la poesia di firpo florilegio tratto da "a barma grande"

Transcript

la poesia di firpo florilegio tratto da "a barma grande"
MARCELLO FIRPO
FLORILEGIO DI POESIE DA “A BARMA GRANDE”
FELICITÀ
VITA NOVA
A FAURA DE TRE MASCHE
A CANSUN DU MUSSI
PURTEVU BEN, BELA FREMA
Ü FRISÙ DE MARIETA
CANSAN PER Ü PICIÙ
CANSAN DE PRIMAVERA
PER MENTAN
RETURNERAL
MARINA D’ENVERN
U TESTAMENT DE FICA-SECA
U TEMP S’EN VA
U CONTRABANDIÈ
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
FELICITÀ
Ah ! purrè repausà sut’en metre de terra,
Non pü sentì nuscen che vu parie a r’entorn,
Non se cürà de ren, da nuec’ ni d’u giorn,
N’aè pü de suçì de paç’ ni de gherra !
Cum’a fiù ch’à sprandì e, n’u giarden, se serra,
N’avè pü da sperà sü qualunche retorn,
Partì, deliberà, vers ün autre sogiorn,
Dun a poarta, sü vu, mai pü se desserra.
Ailì n’y è ni gran, ni lueng e ni press,
E suta ra spessù d’ün’umbra d’arcipress
Non se n’avisa manch’, ch’aia esistü ‘na vita,
Sença avè suvenì d’avant e ni d’apress,
De ra freidù da moart, da tepidù d’u bress,
E d’avè mai aigü en cue che parpita.
VITA NOVA
Fente u noaisce parlà che s’en va cum’en füm
E ru vent d’u temp nun sai duna se ru poarta,
Car che sieghe en desten che de nautre ru scarta.
Y pensu ben suven e n’ài gran amarüm.
Aü, sença pietà tàglian piante e getüm.
Ra campagna n’è pü ch’üna stendüa moarta.
U viegl’ u fan tumbà perché gaire raporta,
Naisce ün autre pais aiscì ent’en barlüm.
Ma non serve ren de ciavirànu tut
E non è ra ragian de musciàse orgügliuse,
Pü vitu che r’antigh’ tut aco serà rut.
De r’erbu non cunven de fiàse s’u brut
Perché auran tamben e ure duluruse:
U rap ch’è sortì n’es encar enta but.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
A FAURA DE TRE MASCHE
Mentunascu 1
‘Na vota y era üna frema ch’avia ü sciame de garçune, e y ‘n era üna ch’avia ün apetite da
ange: se mangiava sete tundi de süpa cada paste. Un giurne che a pignata a fuarça de buglì
avia trope cunsumà, re parte sun stace pü piciune e a garçuna che se n’avia già mangià
catru tundi en vurria encara : alura sa maire y a tirà üna mascàia e a garçuna s’è metüa a
piurà.
Unte fratempe passa ün giùe che du sen mestiè era matalò e dì ünta maire: “Cuma va, bela
frema, che pichè ünt’üna garcuna aiscì grana ? 2
A maire per nu ry respuande che sa figlia s’avia mangià catre tundi de supa e en vuria
encara, y a face:
- Ah, belu garçn, cume vurrè che mi n’y piche : despü stu matin s’à già tirà sete sessue 3 de
cànibu e en vö encara, ma mi nu me sentu pü de catàinen !
U giùe, tute stunà, y dì:
- Ma mi ese üna frema aiscì che çercu, sü gran amatù de tera, e vu ra demandu ün
mariage.
Pensè se rü acordi sun vite fenì, e se a maire nun ese cuntenta de se desbarassà de ‘na
garçuna che avia tant’ apetite ! ....
Dunca se marìan e poche tempe apresse ru matalò deu partì per fa ün viage sa marina.
Cuma sa mugliè, tante ch’elu seria lüegne seria stàcia desaucüpàia, avance de se ‘n anà y
lascia ün ribu de canibu ün y disente :
- Ten, speru che de returne du men viage te truberai dame 4 tantu fi.
Brassa e baixa, e s’en và.
Alura, achela paura meschina che nun avia mancu mai viste de ruca da sa vita, se mete a
piurà. Re vesine, sentèntera aiscì sangütà r’an sunaia per y demandà, co ch’avia da tante
piurà, e ela y cüenta u sen face. Este vesine eran tre suare: tanta Çeçì, tanta Sufì e tanta
Perçì e, un cumpatiscente a chela paura spusa y an dice:
-Nun te fà de marrì sanghe che t’agiüierema, e cura to’ marì returna, truberà tut’u canibu
firà.
E aiscì è stace face: cura u mari ese arribà ra spusa tante örusa y a presenta u canibu firà, e
elu tante cuntent’ y dì :
- Au primu viage che mi farai, t’en lascerai du’ ribu ün cambi de ün, perché al face vitu e
ben !
Aiscì à face cura ese turna partì.
A pàura spusa se mete turna a piurà e re tre suare y venan a demandà se piurava perché
sen mari era partì o ben se carcün y avia face ün marrì cumpurtamente. Ra meschineta y
cüenta u sen afaire, ün se lamentente che achesta vota y avia lascià du’ ribu de canibu ün
cambi de ün, e che nun sabìa cume fà.
- Nun state a ciagrinà, ma figlia - respuandan re tre suare - puortanurù e serà firà. A vigilia
che tu mari a d’arribà tè ru venerai a çercà, ma cura elu sera da carche temp’ün casa, y
cönteral che u giurne du vuòisce mariage, t’ere scurdàia d’invita tre de tue tante, e che
(1) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de pronunçià insc’ê vucali nasali: campanin u se
prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prun. garçan; bon prun. ban. - gli u se prununçia ascaixi
cume ill (mouillé) françese. - ö u se prununcia ascaixi cuine e. - y, ry, vö di : ghe.
(2) grana vö dì: grande. (3) sessue vö dì: açete.
(3) Dame vö dì: cun.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
seria ben che fussan invitàie a diernà perché vu purrerìan lascià carcheren, e nu ru vene a
dì.
Ru marì arriba e nun sà cuma cumplimentà ra sua spusa du belu travagli che y presenta.
Carche giurne apresse, a spusa y parla de tre tante che carerìa invità e ru marì, per nun
cuntrarià sa mugliè, o per sperança d’erità de tante, y dì :
- E ben, sema d’acordi. Fai ün bon diernà, e puì e vai a sunare.
Aiscì dice, aiscì face.
Pan, pan, pan, pican a puarta. Ra spusa và a durbì e arresta pü muarta che viva: tanta Cecì
a de dente longhe de du’ dè; tanta Sufì de grosse üeglie cume ün bou; tanta Perçì de labre
longhe d’ün parme !
Ma y fan segne de se taixe, e tanta Çeçi y dì a r’aureglia:
- Lascianù fà !
Vu pensè ben che re tre tante eran tre masche.
D’intran: ru matalò re salüta e nu dì ren.
Ma üntu mitan du diernà, cum’avia degià begü ün cou, piglia curage e, se virente verse
tanta Çeçì y dì:
- O tanta, scüsé, ma cuma và ch’avé e dente aiscì longhe ?
- Eh, figlie ca’ - y respuande ra vieglia - ese de tirà ii grupe du canibu !
- E vu, tanta Sufì, cuma và ch’avé d’üeglie aiscì grosse ?
- Eh, figlie ca’, ese de gardeà ru fi du canibu !
- E vu, alura, tanta Perçì, avé augü carche marautia, ch’avé de labre aiscì spesse ?
- Eh nan, figlie, ese da bagnà u fi du canibu !
U matalò, spaventà, sübitu pensa che sa mugliè, a fuarça de firà, deventerà cume re sue
tante; se revira e y fà:
- Sa, ma mugliè, da chi ü là, te defendu de pü firà.
Ese aiscì che tanta Çeçì, tanta Sufì, tanta Perçì, re tre buane masche, an servà ra vita ünta
chela paura creatüra che a pusciü aiscì vive tantü ane tranchile e felice, e sempre dame bon
apetite.
Issa ra crica,
Ra faura ese dicia.
Foura mentunasca trascrita da
MARCEL FIRPO.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
A CANSUN DU MUSSI
Mentunascu 1
Cante vote ma paura maire
Se serà facià dau barcun
A demandary a mon fraire:
Gàrdea in poche s’arriba Gian !
Ma per tempesta o bunassa
Siegh’a levant’ o a punent’
Süsa r’amà che nu stirassa
Anema sempre, e vere au vent’.
E cura ü ome d’echipage
S’endüèrman stanche du viage,
Ma sta matin u capitani
N’à dic’ “enfante scute me,
“Se nu n’arriba de malani
“Da chi tre giurne arriberè.
“E reverema ü nuàisce tece,
“E achelü che n’an asperà
“ E che pregavan tute e nüece
“Perché puscèssan returnà”.
Tamben u ome d’echipage
Nu son pü stanche du viage ...
Suta a lüna chiara,
Au celu seren,
Vegu ünt’üna fara
U men campanin.
A brisa che cara
Piura ünte r’auban ... 2
Dam’a buca amara
Pensu au men Mentun ...
Suta a lüna chiara,
Au celu seren,
Vegu ünt’una farà
U men campanin.
A brisa che cara
Canta ünte r’auban ...
Achì, maire cara,
Al u ten piciun ! …
Chü sà, degià, cantü paise
Aureme viste o vexità,
D’inferne o de paraise
Che n’à caisciü 3 sempre chità.
A nuàiscia barca vagabunda
S’ en va seghente u sen destin :
Diu faghe che ünta sa runda
Nu se mantegne sù bon camin ...
E cura ü ome d’echipage
S’endüèrman stanche du viage, ec.
MARCEL FIRPO.
(1) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de prununçià insc’ê vucali nasali: campanin
prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prununçia garçan; bon prun. ban; gli u se prununçia
ascaixi cume ill (mouillé) françese; ö u se prununçia ascaixi cume e; y, ry vö dì duvüu.
(2) auban vö dì: sartìe.
(3) caisciü vö dì: duvüu.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
PURTEVU BEN, BELA FREMA
Mentunascu *
Diu me delibere de dì de mà dü vesì anca ch’y ‘n sieghe d’achelü che farian danà San
Lauren.
Antò Pessügh’ e tanta Terè a Tignuara, sun vesì üntü Muniè. De mairi vesì, perché tanta
Terè es’ üna spina. Tute ü giurne se tacan lite.
Tant’ese che per ‘na chestiun d’aiga da venda, se sun dice de tute e ch’Antò de
desperaçiun a cria «sauma» a tanta Terè. Cuma y era {estemoni, Antò Pessügh’ ese stace
cita davanc’ u Giüge.
A Mentun, de memoria de crestian, nu s’era mai viste tantu mundu an tribünale. Car tanta
Terè s’avìa piglià u pü bon avucatu de Nissa e Antò Pessügh’ Giausè Barretin che n’à
mancu de pe sâ lenga.
Fatu si stà, che dì mi, dì tü, sentan u testemoni e mestr’Antò ese cundanà a caranta sou
d’amenda. Terè a Tignuara nu se pussedeva pü.
R’afaire fenia, cadaün se issa pe’ s’en anà. Tute ‘n ün cou, Antò Pessügh’ se vira vers’u
Giüge e y dì : Sciù Giüge, scià scüse, y vurreria demandary ‘na spiegaçiun.
- Disè, Antò.
- Nu scià m’à cundanà perch’ai dice «sauma» ünte sta frema ?
- Scì, e se recumençè pegiu per vu.
- Ma, sciù Giüge, se mi dighessa «frema» a üna sauma scià me cundaneria ?
- E mai pü ! - respuande u Giüge.
Alura, Antò Pessügh’ se revira verse tanta Terè a Tignuara, e respetuse, cuma se salütessa
u Santissimu, y cria:
- Purtevu ben, bela frema !
MARCEL FIRPO.
(*) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de prununçià insc’ê vucali nasali: campanin
prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prununçia garçan; bon prun. ban; gli u se prununçia
ascaixi cume ill (mouillé) françese; ö u se prununçia ascaixi cume e; y, ry vö dì duvüu.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
Ü FRISÙ DE MARIETA
Mentunascu 1
O frisù de Marieta
Cü nu rü a gardeà ?
Y fasian ‘na regheta
Stis’u fruant e de custà.
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
Une piciiina babeta
I auria ben pausà !
Ma nu era mai sureta
E pü mi, nu ài ausà !
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
Cuma d’üna caeneta
M’avian propri ligà
Ma ru giurnu da peireta 2
Nu me au manch’encalà.
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
U frisù de Marieta
Stu matin ti an taglià
Ah die moda maradeta !
N’ài u cue ciavirà
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
A sta paura garçuneta
Fent’u çegl’y an rasà,
E semeglia na muneta
Dam acher murre perà !
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
Düi frisù de Marieta,
M’era trop inamurà,
Fenisciem’a cansuneta:
Nu m’à viögliu pü piglià !
Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah!
MARCEL FIRPO
(1) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe.
(2) – A prima dumenega de magiu, sti ani, se custümava a Mentun che u zuvenu u l’aspeitesse u sou
scciancu au sciortì d’a messa grande, e u ghe lançesse ina scaglieta pe’ dighe ch’u sereva andaita a
dumandàra.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
CANSAN PER Ü PICIÙ
Mentunascu *
Y avia n’auçelan,
piu, piu, piu, piu, piu, piu Che cantava sta cansan :
piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu,
E desia a sa maire
Ch’u stasia a gardeà:
Ma, su già cuma mun paire
E cum’elu sai vurà.
Piu, piu, piu, piu; piu, piu, piu, piu,
piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu.
Y es ailà en erbu belu
De cerièixe carregà
M’anerai pousà sü elu
Perché viögliu ben pità
piu, piu, piu, piu; piu, piu, piu, piu,
piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu.
Ma, sa mair’y fa : ciletu
Te defendu d’y anà.
Es un erbu maladetu
Cü ry và, n’en reven pà.
pioch, pioch, pioch, pioch, pioch, pioch
Se tü vai, u virem’en poch.
U bel dice de sa maire
R’auçelan n’à scutà.
De cerièixe en pitè gaire,
U schebüg’ r’a massà.
Ai ia a, ai ia a ;
Ai ia ia, ia, ia, ia ! ia, ia !
Tenevù sempr’en memori,
Gente grana o ben piciù,
Ese vera achesta storia,
Cü vu ama scuterù.
Piu, piu, piu; piu, piu, piu,
Piu, piu, piu; ripipiu piu, piu.
MARCEL FIRPO
(*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
CANSAN DE PRIMAVERA
Mentunascu
Cur’a purseleta ven
De curù viestia,
A cüntà tut u sen ben
A ra fiù sprandia,
R’aiga se fa chiara
a marina blü,
Es a stagian cara
Tut è renaisciu.
Canta canta r’aucelan
E rengraçia Diu,
Entu fund d’en buscian
N’en fà ru sen niu.
Es a stagian cara
Tut è renaisciü,
R’aiga se fà chiara
A marina blü.
E dapertut ü cantu,
Subr’ü aurevie
Pien de lüm e de carù
U suregl s’arrie.
R’aiga se fa chiara
A marina blü.
Es a stagian cara
Tut è renaisciü.
MARCEL FIRPO
(*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
PER MENTAN
Mentunascu *
Dapè r’uarle blü da marina chiara
Ailà, s’en scüegl, pausà ‘nu mitan,
Cum’en parpaglian che bate de r’ ara
Au chià suregl, respira Mentan.
O pais, o giardin ch’encante,
Parais sempre pien de fiù,
Che per tü tute cue cante
O Mentan, ch’est u nuaisc’amù !
Sensa te cürà de ru temp che passa
Cada matin, te val remirent
A r’aiga che ven e pü se stirassa
Sut’u te pe, re scaglie d’argent.
O paìs, ec. ec.
Cura se fà nüec’ sufia süs’a terra
R’ amà parfüm de fiù dü çitrù,
E ven en grilet dam a sa chiterra,
Per n’emparà ‘na cansan d’amù.
O pais, ec. ec.
Già ch’avè vusciü che fuss’aisci belu
Ch’au mund’entriegh nu n’en sieghe du’,
Fasè che ru mà nu tumbe süs elu,
O Creatù, prutegenurù.
MARCEL FIRPO
(*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
RETURNERAL
Mentunascu *
Ço che me pue fà de cunusce a sufrança
s’a ma gran cuntentessa vu pareisce fenj
s’è trist u separà, s’è düra a luntanança ?
Cuma me serà duç de vèru revenì !
Returneral, me r ‘ al dic’ e m’y fiu,
n’aighe suçi ch’ü me piu san sciügà ;
t’aspererai, tant che serai viu,
e se muaru nu t’aurai renegà !
Ren che de ry pensà, per mi passerà r’ura,
apress ü giorne chià, e nüece spariran
e pü se n’aneran cuma r’eiga che cura.
Au celu, mai d’en cou e stele naisceran.
Returneral ... ec.
Ma che r’ estade caud rempiass a primavera,
ch’apress u vendegnà venghe r’ enverne scü,
viaren cura tü vuar, viaren maten o sera:
a puarta ch’al serrà è duberta per tü.
Returneral’ ... ec.
MARCEL FIRPO
(*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
MARINA D’ENVERN
Mentunascu *
Oh, marina d’envern, marina sconcassaia
D’acher levant fresch’ che fà r’amà verdastr,
Ün amà rabius, che d’a prima testaia
Stende, fent’au camen en linçue biancastr
Ah, chü t’à cunusciü n’ü bo giorne d’estade,
Cura ‘n’u ten miragl’ se mirav’u suregl’
E venie, pianet, en seghent e arcade
Baixà, d’en baix’ lent ü pe de Mentan viegl’!
Anava sença esfrai sü tü ‘n’a vera bianca
Gunfiaia de r’aren d’en pician ventiglian,
E, de sera, ‘n’u poart, piegava r’ara stanca
Cuma, süsa, ‘na fiù, s’enduerm’en parpaglian.
Aù non parle pü che d’üna vus rauca,
Buleghent de-lungh’ u ten fianch’ muvent;
D’en voru, senç’arrest, te va rasent r’auca
Che s’arrie de tü cuma giuega d’u vent.
O, marina d’envern aisci descaienaia,
Che fal tantu paù cura ven ru lebec’
Vai vitu reviestì ra ta roba argentaia
Per redì ra cançan che n’enduerme de nuec’ !
MARCEL FIRPO
(*) A Mentun gli, gl’ i se leze scaixi cume ill françese; y, ry vö dì: ghe.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
U TESTAMENT DE FICA-SECA
Mentunascu
lean.
Che Figa-Seca fusse en brau ome, era en brau ome che nun auria manch’ fac’ ma a en
*
Non travagliava gaire, perché a vita, desia, non è ch’en passage e, tamben, non
començava ren perché en non sà mai se se pue feni. E en se demanda cum’à fac’ a ave
d’enfante.
Cura sa maglie, Margarì, s’enrabiava contra de elu, y respondia tranchile: Feniral per
te rende marauta, alura seral cuntenta. Cur a u tratava de feneant, issava e spale e ry desia:
Ma maigran m’à sempre die’ che y car en pauch’ de tut per fa en mundu.
De sou non n’avia gaire perch’avia paù d’ü perde, ma, d’enfante n’avìa una bela
combricula.
- Non sai far ch’acò, criava Margarì.
- Encara ben - respondia Figa-Seca. E cada an en era en.
Ma, cum’u predicava aiscì ben, ren non düra s’a terra, manch’à sanità e, en giorn,
Figa-Seca tumba maraut. Capisce sübitu che carerà de rende a sua arima a Diu, benché
non age fac’ ren per acò.
E per a prima vota d’a sa vita à fac’ en sforço, à demandà ch’anessan a cercàry ru
nutari, perché vuria fà testament.
U nutari ! Margarì n’era süfocaia, ma es anacia. U nutari, che sabìa che Figa-Seca non
possedia ren, se n’è ben stunà, ma non a pusciü, per duvè, refüsà de scutà u desideriu d’en
muribund ... e pui, non se sà mai ! Dunca, arriba.
- M’al fac’ demandà, Figa-Seca ?
- Scignù sci, sciù nutari. Viegliu fà testament.
- Testament !!!
- E scì, sciù nutari, scià se sete achì, e scià scrive.
U nutari non sa pü ço che pensà, ma piglia u papè, a piüma e s’asseta au desch’ e dì:
Sun prunt.
- Beniscimu, sciù nutari. Scià scrive. Primu ü enfante. Làisciu a ma figlia ‘n a
campagna ‘n u Munie.
- ‘Na campagna ‘n u Munie ? ressauta u nutari.
- Scià scrive, sciù nutari, scià scrive. A mun figl’ Giausè, üna vigna, ver de Guarbi.
- Una vigna ver de Guarbi ? - U nutari se toca s’y es.
- A ma figlia Girumina en masaghen da sauma ent’a Costa.
- Ent’a Costa ? - U nutari se sente venì ‘na cungestiun.
- A ma mugliè Margarì, ena casa ent’a carriera.
- Una casa ent’a carriera ? - Stu cou u nutari se issa. – Ma te fuce de mi, Figa-Seca, e
non permetu ...
- Scià se sete, Sciù nutari e scià scrive sempre – respoande Figa-Seca che cumenca a
rantegà - m’è pü façile, a mi, de rüi lascià, ch’a elü de rü trovà.
A u giorn d’ ancui, Figa-Seca seria stac’ en gran ome politicu.
MARCEL FIRPO
(*) In mentunasco Mentun se dixe Mentan; ün leun : en lean; in terra : en terra.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
U TEMP S’EN VA
Mentunascu
Ailà, vers u levant, u suregl’ s’è levà
Spurghent d’oru biund u pais, a muntagna;
En cant d’auçelan derveglia ra campagna,
E ru temp s’en va.
Cad’en ru sen travagl’ s’en curre retrovà
Se vee dapertut, ‘n frescù matütina,
Per carruge e campi ch’en mundu s’en traina.
E ru temp s’en va.
A terra car picà e laurà e scavà
Asperent delung de n’en gode rü früce,
Chü sà ço che ry car perch’eia prodüce !
E ru temp s’en va.
E mi me trovu achì a vurè cunservà
Du noasce mentunasch’ ru pician patrimoni
Çerchent, ça e là, rü darre testemoni.
E ru temp s’en va.
Forsci faria ben de m’en anà trovà
A tumba duna stan a durmì ru me vieglie
Fagu certu ben pauch’, ii me giorne san vüeglie.
E ru temp s’en va.
MARCEL FIRPO
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it
U CONTRABANDIÈ
Mentunascu *
M’en avisu du temp cur ü cuntrabandiè
süs u noaisce camen, nüec’ scüra, passavan
e, se a schina, ligà, de peciù sache piè
de sücaru, de sa ch’en Italia purtavan.
Venian, de retorn, carregà de lümete,
de purve, de tabac, aicò ru pü suven,
de stofe de cutan, de sia, de caussete,
ma non passavan pü per u nuaisce camen.
Per ru sen repartì, marcançie dunace,
s’en venian de giorn a pausa ‘n en cantan
du noaisce masaghen re se’ pruviste face
a Nissa ben suven, a Munigu o a Mentan.
Tute de belü garçù che n’eran gaire d’age
degurdì, decidà, de gambe de cabrì
che devian, de cou, muscià ru sen curage
e d’en cuarp de fuegh’ n’eran gaire a l’abrì.
Se a fruntiera, segü, ren non rü facilita
‘n achelu garavì, n’y è che de draigliù.
- Vee ço che car fà per se gagnà ra vita,
nu desia maigran, non ve u scurdè, piciù ! MARCEL FIRPO
(*) A Mentun gli u se leze cume ill in francese.
A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it