................................................42
Iartă-mă, te iubesc atât de mult............................................43
Che cosa è la poesia?...........................................................44
Ce este poezia?.....................................................................45
Non mi ricordo.....................................................................46
Nu-mi mai amintesc.............................................................47
Ottobre.................................................................................48
Octombrie............................................................................49
Inafferrabile lontananza.......................................................50
Îndepărtări prea îndepărtate.................................................51
Sereno splendore..................................................................52
Splendoare senină................................................................53
Quando verrai.......................................................................54
Când vei veni.......................................................................55
Cronos..................................................................................57
La vita..................................................................................58
Viaţa.....................................................................................59
La mia storia nel tuo cuore...................................................60
Istoria mea în inima ta..........................................................61
Il mare..................................................................................62
Marea...................................................................................63
Nessuno ti aspetta................................................................64
Nu te aşteaptă nimeni...........................................................65
Alma Mater..........................................................................66
Alma Mater..........................................................................67
Addio..................................................................................68
Adio......................................................................................69
88
PAUL BACOSCA
ca o amintire neştearsă în memoria timpului...........................69
La stagione dell’amore.............................................................70
Anotimpul iubirii.................................................................71
Sospiro.................................................................................72
Suspin...................................................................................73
Il girasole............................................................................74
Floarea-soarelui....................................................................75
Come se fosse ieri................................................................76
Ca şi cum ar fi ieri................................................................77
Ciao amica mia....................................................................78
La revedere, amica mea.......................................................79
Balla con me!.......................................................................80
Dansează cu mine!...............................................................81
La città.................................................................................82
Oraşul...................................................................................83
Symbolum
89
Editura JUNIMEA, Iaşi – ROMÂNIA,
Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506,
tel./fax: 0232-410427
e-mail: [email protected]
PRINTED IN ROMANIA
90
PAUL BACOSCA