la poesia di firpo florilegio tratto da "a barma grande"
Transcript
la poesia di firpo florilegio tratto da "a barma grande"
MARCELLO FIRPO FLORILEGIO DI POESIE DA “A BARMA GRANDE” FELICITÀ VITA NOVA A FAURA DE TRE MASCHE A CANSUN DU MUSSI PURTEVU BEN, BELA FREMA Ü FRISÙ DE MARIETA CANSAN PER Ü PICIÙ CANSAN DE PRIMAVERA PER MENTAN RETURNERAL MARINA D’ENVERN U TESTAMENT DE FICA-SECA U TEMP S’EN VA U CONTRABANDIÈ A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it FELICITÀ Ah ! purrè repausà sut’en metre de terra, Non pü sentì nuscen che vu parie a r’entorn, Non se cürà de ren, da nuec’ ni d’u giorn, N’aè pü de suçì de paç’ ni de gherra ! Cum’a fiù ch’à sprandì e, n’u giarden, se serra, N’avè pü da sperà sü qualunche retorn, Partì, deliberà, vers ün autre sogiorn, Dun a poarta, sü vu, mai pü se desserra. Ailì n’y è ni gran, ni lueng e ni press, E suta ra spessù d’ün’umbra d’arcipress Non se n’avisa manch’, ch’aia esistü ‘na vita, Sença avè suvenì d’avant e ni d’apress, De ra freidù da moart, da tepidù d’u bress, E d’avè mai aigü en cue che parpita. VITA NOVA Fente u noaisce parlà che s’en va cum’en füm E ru vent d’u temp nun sai duna se ru poarta, Car che sieghe en desten che de nautre ru scarta. Y pensu ben suven e n’ài gran amarüm. Aü, sença pietà tàglian piante e getüm. Ra campagna n’è pü ch’üna stendüa moarta. U viegl’ u fan tumbà perché gaire raporta, Naisce ün autre pais aiscì ent’en barlüm. Ma non serve ren de ciavirànu tut E non è ra ragian de musciàse orgügliuse, Pü vitu che r’antigh’ tut aco serà rut. De r’erbu non cunven de fiàse s’u brut Perché auran tamben e ure duluruse: U rap ch’è sortì n’es encar enta but. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it A FAURA DE TRE MASCHE Mentunascu 1 ‘Na vota y era üna frema ch’avia ü sciame de garçune, e y ‘n era üna ch’avia ün apetite da ange: se mangiava sete tundi de süpa cada paste. Un giurne che a pignata a fuarça de buglì avia trope cunsumà, re parte sun stace pü piciune e a garçuna che se n’avia già mangià catru tundi en vurria encara : alura sa maire y a tirà üna mascàia e a garçuna s’è metüa a piurà. Unte fratempe passa ün giùe che du sen mestiè era matalò e dì ünta maire: “Cuma va, bela frema, che pichè ünt’üna garcuna aiscì grana ? 2 A maire per nu ry respuande che sa figlia s’avia mangià catre tundi de supa e en vuria encara, y a face: - Ah, belu garçn, cume vurrè che mi n’y piche : despü stu matin s’à già tirà sete sessue 3 de cànibu e en vö encara, ma mi nu me sentu pü de catàinen ! U giùe, tute stunà, y dì: - Ma mi ese üna frema aiscì che çercu, sü gran amatù de tera, e vu ra demandu ün mariage. Pensè se rü acordi sun vite fenì, e se a maire nun ese cuntenta de se desbarassà de ‘na garçuna che avia tant’ apetite ! .... Dunca se marìan e poche tempe apresse ru matalò deu partì per fa ün viage sa marina. Cuma sa mugliè, tante ch’elu seria lüegne seria stàcia desaucüpàia, avance de se ‘n anà y lascia ün ribu de canibu ün y disente : - Ten, speru che de returne du men viage te truberai dame 4 tantu fi. Brassa e baixa, e s’en và. Alura, achela paura meschina che nun avia mancu mai viste de ruca da sa vita, se mete a piurà. Re vesine, sentèntera aiscì sangütà r’an sunaia per y demandà, co ch’avia da tante piurà, e ela y cüenta u sen face. Este vesine eran tre suare: tanta Çeçì, tanta Sufì e tanta Perçì e, un cumpatiscente a chela paura spusa y an dice: -Nun te fà de marrì sanghe che t’agiüierema, e cura to’ marì returna, truberà tut’u canibu firà. E aiscì è stace face: cura u mari ese arribà ra spusa tante örusa y a presenta u canibu firà, e elu tante cuntent’ y dì : - Au primu viage che mi farai, t’en lascerai du’ ribu ün cambi de ün, perché al face vitu e ben ! Aiscì à face cura ese turna partì. A pàura spusa se mete turna a piurà e re tre suare y venan a demandà se piurava perché sen mari era partì o ben se carcün y avia face ün marrì cumpurtamente. Ra meschineta y cüenta u sen afaire, ün se lamentente che achesta vota y avia lascià du’ ribu de canibu ün cambi de ün, e che nun sabìa cume fà. - Nun state a ciagrinà, ma figlia - respuandan re tre suare - puortanurù e serà firà. A vigilia che tu mari a d’arribà tè ru venerai a çercà, ma cura elu sera da carche temp’ün casa, y cönteral che u giurne du vuòisce mariage, t’ere scurdàia d’invita tre de tue tante, e che (1) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de pronunçià insc’ê vucali nasali: campanin u se prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prun. garçan; bon prun. ban. - gli u se prununçia ascaixi cume ill (mouillé) françese. - ö u se prununcia ascaixi cuine e. - y, ry, vö di : ghe. (2) grana vö dì: grande. (3) sessue vö dì: açete. (3) Dame vö dì: cun. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it seria ben che fussan invitàie a diernà perché vu purrerìan lascià carcheren, e nu ru vene a dì. Ru marì arriba e nun sà cuma cumplimentà ra sua spusa du belu travagli che y presenta. Carche giurne apresse, a spusa y parla de tre tante che carerìa invità e ru marì, per nun cuntrarià sa mugliè, o per sperança d’erità de tante, y dì : - E ben, sema d’acordi. Fai ün bon diernà, e puì e vai a sunare. Aiscì dice, aiscì face. Pan, pan, pan, pican a puarta. Ra spusa và a durbì e arresta pü muarta che viva: tanta Cecì a de dente longhe de du’ dè; tanta Sufì de grosse üeglie cume ün bou; tanta Perçì de labre longhe d’ün parme ! Ma y fan segne de se taixe, e tanta Çeçi y dì a r’aureglia: - Lascianù fà ! Vu pensè ben che re tre tante eran tre masche. D’intran: ru matalò re salüta e nu dì ren. Ma üntu mitan du diernà, cum’avia degià begü ün cou, piglia curage e, se virente verse tanta Çeçì y dì: - O tanta, scüsé, ma cuma và ch’avé e dente aiscì longhe ? - Eh, figlie ca’ - y respuande ra vieglia - ese de tirà ii grupe du canibu ! - E vu, tanta Sufì, cuma và ch’avé d’üeglie aiscì grosse ? - Eh, figlie ca’, ese de gardeà ru fi du canibu ! - E vu, alura, tanta Perçì, avé augü carche marautia, ch’avé de labre aiscì spesse ? - Eh nan, figlie, ese da bagnà u fi du canibu ! U matalò, spaventà, sübitu pensa che sa mugliè, a fuarça de firà, deventerà cume re sue tante; se revira e y fà: - Sa, ma mugliè, da chi ü là, te defendu de pü firà. Ese aiscì che tanta Çeçì, tanta Sufì, tanta Perçì, re tre buane masche, an servà ra vita ünta chela paura creatüra che a pusciü aiscì vive tantü ane tranchile e felice, e sempre dame bon apetite. Issa ra crica, Ra faura ese dicia. Foura mentunasca trascrita da MARCEL FIRPO. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it A CANSUN DU MUSSI Mentunascu 1 Cante vote ma paura maire Se serà facià dau barcun A demandary a mon fraire: Gàrdea in poche s’arriba Gian ! Ma per tempesta o bunassa Siegh’a levant’ o a punent’ Süsa r’amà che nu stirassa Anema sempre, e vere au vent’. E cura ü ome d’echipage S’endüèrman stanche du viage, Ma sta matin u capitani N’à dic’ “enfante scute me, “Se nu n’arriba de malani “Da chi tre giurne arriberè. “E reverema ü nuàisce tece, “E achelü che n’an asperà “ E che pregavan tute e nüece “Perché puscèssan returnà”. Tamben u ome d’echipage Nu son pü stanche du viage ... Suta a lüna chiara, Au celu seren, Vegu ünt’üna fara U men campanin. A brisa che cara Piura ünte r’auban ... 2 Dam’a buca amara Pensu au men Mentun ... Suta a lüna chiara, Au celu seren, Vegu ünt’una farà U men campanin. A brisa che cara Canta ünte r’auban ... Achì, maire cara, Al u ten piciun ! … Chü sà, degià, cantü paise Aureme viste o vexità, D’inferne o de paraise Che n’à caisciü 3 sempre chità. A nuàiscia barca vagabunda S’ en va seghente u sen destin : Diu faghe che ünta sa runda Nu se mantegne sù bon camin ... E cura ü ome d’echipage S’endüèrman stanche du viage, ec. MARCEL FIRPO. (1) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de prununçià insc’ê vucali nasali: campanin prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prununçia garçan; bon prun. ban; gli u se prununçia ascaixi cume ill (mouillé) françese; ö u se prununçia ascaixi cume e; y, ry vö dì duvüu. (2) auban vö dì: sartìe. (3) caisciü vö dì: duvüu. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it PURTEVU BEN, BELA FREMA Mentunascu * Diu me delibere de dì de mà dü vesì anca ch’y ‘n sieghe d’achelü che farian danà San Lauren. Antò Pessügh’ e tanta Terè a Tignuara, sun vesì üntü Muniè. De mairi vesì, perché tanta Terè es’ üna spina. Tute ü giurne se tacan lite. Tant’ese che per ‘na chestiun d’aiga da venda, se sun dice de tute e ch’Antò de desperaçiun a cria «sauma» a tanta Terè. Cuma y era {estemoni, Antò Pessügh’ ese stace cita davanc’ u Giüge. A Mentun, de memoria de crestian, nu s’era mai viste tantu mundu an tribünale. Car tanta Terè s’avìa piglià u pü bon avucatu de Nissa e Antò Pessügh’ Giausè Barretin che n’à mancu de pe sâ lenga. Fatu si stà, che dì mi, dì tü, sentan u testemoni e mestr’Antò ese cundanà a caranta sou d’amenda. Terè a Tignuara nu se pussedeva pü. R’afaire fenia, cadaün se issa pe’ s’en anà. Tute ‘n ün cou, Antò Pessügh’ se vira vers’u Giüge e y dì : Sciù Giüge, scià scüse, y vurreria demandary ‘na spiegaçiun. - Disè, Antò. - Nu scià m’à cundanà perch’ai dice «sauma» ünte sta frema ? - Scì, e se recumençè pegiu per vu. - Ma, sciù Giüge, se mi dighessa «frema» a üna sauma scià me cundaneria ? - E mai pü ! - respuande u Giüge. Alura, Antò Pessügh’ se revira verse tanta Terè a Tignuara, e respetuse, cuma se salütessa u Santissimu, y cria: - Purtevu ben, bela frema ! MARCEL FIRPO. (*) Int’u Mentunascu, cume intu francese, gh’è ina regula de prununçià insc’ê vucali nasali: campanin prununçia campanen; nüsciün prun. nüscien; garçun prununçia garçan; bon prun. ban; gli u se prununçia ascaixi cume ill (mouillé) françese; ö u se prununçia ascaixi cume e; y, ry vö dì duvüu. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it Ü FRISÙ DE MARIETA Mentunascu 1 O frisù de Marieta Cü nu rü a gardeà ? Y fasian ‘na regheta Stis’u fruant e de custà. Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! Une piciiina babeta I auria ben pausà ! Ma nu era mai sureta E pü mi, nu ài ausà ! Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! Cuma d’üna caeneta M’avian propri ligà Ma ru giurnu da peireta 2 Nu me au manch’encalà. Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! U frisù de Marieta Stu matin ti an taglià Ah die moda maradeta ! N’ài u cue ciavirà Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! A sta paura garçuneta Fent’u çegl’y an rasà, E semeglia na muneta Dam acher murre perà ! Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! Düi frisù de Marieta, M’era trop inamurà, Fenisciem’a cansuneta: Nu m’à viögliu pü piglià ! Ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! ah! MARCEL FIRPO (1) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe. (2) – A prima dumenega de magiu, sti ani, se custümava a Mentun che u zuvenu u l’aspeitesse u sou scciancu au sciortì d’a messa grande, e u ghe lançesse ina scaglieta pe’ dighe ch’u sereva andaita a dumandàra. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it CANSAN PER Ü PICIÙ Mentunascu * Y avia n’auçelan, piu, piu, piu, piu, piu, piu Che cantava sta cansan : piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu, E desia a sa maire Ch’u stasia a gardeà: Ma, su già cuma mun paire E cum’elu sai vurà. Piu, piu, piu, piu; piu, piu, piu, piu, piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu. Y es ailà en erbu belu De cerièixe carregà M’anerai pousà sü elu Perché viögliu ben pità piu, piu, piu, piu; piu, piu, piu, piu, piu, piu, piu; ripipiu, piu, piu. Ma, sa mair’y fa : ciletu Te defendu d’y anà. Es un erbu maladetu Cü ry và, n’en reven pà. pioch, pioch, pioch, pioch, pioch, pioch Se tü vai, u virem’en poch. U bel dice de sa maire R’auçelan n’à scutà. De cerièixe en pitè gaire, U schebüg’ r’a massà. Ai ia a, ai ia a ; Ai ia ia, ia, ia, ia ! ia, ia ! Tenevù sempr’en memori, Gente grana o ben piciù, Ese vera achesta storia, Cü vu ama scuterù. Piu, piu, piu; piu, piu, piu, Piu, piu, piu; ripipiu piu, piu. MARCEL FIRPO (*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it CANSAN DE PRIMAVERA Mentunascu Cur’a purseleta ven De curù viestia, A cüntà tut u sen ben A ra fiù sprandia, R’aiga se fa chiara a marina blü, Es a stagian cara Tut è renaisciu. Canta canta r’aucelan E rengraçia Diu, Entu fund d’en buscian N’en fà ru sen niu. Es a stagian cara Tut è renaisciü, R’aiga se fà chiara A marina blü. E dapertut ü cantu, Subr’ü aurevie Pien de lüm e de carù U suregl s’arrie. R’aiga se fa chiara A marina blü. Es a stagian cara Tut è renaisciü. MARCEL FIRPO (*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it PER MENTAN Mentunascu * Dapè r’uarle blü da marina chiara Ailà, s’en scüegl, pausà ‘nu mitan, Cum’en parpaglian che bate de r’ ara Au chià suregl, respira Mentan. O pais, o giardin ch’encante, Parais sempre pien de fiù, Che per tü tute cue cante O Mentan, ch’est u nuaisc’amù ! Sensa te cürà de ru temp che passa Cada matin, te val remirent A r’aiga che ven e pü se stirassa Sut’u te pe, re scaglie d’argent. O paìs, ec. ec. Cura se fà nüec’ sufia süs’a terra R’ amà parfüm de fiù dü çitrù, E ven en grilet dam a sa chiterra, Per n’emparà ‘na cansan d’amù. O pais, ec. ec. Già ch’avè vusciü che fuss’aisci belu Ch’au mund’entriegh nu n’en sieghe du’, Fasè che ru mà nu tumbe süs elu, O Creatù, prutegenurù. MARCEL FIRPO (*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it RETURNERAL Mentunascu * Ço che me pue fà de cunusce a sufrança s’a ma gran cuntentessa vu pareisce fenj s’è trist u separà, s’è düra a luntanança ? Cuma me serà duç de vèru revenì ! Returneral, me r ‘ al dic’ e m’y fiu, n’aighe suçi ch’ü me piu san sciügà ; t’aspererai, tant che serai viu, e se muaru nu t’aurai renegà ! Ren che de ry pensà, per mi passerà r’ura, apress ü giorne chià, e nüece spariran e pü se n’aneran cuma r’eiga che cura. Au celu, mai d’en cou e stele naisceran. Returneral ... ec. Ma che r’ estade caud rempiass a primavera, ch’apress u vendegnà venghe r’ enverne scü, viaren cura tü vuar, viaren maten o sera: a puarta ch’al serrà è duberta per tü. Returneral’ ... ec. MARCEL FIRPO (*) - Inte Mentun - gl, gli. se leze ascaixi cume il, ill , (mouillé) françese ; - ö, ascaixi e ; y, ry, vö dì ghe. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it MARINA D’ENVERN Mentunascu * Oh, marina d’envern, marina sconcassaia D’acher levant fresch’ che fà r’amà verdastr, Ün amà rabius, che d’a prima testaia Stende, fent’au camen en linçue biancastr Ah, chü t’à cunusciü n’ü bo giorne d’estade, Cura ‘n’u ten miragl’ se mirav’u suregl’ E venie, pianet, en seghent e arcade Baixà, d’en baix’ lent ü pe de Mentan viegl’! Anava sença esfrai sü tü ‘n’a vera bianca Gunfiaia de r’aren d’en pician ventiglian, E, de sera, ‘n’u poart, piegava r’ara stanca Cuma, süsa, ‘na fiù, s’enduerm’en parpaglian. Aù non parle pü che d’üna vus rauca, Buleghent de-lungh’ u ten fianch’ muvent; D’en voru, senç’arrest, te va rasent r’auca Che s’arrie de tü cuma giuega d’u vent. O, marina d’envern aisci descaienaia, Che fal tantu paù cura ven ru lebec’ Vai vitu reviestì ra ta roba argentaia Per redì ra cançan che n’enduerme de nuec’ ! MARCEL FIRPO (*) A Mentun gli, gl’ i se leze scaixi cume ill françese; y, ry vö dì: ghe. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it U TESTAMENT DE FICA-SECA Mentunascu lean. Che Figa-Seca fusse en brau ome, era en brau ome che nun auria manch’ fac’ ma a en * Non travagliava gaire, perché a vita, desia, non è ch’en passage e, tamben, non començava ren perché en non sà mai se se pue feni. E en se demanda cum’à fac’ a ave d’enfante. Cura sa maglie, Margarì, s’enrabiava contra de elu, y respondia tranchile: Feniral per te rende marauta, alura seral cuntenta. Cur a u tratava de feneant, issava e spale e ry desia: Ma maigran m’à sempre die’ che y car en pauch’ de tut per fa en mundu. De sou non n’avia gaire perch’avia paù d’ü perde, ma, d’enfante n’avìa una bela combricula. - Non sai far ch’acò, criava Margarì. - Encara ben - respondia Figa-Seca. E cada an en era en. Ma, cum’u predicava aiscì ben, ren non düra s’a terra, manch’à sanità e, en giorn, Figa-Seca tumba maraut. Capisce sübitu che carerà de rende a sua arima a Diu, benché non age fac’ ren per acò. E per a prima vota d’a sa vita à fac’ en sforço, à demandà ch’anessan a cercàry ru nutari, perché vuria fà testament. U nutari ! Margarì n’era süfocaia, ma es anacia. U nutari, che sabìa che Figa-Seca non possedia ren, se n’è ben stunà, ma non a pusciü, per duvè, refüsà de scutà u desideriu d’en muribund ... e pui, non se sà mai ! Dunca, arriba. - M’al fac’ demandà, Figa-Seca ? - Scignù sci, sciù nutari. Viegliu fà testament. - Testament !!! - E scì, sciù nutari, scià se sete achì, e scià scrive. U nutari non sa pü ço che pensà, ma piglia u papè, a piüma e s’asseta au desch’ e dì: Sun prunt. - Beniscimu, sciù nutari. Scià scrive. Primu ü enfante. Làisciu a ma figlia ‘n a campagna ‘n u Munie. - ‘Na campagna ‘n u Munie ? ressauta u nutari. - Scià scrive, sciù nutari, scià scrive. A mun figl’ Giausè, üna vigna, ver de Guarbi. - Una vigna ver de Guarbi ? - U nutari se toca s’y es. - A ma figlia Girumina en masaghen da sauma ent’a Costa. - Ent’a Costa ? - U nutari se sente venì ‘na cungestiun. - A ma mugliè Margarì, ena casa ent’a carriera. - Una casa ent’a carriera ? - Stu cou u nutari se issa. – Ma te fuce de mi, Figa-Seca, e non permetu ... - Scià se sete, Sciù nutari e scià scrive sempre – respoande Figa-Seca che cumenca a rantegà - m’è pü façile, a mi, de rüi lascià, ch’a elü de rü trovà. A u giorn d’ ancui, Figa-Seca seria stac’ en gran ome politicu. MARCEL FIRPO (*) In mentunasco Mentun se dixe Mentan; ün leun : en lean; in terra : en terra. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it U TEMP S’EN VA Mentunascu Ailà, vers u levant, u suregl’ s’è levà Spurghent d’oru biund u pais, a muntagna; En cant d’auçelan derveglia ra campagna, E ru temp s’en va. Cad’en ru sen travagl’ s’en curre retrovà Se vee dapertut, ‘n frescù matütina, Per carruge e campi ch’en mundu s’en traina. E ru temp s’en va. A terra car picà e laurà e scavà Asperent delung de n’en gode rü früce, Chü sà ço che ry car perch’eia prodüce ! E ru temp s’en va. E mi me trovu achì a vurè cunservà Du noasce mentunasch’ ru pician patrimoni Çerchent, ça e là, rü darre testemoni. E ru temp s’en va. Forsci faria ben de m’en anà trovà A tumba duna stan a durmì ru me vieglie Fagu certu ben pauch’, ii me giorne san vüeglie. E ru temp s’en va. MARCEL FIRPO A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it U CONTRABANDIÈ Mentunascu * M’en avisu du temp cur ü cuntrabandiè süs u noaisce camen, nüec’ scüra, passavan e, se a schina, ligà, de peciù sache piè de sücaru, de sa ch’en Italia purtavan. Venian, de retorn, carregà de lümete, de purve, de tabac, aicò ru pü suven, de stofe de cutan, de sia, de caussete, ma non passavan pü per u nuaisce camen. Per ru sen repartì, marcançie dunace, s’en venian de giorn a pausa ‘n en cantan du noaisce masaghen re se’ pruviste face a Nissa ben suven, a Munigu o a Mentan. Tute de belü garçù che n’eran gaire d’age degurdì, decidà, de gambe de cabrì che devian, de cou, muscià ru sen curage e d’en cuarp de fuegh’ n’eran gaire a l’abrì. Se a fruntiera, segü, ren non rü facilita ‘n achelu garavì, n’y è che de draigliù. - Vee ço che car fà per se gagnà ra vita, nu desia maigran, non ve u scurdè, piciù ! MARCEL FIRPO (*) A Mentun gli u se leze cume ill in francese. A cura del Prof. Giulio Vignoli per FERT - Agenzia di Stampa - www.monarchia.it